Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 17-12-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 27995/245/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din Camera de Consiliu din data de 17.12.2013
Instanța Constituită din:
PREȘEDINTE: T. I.
GREFIER: L. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta E.ON E. ROMANIA SA în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA CU C. I-VIII ȘIPOTE, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere faptul că prezentul termen este primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța, în baza art. 131 Cod de procedură civilă, prin raportare la dispozițiile art. 94, art. 107 și art. 1027 Cod de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
In temeiul dispozițiilor art. 238 Cod de procedură civilă, instanța stabilește o durată estimată a procesului de 4 luni.
În baza art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 și art. 258 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri, considerând-o admisibilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Față de împrejurarea că prezenta cauză se judecă fără citarea părților, în camera de consiliu, considerându-se lămurită, instanța, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 244 Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului.
Pentru aceleași considerente, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod de procedură penală, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30.08.2013, sub dosar nr._, reclamanta S.C. E.ON E. ROMÂNIA S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA CU C. I-VIII ȘIPOTE, obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 2773,78 lei reprezentând consum energie electrică, a sumei de 603,28 lei reprezentând penalități contractuale calculate de la data scadenței până la data de 30.04.2013, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței că între părți s-au derulat raporturi juridice concretizate în contractele de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari nr._ din data de 30.05.2005, nr._ 2 din data de 21.04.2008 și nr._ 2 din data de 11.01.2006, în baza cărora a facturat energia electrică consumată de către pârâtă, evidențiindu-se în acest sens ca restantă plata sumei de 2773,78 lei reprezentând debit neachitat aferent facturilor fiscale emise. Reclamanta a menționat că, drept consecință a neachitării în termen a sumelor facturate, au fost calculate penalități de întârziere în conformitate cu prevederile art. 14 al contractului, acestea având un cuantum total de 603,28 lei, calculat până la data de 30.04.2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270 Cod civil, art. 1025-1032 NCPC.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind anexate la dosar, în copie certificată, următoarele: mandat de reprezentare, contract de furnizare energie electrică, situația centralizată a facturilor, centralizator calcul penalități de întârziere, situația facturilor neîncasate, facturi.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din chitanța anexată la dosarul cauzei (f. 5).
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și face cunoscută poziția procesuală.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părțile litigante s-au derulat raporturi juridice concretizate în contractele de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari nr._ din data de 30.05.2005 (f. 8-16), nr._ 2 din data de 21.04.2008 (f. 26-34) și nr._ 2 din data de 11.01.2006 (f. 17-25), în baza cărora reclamanta a emis facturile fiscale aferente consumului de energie electrică înregistrat la locurile de consum reprezentate de Școala Șipote, Școala cu clasele I-IV M. și Grădinița Șipote.
Potrivit art. 11 lit. a din contractele nr._ din data de 30.05.2005 (f. 8-16), nr._ 2 din data de 21.04.2008 (f. 26-34) și nr._ 2 din data de 11.01.2006 (f. 17-25), consumatorul are obligația de a achita integral și la termen facturile emise de către furnizor.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și face cunoscută poziția procesuală, aspect ce a condus la imposibilitatea de a administra un probatoriu propus de către acesta pentru o eventuală negare a creanței opuse. De asemenea, dovada existenței creanței atrage prezumția relativă a neexecutării, aspect operant în cauza supusă analizei instanței. În acest sens, instanța reține că pârâta nu a achitat contravaloare facturilor fiscale emise în baza contractelor anterior menționate, neexecutând astfel obligațiile contractual asumate, conduită ce a generat existența unui debit restant în cuantum de 2773,78 lei.
Astfel, potrivit art. 662 NCPC, creanța este certă atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, precum și exigibilă dacă este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului. După cum se poate observa creanța rezultă în mod direct din înscrisurile depuse, cuantumul sumei facturate este expres indicat și rezultă din totalizarea sumelor pentru fiecare dintre lunile de consum, iar termenul de scadență este împlinit la momentul promovării acțiunii, fiind înscris în facturile depuse.
Reclamanta se prevalează de un caz de răspundere contractuală, iar potrivit dispozițiilor legale, aceasta are obligația de a dovedi temeiul contractual, caracterul legal și în vigoare al contractului, revenind celeilalte părți obligația de a dovedi stingerea obligațiilor asumate, fie în modalitatea plății, fie în orice altă modalitate admisă de legiuitor.
Conform art. 1270 din Noul cod civil contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1516 din Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar având dreptul la daune interese.
Potrivit principiului general statuat de art. 249 Noul C.pr. civ, care dispune că acela care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege, precum și în aplicarea art. 10 alin. 1 teza finală Noul C.proc.civ, instanța constată că reclamanta a demonstrat existența creanței sale, astfel încât revenea pârâtei sarcina de a dovedi stingerea acesteia.
Pârâta nu a dovedit stingerea obligațiilor contractuale prin faptul plății sau prin altă modalitate de stingere a obligației ce le incumbă, astfel încât instanța apreciază că aceasta nu a respectat clauzele asumate la încheierea contractelor de închiriere, încălcând astfel principiul de drept enunțat de art. 1270 Cod civil, respectiv principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți.
Deși reclamanta a dovedit existența unui contract valabil încheiat, ale cărui clauze contractuale sunt clare în privința prețului, datei scadenței, modalităților de plată, dispozițiilor referitoare la neplata la timp a obligațiilor principale, pârâta nu a realizat dovada achitării sumelor de bani calculate în temeiul acestui act.
În consecință, văzând dispozițiile art. 1270 Cod civil, ce stabilesc forța obligatorie a contractului între părți și reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv fapta constând în nerespectarea obligațiilor contractuale de achitare a consumului de energie electrică, prejudiciul provocat de această atingere în patrimoniul furnizorului, raportul de cauzalitate dintre cele două, precum și vinovăția pârâtei în neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale, instanța va admite capătul principal de cerere privind obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 2773,78 lei.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea societății pârâte la plata de penalități contractuale, instanța reține că, în cauza supusă analizei, sunt incidente dispozițiile art. 1535 Cod civil, ce stabilesc că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel convenit de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În conformitate cu dispozițiile art. 1350 Cod civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Din coroborarea textelor normative anterior invocate, se reține că solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților prevăzute de art. 14 alin. 3 al contractului, aferente debitului principal, de la data scadenței până la data de 30.04.2013, este justificată prin raportare la soluția ce urmează a fi promovată asupra capătului principal de cerere. În considerarea celor anterior expuse, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a penalităților contractuale în cuantum de 603,28 lei.
În baza art. 453 NCPC, reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. E.ON E. ROMÂNIA S.A., cu sediul în Târgu M., ., județul M., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Iași, .. 4 Bis, județul Iași, având cod unic de înregistrare_, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA CU C. I-VIII ȘIPOTE, cu sediul în ., județul Iași.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2773,78 lei reprezentând contravaloare energie electrică și a sumei de 603,28 lei reprezentând penalități contractuale aferente debitului principal.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Soluționată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. I. L. M.
Red./Tehnored./T.I.
4 ex./25.02.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Hotărâre din 04-11-2013,... → |
|---|
