Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 16539/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 19 septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. M.
GREFIER: V. I. D.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . G. - PRIN REPREZ.M. I. în contradictoriu cu pârâta . SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 12.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 19.09.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.05.2012 sub nr._ reclamanta . G. a solicitat obligarea pârâtei . SRL la plata sumei de 4000,04 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. ML-B-_/27.09.2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în luna septembrie 2010 a vândut pârâtei diverse produse în valoare totală de 6875,68 lei, achitate parțial, rămânând un rest de plată neachitat în cuantum de 4000,04 lei.
În susținerea cererii, reclamanta a depus înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1650 și urm. Cod Civil.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că a returnat reclamantei marfă în valoare de 3893,6 lei în baza procesului-verbal din 27.09.2010 semnat de către numitul C. F., în calitate de șofer în cadrul societății reclamante, aceasta din urmă omițând să emită o factură storno în acest sens.
În susținerea întâmpinării, pârâta a depus înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 C..
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, pentru reclamantă proba cu expertiza contabilă, iar pentru pârâtă proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul C. F..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, între părți – profesioniști - există raporturi juridice contractuale, necontestate, în baza cărora reclamanta a furnizat diverse bunuri pârâtei.
La data de 27.09.2010, reclamanta a furnizat pârâtei produse în valoare totală de 6875,68 lei, emițând în acest sens factura fiscală .-B-_, însușită de către societatea pârâtă prin aplicarea ștampilei și a semnăturii, achitată parțial. Astfel, prin înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, aceasta a probat existența raporturilor juridice sinalagmatice comerciale dintre părți, precum și executarea propriilor obligații de livrare a mărfii.
În consecință, în baza art. 969 C.civ. de la 1864 (aplicabil conform art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011), în patrimoniul societății pârâte s-a născut obligația corelativă de plată a prețului produselor primite, sumă a cărei achitare trebuia probata de pârâtă, față de dispozițiile art.1169 Vechiul C.civ.
Instanța nu va avea în vedere apărările pârâtei, apreciindu-le neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Conform susținerilor martorului C. F. acesta a fost solicitat de către societatea pârâtă pentru a returna o . bunuri ce fuseseră predate în aceeași zi – respectiv la data de 27.09.2010, ocazie cu care a fost încheiat un proces-verbal, or, societatea reclamantă a solicitat prin prezenta cerere obligarea pârâtei la achitarea unei facturi emise la o dată anterioară, respectiv 10.08.2010. Astfel, instanța constată că apărarea pârâtei vizează o altă factură decât cea a cărei achitare este solicitată în prezentul litigiu de către societatea reclamantă.
În plus, instanța are în vedere faptul că procedura de returnare a bunurilor utilizată de către societatea pârâtă nu este conformă dispozițiilor legale în materie, astfel încât, având în vedere și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, instanța apreciază că reclamanta deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Instanța reține că în cauză este aplicabilă regula potrivit căreia în materia obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
În ceea ce privește debitul de 4000,04 lei, instanța constată că pârâta nu a făcut nicio probă în sensul achitării acestuia.
Prin urmare, instanța reține că pârâta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația în discuție, deși a beneficiat de produsele furnizate de către reclamantă, motiv pentru care va admite prezenta acțiune.
În temeiul art. 274 C. de la 1865, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 931,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul proces și achitate efectiv (taxă de timbru – 331,3 lei și onorariu provizoriu de expert – 600 lei, achitat conform chitanței nr._/1 din 13.03.2013 emisă de CEC Bank).
Instanța va obliga reclamanta să achite în contul d-nei expert N. O. M. din cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice – Tribunalul Iași suma de 400 lei, cu titlu de diferență onorariu expert, având în vedere că nu a făcut nicio dovadă în sensul achitării acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. M. L. SRL G.-PRIN REPREZ. M. I., cu sediul în ., jud. G. în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediul în Iași, ., ., ..
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 4000,04 lei reprezentând contravaloare factură fiscală.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 931,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată(onorariu provizoriu de expert și taxă de timbru).
Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantei la achitarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Stabilește onorariu definitiv aferent raportului de expertiză tehnică contabilă efectuat de către d-na expert N. O. M. în valoare de 1000 lei. Obligă pârâta să achite suma de 400 lei cu titlu de diferență de onorariu expert aferent expertizei tehnice contabile efectuate de d-na expert N. O. maria.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2013.
Președinte, Grefier,
M. C. D. V. I.
RED./ TEHNORED.: C.M./D.V.I.
30.01.2013/ 4 ex.
| ← Fond funciar. Hotărâre din 05-12-2013, Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Hotărâre din 30-09-2013,... → |
|---|
