Uzucapiune. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 26596/245/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._/245/2012
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
Grefier: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul S. M. și pe pârâții C. L. AL MUNICIPIULUI IAȘI și M. IAȘI PRIN PRIMAR, având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 15.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.11.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, având ca obiect uzucapiune reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 31.08.2012, reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâții M. Iași prin Primar și Conciliul L. al Municipiului Iași a solicitat instanței constatarea uzucapiunii de 30 de ani asupra suprafeței de 546 mp.
În motivare a arătat că deține această suprafață încă din anul 1975 când a cumpărat cu zdelcă imobilul casă de locuit situat la aceeași adresă. Astfel, la data de 31.10.1975 împreună cu soția sa ( decedată în prezent ) au achiziționat imobilul casă de locuit situat în . Iași, în schimbul prețului de_ lei. Acest imobil este alcătuit din 6 camere, 1 sală, 2 bucătării, o coteață de porc și o suprafață de 500 mp teren. De 37 de ani imobilul cumpărat prin zdelcă, cât și suprafața de 546 mp sunt folosite neîntrerupt de reclamant, ca un bun proprietar deși nu deține titlu. Se mai menționează că în urma discuțiilor purtate cu funcționarii Primăriei Iași, terenul ar face parte din domeniul privat al municipalității, neexistând un impediment în constatarea uzucapiunii.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1864 alin. 1 și 2 și art. 1890 C.civ.
Sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, expertiză topo cadastrală.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: taxă de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar 0,15 lei, împuternicire avocațială, copie buletin de identitate reclamant, act intitulat „zdelcă” - Act de vânzare cumpărare, tranzacție, contract de vânzare cumpărare S.- P. pentru o suprafață de 30 mp, plan de situație, raport de expertiză tehnică anterior, carte de imobil situat în Sălciilor nr.44, plan de situație, releveu corpuri de proprietate, toarte certificate pentru conformitate cu originalul.
La data de 9.10.2012, pârâții au depus o întâmpinare comună prin care au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive consiliu și Municipiu, justificat de calitatea de administrator a consiliului pe de o parte, în acord cu prevederile art. 36 alin. 2 lit. c din legea 215/2001 și lipsa probării existenței în patrimoniul unității administrativ teritoriale a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 546 mp pe de altă parte. Pe fond, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, justificată de următoarele argumente: deși reclamantul susține că a dobândit imobilul în anul 1975 de la Joimir C., aceste nu era proprietarul imobilului casă, fapt ce justifică faptul că în actul inițial figura numele G. M.. Mai mult, dacă Joimir ar fi transmis dreptul de proprietate asupra imobilului nu s-ar mai justifica încheierea contractului de vânzare cumpărare din 1990 referitor la suprafața de 210,17 mp și nici încheierea contractului de închiriere S. M. cu G. M. din 1974. se arată că N. M. (G.) a cumpărat în anul 1971 de la numita negru F. suprafața de 630 mp teren și 2 corpuri de clădire A și B, individualizate în planul de situație. Ulterior, a vândut în anul 1990 către S. M. și M. suprafața de 210,17 mp, iar către familia P. suprafața de 229,60 mp din același teren inițial, iar restul suprafeței de 190 mp în anul 1992 către D. A.. În anul 1990 prin declarație fiscală, reclamantul învederează existența în proprietate a unei construcții de 90 mp și a suprafeței de 210,17 mp, iar în 1990 cumpără de la familia P. suprafața de 30 mp. Între 1994 și 2000 declarațiile depuse la ANAF vorbesc doar de o suprafață de 240,17 mp rezultată din contracte de vânzare cumpărare. În drept, au fost invocate prevederile legii 58 și 59/1974, art. 115-118 C.pr.civ, fiind solicitată și judecarea cauzei în lipsă. Sub aspect probatoriu s-a solicitat încuviințarea oricăror probe apreciate ca utile cauzei. Au fost anexate: act vânzare cumpărare 1971, plan situație, contracte de vânzare cumpărare 1990, sentința civilă 6752?1990 și contractul de vânzare 30 mp, plan de situație, declarații reclamant.
La termenul din data de 2.11.2012. instanța a suspendat cauza în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. ca urmare a cererii reclamantului de repunere pe rol, s-a fixat termen la 23.11.2012, pentru discutarea acesteia.
În ședința din 23.11.2013, s-a admis cererea de repunere pe rol și s-a pus în vedere necesitatea achitării sumei de 91 lei taxă și a timbrului de 1,5 lei.
Prin încheierea din 9.01.2013 s-a admis cererea de ajutor public judiciar a reclamantului, în parte în sensul eșalonării sumei fixate cu titlul de taxă de timbru în 4 rate egale.
La data de 8.02.2013, la dosar reclamantul a depus contractul de folosință agricolă 62/2005, referitor la suprafața de 519 mp.
La data de 29.03.2013, pârâții au depus precizări și au arătat că existența unui contract de folosință agricolă este de natură a conferi reclamantului calitatea de detentor precar și de a întrerupe prescripția achizitivă. Au fost anexate de pârâți cererea din 25.07.2005 de aprobare contract folosință agricolă pentru suprafața de 1100 mp, cererea din 4.10.2006 de reziliere a contractului 62/2006, nsoțit de cerere de rectificare eroare - rezilierea fiind solicitată pentru contractul 25 din 2006 și nu 62 care fusese încheiat în 2005, act adițional 2073/25.01.2006 de prelungire a contractului 62/2005 ( referitor la suprafața de 519 mp), somație de plată și titlu executoriu, plan amplasament, documente OCPI.
La termenul din data de 29.03.2013, instanța a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri, expertiză topo cadastrală, evaluatorie, proba testimonială.
La data de 28 mai 2013, s-a depus raportul expertiză topo inițial, acesta fiind comunicat părților pentru formularea de obiecțiuni.
În cadrul ședinței din 31 mai 2013, instanța a procedat la audierea martorului Budihaci A. în ședință publică, declarația acestuia fiind anexată la fila 151 dosar.
Prin încheierea din data de 14 iunie 2013, instanța a încuviințat în parte cererea de ajutor public judiciar experți, dispunând scutirea de 50% din valoarea onorariilor și eșalonarea restului ( fila 156 dosar).
La data de 27 iunie 2013 s-a depus la dosar verificarea raportului de OCPI și respingerea acestuia, deoarece parcelele figurează în registrul posesorilor cu alte nume, iar expertul nu a semnat și ștampilat lucrarea.
La data de 24 iulie 2013, expertul evaluator a depus raportul de expertiză comunicat părților.
În cadrul ședinței din 2 august 2013 s-a stabilit onorariul definitiv al experților B. leoraș și G. N. și s-a emis o nouă adresă Primăria Municipiului Iași pentru indicare apartenență domeniu public sau privat a terenului de 546 mp ce se solicită a fi uzucapat.
La data de 7 august 2013, Primăria a depus un răspuns în sensul că parcelele CC 218 și AG 217 sunt în posesia unor persoane fizice. Ulterior, la data de 11 octombrie 2013, instanța a cerut lămuriri cu privire la parcelele AG 216/3 și CC 215.
La data de 14.11 2013, pârâții au înaintat precizări exprese referitoare la parcelele AG 216/3 și CC 215, susținând că terenul ce formează obiectul contractului de folosință agricolă 62/2005 ( în S de 519 mp) nu este inventariat în domeniul public sau privat al statului.
Analizând excepțiile invocate de pârâți, excepții unite cu fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Municipiului Iași, instanța va reține caracterul întemeiat al acestei excepții pentru următoarele considerente: Uzucapiunea ca mod de dobandire a dreptului de proprietate asupra unui imobil este o sanctiune indreptata impotriva vechiului proprietar care dând dovada de lipsa de diligenta a lasat vreme indelungata bunul sau in mana altei persoane. Prin urmare actiunea avand un asemenea temei trebuie indreptata impotriva vechiului proprietar care are calitate procesuala pasiva in cauza. C. L. este individualizat ca fiind detinatorul terenului a carui uzucapiune se solicita ( chiar reclamantul admițând că acesta se află în administrarea consiliului). Reclamantul a chemat in judecata C. L. al Municipiului Iasi, pentru a fi sanctionat, neprecizând ca acțiunea sa este pozitiva, declaratorie si interogatorie și nechemând în judecată pârâtul C. L. pentru a-i fi opozabila actiunea, in eventualitatea contestarii ei de catre aceasta. În nici un moment al acțiunii, reclamantul nu a precizat existența unui atare scop și nu și-a fundamentat construcția juridică pe un atare raționament. Astfel, instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al Municipiului Iași, constatând că în mod corect s-a susținut de către acesta existența unui simplu drept de administrare în baza legii 215/2001(conform art. 21 alin.(1) si art. 36 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este numai titularul dreptului de administrare al domeniului public si privat al municipiului, unitatile administrative fiind persoane juridice, ce au capacitate deplina si patrimonii), aspect necontestat de reclamant.
Pe cale de consecință instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât pentru constatarea lipsei calității procesuale pasive.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Iași prin reprezentant legal - Primarul Municipiului Iași, instanța reține caracterul neîntemeiat al acesteia pentru următoarele considerente: astfel cum rezultă din răspunsurile oficiale OCPI, Direcția de Administrarea a Patrimoniului Public și Privat, suprafețele de 519 mp ( ce a format obiectul contractului de folosință agricolă 62/2005) și respectiv 546 mp ( ce a format obiectul contractului de folosință 25/2006 și cu privire la care se solicită uzucapiunea în prezenta acțiune), nu sunt înregistrate în registrele de carte funciară cu proprietari persoane de drept privat și nici nu ar fi inventariate în domeniul public sau privat al Municipiului Iași.
Față de aceste concluzii, instanța va reține prevederile art. 4 din Legea nr. 213/1998 cu privire la situația în care, nefiind identificată o persoană fizică sau juridică concretă ca titular al dreptului de proprietate cu privire la imobilul ce se uzucapează, bunul se află în domeniul privat al statului. În sprijinul acestei concluzii vin și prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată: „Terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosință celor care solicită să-și construiască locuințe și nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art. 24”. Or, în condițiile în care asupra terenului în litigiu nu a existat nici o manifestare publică a vreunei persoane care să revendice drepturi, în calitate de proprietar sau de moștenitor al proprietarului inițial al terenului, dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt aplicabile prezentei cauze. Rezultă așadar că reclamantul a justificat calitatea procesuală pasivă a Municipiului Iași prin primar, motiv pentru care instanța urmează a respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin efectul prescripției achizitive, nu este o simplă acțiune în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în sensul art. 111 C.proc.civ., ci o acțiune cu caracter complex, reprezentând o veritabilă acțiune în realizare, deoarece hotărârea judecătorească are efect constitutiv de drepturi, principalul efect al uzucapiunii, chiar dacă este retroactiv, fiind acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate sau, după caz, al altui drept real asupra bunului posedat în tot timpul cerut de lege. Hotărârea judecătorească pronunțată în soluționarea unei acțiuni având acest obiect este astfel o hotărâre mixtă, care întrunește elemente declarative și elemente constitutive, astfel încât efectele sale se produc atât pentru trecut, dând eficiență unei situații juridice anterioare, cât și pentru viitor, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Urmărind aplicarea legii în timp, față de termenul de prescripție achizitivă invocat și data de la care reclamantul a arătat că acesta ar fi început să curgă, respectând regulile instituite de art. 6 Noul Cod Civil, instanța reține că prezenta cerere de uzucapiune urmează a fi analizată în raport de vechea reglementare. Uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit [art. 6 alin. (4) C.civ.].
Cât privește posesia, în afara dispozițiilor referitoare la unul din efectele acesteia (uzucapiunea), Legea nr. 71/2011 mai prevede, în art. 81, că intervertirea detenției în posesie este supusă legii în vigoare la data apariției cazului de intervertire. Pentru alte aspecte privind posesia, inclusiv alte efecte ale posesiei, se aplică, în baza art. 6 alin. (2) C.civ., legea în vigoare la data începerii posesiei.
Uzucapiunea presupune dobândirea proprietății sau a altui drept real prin posedarea neîntreruptă a bunului in timpul stabilit de lege. Prin uzucapiune se poate dobândi orice bun imobil aflat in circuitul civil. Condiția de baza a uzucapiunii este posesia neviciata, utila: continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar. Se poate observa că reclamantul înțelege să se prevaleze de uzucapiunea de lungă durată, de 30 de ani, în care unica obligație impusă de legiuitor este reprezentată de dovedirea posesiei asupra bunului ce se intenționează a fi uzucapat, pe toată perioada cerută de legiuitor. Uzucapiunea este un efect al posesiei și presupune în mod obligatoriu o posesie utilă, neviciată, continuă, publică și exercitată sub nume de proprietar. Legiuitorul a decis că pentru dobândirea proprietății prin uzucapiune se cere doar ca posesia să se exercite public și să îndeplinescă totodată celelalte condiții prevazute de art.1847 Cod civil, pentru ca în acest fel posesia să fie publică, iar proprietarul să poată afla de posesia ce se exercită împotriva sa. Cu toate acestea, este importantă realizarea distincției între posesia îndelungată ce poate sta la baza uzucapiunii și simpla detenție precară (ca de exemplu posesia exercitată în baza unui contract de comodat, închiriere etc). Astfel, detenția precară ori posesia viciată, oricât de mult ar dura în timp, nu va putea conduce niciodată la dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii. Mai mult, nu trebuie pierdut din vedere regimul juridic al bunului a cărui proprietate se intenționează a fi dobândită, știut fiind faptul că unul dintre atributele fundamentale ale dreptului de proprietate publică este cel al inalienabilității ( în sensul imposibilității de înstrăinare sau dobândire de către un alt proprietar).
Prin definitie, uzucapiunea este acel mod originar de dobândire a proprietatii sau a altui drept real asupra unui bun imobil, prin posedarea neîntrerupta a bunului, în termenul si în conditiile prevazute de lege. În speta, uzucapiunea de 30 de ani presupune îndeplinirea urmatoarelor conditii: sa existe o posesie de 30 de ani, iar posesia sa fie utila, adica neviciata. Potrivit dispozitiilor art.1847. Cod civil, posesia este utila daca este continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar. O condiție primordială a aplicării acestei reguli este cea a existenței unui anumit regim juridic al imobilului ( acela de proprietate privată), deoarece uzucapiunea constituie în egală măsură o sancțiunea aplicată de lege împotriva proprietarului nediligent. Observând că suprafața de 546 mp ce se solicită a fi uzucapată, situată în . Iași, suprafață ce a format obiectul contractului de folosință agricolă 25/2006 nu face parte din domeniul public al statului.
Referitor la faptul posesiei, instanța va reține prezumțiile statuate de art. 1854 C.civ conform căruia: Posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a inceput a poseda pentru altul. Susține reclamantul că posesia sa a început în anul 1975 prin actul de vânzare cumpărare sub semnătură privată depus la fila 8 din dosar. Studiind înscrisul anexat cererii de chemare în judecată, instanța reține că acesta este datat 31 octombrie 1975, iar numitul Joimir C. vinde o casă cumpărată de la G. M. („care este și proprietară”) compusă din 6 camere, 1 sală, 2 bucătării, figurând de asemenea mențiunile: „500 mp coteață porc” fără a fi despărțite de semne de punctuație și fără nici o localizare în concret a imobilului. Nu este mai puțin adevărat că în cartea de imobil depusă la dosarul cauzei, numitul S. M. figurează în imobilul din . 2 date: 16.10.1975 și 10.02.1976, pentru imobilul situat în ., Iași.
Potrivit actului de vânzare cumpărare depus la fila 33 dosar de către pârâtul din prezenta cauză numita G. M. a achiziționat de la N. F. suprafața de 630 mp situată în ., suprafață de teren pe care erau amplasate 2 corpuri de, contractul de vânzare cumpărare fiind autentificat în anul 1971. ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare din 1990 - 13 decembrie 2013, N. M. ( fostă G.) înstrăinează corpul A construcție situat în Iași . o suprafață de 210,17 mp către reclamant și soția acestuia, prin act autentic ( fila 97 dosar).
Din coroborarea tuturor acestor date, precum și a declarației martorului audiat în prezenta cauză, a rezultat că reclamantul folosește de aproximativ 30 de ani un teren situat în Iași, ., fără ca vreuna dintre probele administrate să se refere la terenul în suprafață de 546 mp, situat, astfel cum indică raportul de expertiză, în continuarea terenului deținut în proprietate de S. M.. Astfel, reclamantul este ținut să probeze fără echivoc posesia începută asupra suprafeței de 546 mp și nu asupra suprafeței deținute în proprietate. Existența unui drept de proprietate asupra unei suprafețe învecinate creează un dubiu rezonabil asupra posesiei exercitate pentru terenul pentru care se cere constarea intervenirii uzucapiunii. Or, din coroborarea probelor administrate nu a rezultat exercitarea posesiei asupra suprafeței de 546 mp, aflată în continuarea proprietății sale. În absența singurei condiții solicitate pentru constatarea uzucapiunii de 30 ani, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant. Cu privire la critica pârâtului, în sensul întreruperii posesiei prin încheierea contractului de folosință agricolă cu privire la suprafața de 546 mp, aceasta ar putea fi analizată desigur în contextul în care s-ar fi probat începerea posesiei pentru această suprafață.
Față de soluția promovată asupra cererii principale, instanța va respinge în consecință și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, constatând că sumele de care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar urmează a rămâne în sarcina statului ( este vorba de sumele pentru care instanța a încuviințat cererea de scutire de la obligația de plată - 350 lei onorariu B. Leoraș, conform încheierii din 14 iunie 2013, 150 lei G. N., conform încheierii din data de 14 iunie 2013). Cu privire la obligațiile pentru care s-a dispus eșalonarea la plată prin încheierile din data de 14 iunie 2013, 8 noiembrie 2013 și 9 ianuarie 2013, acestea vor rămâne în sarcina reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al Municipiului Iași, excepție invocată de către acesta prin întâmpinare și respinge acțiunea promovată de reclamant împotriva acestui pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Iași prin Primar.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ș. M., domiciliat în Iași, ., în contradictoriu cu pârâtul M. Iași prin primar, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr.11.
Respinge ca neîntemeiată, în consecință, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune, formulată de reclamant.
Ia act că acesta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii parțiale de la plata taxei de timbru și a onorariilor de experți, urmând ca aceste sume să rămână în sarcina statului.
Cu drept de a formula recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 22 noiembrie 2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE GREFIER
I. I. pentru grefier aflat în CO
Semnează grefier șef,
Red/tehn. jud. II
5 ex, 23.12.2013
| ← Revocare donaţie. Sentința nr. 01/2013. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9971/2013. Judecătoria... → |
|---|
