Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 25-09-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 21776/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 25 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta P. Z., în contradictoriu cu pârâtul Ș. E., având ca obiect constatare nulitate absolută contract.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, pentru a acorda părților posibilitatea de a formula concluzii scrise asupra fondului cauzei, s-a amânat pronunțarea pentru data de 18 septembrie 2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 13 iulie 2012 sub nr._, reclamanta P. Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ș. E., pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale și drepturi litigioase, autentificat sub nr. 717/2010 de BNP P. P. pentru lipsa cauzei. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În fapt, s-a arătat că părțile sunt surori, și moștenitoare legale ale defuncților T. P. C., decedat la 21.10.2012 și T. P., decedată la 12.05.2010, partajul judiciar făcând obiectul dosarul nr._/245/2010, aflat pe rolul Judecătoriei Iași. Reclamanta a subliniat faptul că încheierea contractului de vânzare cumpărare de drepturi litigioase s-a făcut cu o lună și jumătate înainte de decesul defunctei T. P., că nu a existat o vânzare cumpărare propriu zisă, că nu s-a achitat preț. Pârâta împreună cu mama sa au inițiat o acțiune de partaj după defunctul T. C., renunțând la judecarea acestei cauze care a făcut obiectul dosarului nr._ . S-a încercat și anularea titlului de proprietate nr._/1992, emis pe numele defunctului T. C. și emiterea unui titlu nou pe numele defunctei T. P., acțiunea fiind respinsă în mod irevocabil. Reclamanta a recunoscut totodată că pârâta avut grijă de defuncta T. P., însă a fost îndepărtată de lângă mama sa. A înțeles dorința mamei de a oferi o cotă mai mare din moștenirea sa pârâtei, încheierea contractului de vânzare cumpărare de drepturi succesorale făcându-se pentru a evita realizarea unei liberalități.
În drept, s-au invocat prevederile art. 102 alin. 1 din legea nr. 71/2011, dispozițiile vechiului Cod civil. În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, martori și orice alt mijloc de probă admis de lege, util soluționării cauzei. Au fost anexate cererii, în copii conform cu originalul următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale și drepturi litigioase, autentificat sub nr. 717/2010 de BNP P. T. și F., încheierea din 01.04.2010 pronunțată în dosarul nr._, sentința civilă nr._/19.10.2011 pronunțată în dosarul nr._/245/2010, declarațiile martorilor C. G., C. G., B. G. și C. T., încheierea din 08.06.2012, pronunțată în dosarul nr._/245/2010.
Reclamanta a fost asistată/reprezentată în proces de mandatar avocat C. M., conform delegației ./_.
.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare, s-a arătat că acțiunea a fost formulată datorită nemulțumirii reclamantei pentru faptul că nu poate obține din moștenirea părinților săi, valoarea pe care și-o propusese. S-au solicitat totodată lămuriri privind cauza de nulitate invocată. S-a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, iar în dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriu, martori și înscrisuri.
Pârâta a fost asistată/reprezentată de mandatari avocați T. M. și Cațarschi I., conform delegației ./_.
Prin încheierea de ședință din data de 12 decembrie 2012, s-a admis cererea reclamantei de acordare ajutor public judiciar și s-a dispus scutirea reclamantei de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 2131 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, s-a dispus atașarea documentației care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale și drepturi litigioase, autentificat sub nr. 717/2010, înscrisuri comunicare de BNP P. T. și F. la 29 noiembrie 2012.
În ședința publică din 16 ianuarie 2013, instanța a luat act de precizarea reclamantei, în sensul că motivul nulității invocate este lipsa cauzei.
La solicitarea părților instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei și a audiat martorii Chițovanu S. și S. G. V., declarațiile acestora fiind atașate la filele 88 și 89.
În temeiul dispozițiilor art. 146 Cod procedură civilă, la solicitarea instanței reclamanta a depus concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 717 la data de 25.03.2010 de BNP P. T. și F., defuncta T. P. a vândut pârâtei Ș. E. toate drepturile succesorale derivând din calitatea de moștenitor legal al defunctului T. P. C., dreptul subiectiv la reconstituirea dreptului de proprietate asupra tuturor terenurilor înscrise în titlu de proprietate nr._/1992, în măsura în care se va îndeplini condiția suspensivă a promovării unei acțiuni civile de constatare a nulității absolute dreptul de proprietate asupra întregii cote, din comunitatea de bunuri, care revine defunctei, în calitate de soție supraviețuitoare, cu titlu de „bunuri proprii” (ca o consecință a încetării de drept a comunității de bunuri, prin decesul unuia dintre soți), în urma stabilirii acestei cote, fie pe cale contencioasă, fie pe cale amiabilă.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în forma autentică notarială, fiind semnat olograf de T. P. în calitate de vânzător și Ș. E., în calitate de cumpărător și autentificat sub nr. 717 de BNP P. T. și F. la data de 25 martie 2010.
Raportat la momentul încheierii contractului, instanța reține că, în drept, sunt incidente în cauză dispozițiile Codului civil de la 1865, art. 3 din legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului cod civil stabilind că „Actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz a săvârșirii ori producerii lor”.
Potrivit art. 948 Codul civil de la 1865, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părților ce se obligă, un obiect determinat si o cauză licită.
Potrivit art. 966 Codul civil de la 1865,” Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect”. Cauza, reprezintă în esență motivul psihologic determinat al consimțământului. Cauza este compusă din două elemente: scopul imediat și scopul mediat. Scopul imediat este reprezentat de contraprestația celeilalte părți – transmiterea proprietății de către vânzător, respectiv a drepturilor succesorale și a celor litigioase, are drept cauză prețul plătit de către cumpărător, iar prețul plătit de cumpărător are drept cauză transmiterea proprietății de către vânzător, acesta fiind un element constat și invariabil în cadrul aceleiași categorii de acte juridice. Scopul mediat, este subiectiv și variabil, și este reprezentat de motivul subiectiv care l–a determinat pe vânzător la înstrăinare, respectiv pe cumpărător să cumpere.
Potrivit dispozițiilor art. 967 Cod civil „Cauza este prezumată până la dovada contrarie”, motiv pentru care lipsa cauzei trebuie dovedită.
Interogatoriul administrat pârâtei dovedește lipsa cauzei. Astfel pârâta a declarat că a încheiat contractul datorită insistențelor mamei sale, care nu vroia ca reclamanta să rămână în casa bătrânească. Rezultă fără nici un dubiu că încheierea acestui contract s-a realizat pentru a se micșora masa succesorală a defunctei T. P.. Scopul încheierii unui contract de vânzare cumpărare este obținerea unui preț în schimbul transmiterii proprietății unor bunuri către cumpărător și nicidecum împărțirea bunurilor propriei moșteniri. Din actele aflate la dosar instanța reține că nu s-a făcut dovada achitării prețului, motivul încheierii acestui contract, fiind împiedicarea reclamantei de a moștenit parte din bunurile aflate în patrimoniul defunctei T. P..
Față de considerentele expuse, instanța constată că acțiunea reclamantei este
întemeiată și urmează să o admită astfel cum a fost formulată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, instanța va obliga pârâta la
plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 836/04.11.2012.
În raport de soluția pronunțată de instanță pe fondul cauzei, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 23 OUG 51/2008, conform cărora „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.” În acest context instanța va obliga pârâta la plata către stat a sumei de 2137 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, taxă de la plata căreia a fost scutită reclamanta prin încheierea de ședință din 12 decembrie 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de către reclamanta P. Z., domiciliată în ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta Ș. E., cu domiciliul în Iași, ., județul Iași.
Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale și de drepturi litigioase autentificat de BNP P. T. și F. sub nr. 77/25.03.2010, pentru lipsa cauzei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat.
Obligă pârâta la plata către stat a cheltuielilor privind taxa judiciară de timbru în valoare de 2.131 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, din 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
4EX./19.11.2013
Red./Tehnored. M.N.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 9853/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
