Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 17562/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. M. F.
Grefier L. M. T.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant .-PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârât ASOCIAȚIA L. N. 1 D .,PT 1 N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că reclamanta a depus precizări și înscrisuri, în două exemplare.
În temeiul art. 131 NCPC, instanța procedeză la verificarea competenței și față de dispozițiile art. 94 pct.1 lit.j și art. 107 NCPC, se declară competentă general, material și teritorial să judece cauza.
În temeiul art. 6 NCC și art. 18 din Decretul 167/1958, instanța din oficiu invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune și având în vedere că, potrivit art. 248 alin.4 NCPC, soluționarea presupune cercetarea unor probe și antamarea unor aspecte comune cu fondul cauzei, unește excepția cu fondul cauzei.
În temeiul art. 238 NCPC, instanța estimează durata cercetării procesului la o zi.
În temeiul art. 258 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei.
Instanța rămâne în pronunțare, atât pe excepție, cât și pe fondul cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3.06.2013, reclamanta S.C. C. IAȘI S.A în contradictoriu cu pârât Asociația de Locatari N. 1D ., PT 1 N. a solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care acesta din urmă să fie obligat la plata sumei de 2671,05 lei reprezentând contravaloare energie termică mai 2007-martie 2008 și 2933 lei penalități facturate pentru perioada noiembrie 2006 – februarie 2013.
În fapt, aceasta a arătat că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâtul a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră. Contractul a dat nașterea la posibilitatea de a factura cantitățile puse la dispoziție și obligației corelative de a acoperi aceste debite. Pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a debitelor au fost calculate penalități de întârziere. Nici una dintre facturile fiscale emise nu a fost contestată de către pârât. Mai mult, deși acesta din urmă a fost invitată la conciliere, nu a înțeles să dea curs invitației adresate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1516, art. 1169, art. 1073 și art. 1530 C.civ, coroborate cu dispozițiile legii 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.
În baza art. 77 din legea 85/2006 cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.
S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: proces verbal de conciliere, componența sold, convenție facturare consumuri energie termică, anexe la contract, facturi fiscale.
Pârâtul a depus întâmpinare, arătând că Asociația nua fost somată cu privire la debitele solicitate, nu a fost invitată la conciliere, nu recunoaște debitele, deoarece proprietarii asociației au convenții individuale cu C. din anul 2007.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, arătând că nu toți proprietarii au încheiat convenții individuale, motiv pentru care s-a continuat facturarea energiei către Asociație în baza contractului din 2006, până la preluarea serviciului de către ..
La termenul de judecată din 11.09.2013, instanța din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Reclamanta a depus precizări, solicitând respingerea excepției invocate.
Analizând cu prioritate excepția prescripției extinctive, instanța reține următoarele considerente:
Art.1 din Decretul 167/1958 (numit în continuare „Decretul”), aplicabil în speță dat fiind momentul desfășurării raporturilor dintre părți, chiar dacă a fost abrogat între timp, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A..2 prevede că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Potrivit art.3 alin.1, termenul prescripției este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, conform art.7.
După cum rezultă din cerere, facturi și din înscrisul denumit componența sold (f.30-39), reclamanta pretinde plata unor debite scadente în perioada 22.06.2007 – 25.04.2008 și a penalităților imputate prin facturile emise în perioada 30.11.2006 – 28.02.2013 pentru debite scadente în perioada 2005 – 25.04.2008, scadența reieșind din datele înscrise în facturile depuse la dosar la filele 40-60.
Or, dreptul material la acțiune cu privire la fiecare debit principal s-a născut la scadența înscrisă pe fiecare factură de plată (22.06.2007 – 25.04.2008) și s-a stins, separat pentru fiecare sumă facturată, la 3 ani de la scadență, la finalul zilei corespunzătoare zilei de pornire a calculului. Astfel, instanța observă că dreptul material la acțiune în privința debitelor principale s-a stins separat pentru fiecare sumă facturată, în perioada 22.06.2010 – 25.04.2011.
Cu privire la plățile efectuate în mai 2007 și februarie 2008 (fila 32), care au întrerupt prescripția pentru restul de plată din factura U828/31.05.2007, noul termen de prescripție calculat de la data acestor plăți s-a împlinit la 14 februarie 2011.
În privința plăților pretins efectuate la 1.08.2010 (f.35), respectiv 2 plăți a câte 0,17 lei fiecare, instanța nu le poate reține ca fiind efectuate de pârâtă în scopul de a stinge vreun debit și cu consecințe în planul întreruperii vreunui termen de prescripție.
Astfel, pentru a avea efectul recunoașterii datoriei și al întreruperii unui termen de prescripție o plată parțială trebuie să fie efectuată în cunoștință de cauză de către debitor, cu intenția stingerii, cel puțin parțiale a uni debit. Ori, față de cuantumul derizoriu al celor două sume indicate în înscrisul componență sold, instanța a solicitat reclamantei dovezi ale acestor plăți, mai exact trebuiau depuse chitanțe de plată eliberate plătitorului, din care să reiasă scopul plăților și imputația acestor sume. Or, reclamanta a depus la dosar doar o fișă de cont din care instanța nu poate extrage date relevante privitoare la poziția subiectivă a pârâtei față de cele două plăți a câte 0,17 lei, respectiv care a fost intenția debitoarei la momentul efectuării plăților și dacă modalitatea de imputație de către creditoare i-a fost cunoscută.
În privința penalităților de întârziere, se observă că acestea sunt aplicabile conform contractului după 5 de zile de la momentul stabilit ca scadență pentru debitele principale și curg zi cu zi, începând cu data scadenței debitului principal, stingându-se fiecare prin prescripții separate de cea a debitului principal, după 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal (art.1 al.2, art.3, art.12 din Decretul 167/1958). De asemenea, plata debitului principal în cursul termenul de 3 ani valorează recunoaștere și determină întreruperea prescripției și curgerea unui nou termen de prescripție în privința penalităților.
Cercetând facturile emise de reclamantă aferente penalităților solicitate prin acțiune, se poate observa că fie sunt emise înainte de termenul general de prescripție de 3 ani anterior introducerii acțiunii, fiind în mod cert prescrise, fie sunt emise pentru debite scadente în perioada 22.06.2007 – 25.04.2008, astfel că dreptul la acțiune cu privire la acestea s-a stins odată cu prescripția debitelor principale în perioada 22.06.2010 – 25.04.2011.
În raport de această situație, instanța urmează a admite excepția invocată și, fără a mai cerceta apărările pârâtei, va respinge ca prescrisă acțiunea promovată de societatea reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu.
Respinge acțiunea promovată de reclamanta C. Iași SA prin administrator judiciar Management reorganizare lichidare Iași SPRL, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârât Asociația de Locatari N. 1D ., PT 1 N., cu sediul în Iași, ., jud. Iași, ca fiind prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.10.2013.
Președinte, Grefier,
F. D. M. T. L. M.
FDM/TLM/13.02.2014
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
