Acţiune în constatare. Hotărâre din 28-10-2014, Judecătoria IAŞI

Comentarii

0

Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 10032/245/2014

Cod operator: 3171

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Ședința publică de la 28 Octombrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – P. D.

GREFIER- N. C.

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta A. C. în contradictoriu cu pârâta R. B. SA, având ca obiect acțiune în constatare a nulității absolute clauze contractuale - Lg. 193/2000.

Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2014,care fac parte din prezenta sentință civilă, când în aceeași componență instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când:

INSTANȚA,

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței cu nr de mai sus reclamanta A. C. a chemat-o în judecată pe pârâta R. B. SA solicitând să se dispună 1/constatarea nulității absolute a următoarelor clauze contractuale incluse în convenția de credit nr. RFI_/ 17.07.2008 și să se dispună eliminarea acestora din conținutul convenției de credit, respectiv:

art 1 - Obiectul, destinația, durata creditului

pct. 1.1. Ut. c) "Banca acordă împrumutatului un credit în valoare de_.8 CI 11-, care va fi utilizat pentru: (...) c) 3110.8 CHF va fi utilizat pentru achitarea comisionului de procesare datorat în baza prezentului

contract" coroborat cu art. 3 pct. 3.12 " Pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează băncii un comision de procesare de 2,2 % calculate prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționată la art. 1.1 lit. a, b. Comisionul se va plăti integral» la data tragerii creditului, împrumutatul autorizând Banca sa rețină automat contravaloarea comisionului de procesare."

art 3 - Costuri

pct.3.7 " (...) Rata anuală a dobânzii în vigoare la momentul exercitării opțiunii va putea fi modificată de către Banca în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de creditare a Băncii, urmând ca noua R. a dobânzii sa fie adusă la cunoștința împrumutatului în modalitățile menționate în „Condițiile Generale de derulare a Operațiunilor Bancare"

•pct, 3.13 " în cazul rambursării integrale/ parțiale în avans a creditului ; acordat, împrumutatul datorează Băncii un comision de plata anticipată de % 3%, calculate prin aplicarea procentului la valoarea sumei din credit rambursată în avans si datorat integral, la data efectuării rambursării anticipate.

pct, 3.14 "Pentru monitorizarea de către Banca a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar Băncii un comision de administrare de 0,15 %, ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului. Suma de plată rezultată urmează a fi achitată la data scadenței fiecărei rate lunare."

2. să se constate că a achitat suma de 3110,8 CHF reprezentând comision de procesare și suma de 3234,38 CBF reprezentând comisionul de 0,15 % .: comision de administrare încasat pentru primul an, în baza unei clauze lovite ; de nulitate absolută și, ca atare să se constate că aceste plați sunt nedatorate;

3. să se dispună restituirea sumelor de 3110,8 CHF și 3234,38 CHF, în lei - Ia data plății efective;

3. obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, conform prevederilor O.G. nr. 9/2000, calculată la valoarea debitelor indicate prin capătul 3 din cerere, de j Ia data perceperii, până la plata integrală;

4.stabilirea dobânzii raportat la fluctuațiile indicilor de referință LIBOR la care creditorul poate adăuga toată durata derulării contractului (conf. art. 35 OUG 50/2010), cu respectarea principiilor i previzibilității, bunei-credințe și corectei informări ce guvernează raporturile dintre părți;

5. ca urmare a neindicării marjei fixe în convenția de credit, obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii variabile, raportându-se la marja fixă inițială și nu cea modificată unilateral.

În fapt, la data de 17.07,2008reclamanta a încheiat, în calitate de "împrumutat, un contract de credit nr. RFI_ în valoare de_.8 CHF, cu rambursare lunară în termen de 432 luni, adică până în anul 2044.

A contractat creditul pentru achiziționarea unui apartament, iar executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor aferente, a fost garantată prin constituirea, de către reclamantă în favoarea băncii, a unei ipoteci de rang I asupra imobilului apartament situat în Iași, .. 40, ., . cartea. Funciară nr._ a localității Iasi, aflat în proprietatea reclamantei și numitului Baitanu C..

La momentul când i s-a comunicat că a fost aprobat creditul mi s-a arătat contractul pe care nu 1-ațjff putut negocia în prealabil, unde era specificat la art. 1.1 faptul că banca încasează suma de 3110,8 CHF denumit "comision de procesare".

La art. 2.3 se specifica " concomitent cu utilizarea creditului. Banca este mandatată sa încaseze, prin reținere automată, suma reprezentând comisionul de procesare datorat: de împrumutat".

De asemenea, la art. 3.12.: "Pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează Băncii un comision de procesare de 2,2 % calculate prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționată la art. 1.1 lit. a, b. Comisionul se va plăti integral, la data tragerii creditului, împrumutatul autorizând Banca să rețină automat contravaloarea comisionului de procesare", în contextul în care eu nu am autorizat banca, aceste clauze fiind predefinite în contract, iar suma de 3110,8 CHF fiind reținută de bancă automat.

Se menționa la art. 3 "Costuri", pct 3.6 o dobândă inițială fixă de 5.5% pe an, rata care va rămâne fixă până la data primei aniversări a creditului. Cu toate acestea la art. 3.7 apare clauza "(...) rata anuală a dobânzii în vigoare la momentul exercitării opțiunii va putea fi modificată de către Bancă în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de creditare a Băncii, urmând ca noua rată a dobânzii să fie adusă la cunoștință împrumutatului în modalitățile menționate în "Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare".

De asemenea, nu era specificată marja băneai, formula de calcul sau raportarea la indicele de referința LIBOR.

Deși erau specificate aceste "Condiții Generale..", ca un capitol separat, nu a primit niciun exemplar.

Tot la art. 3.13 banca prevedea și aplicarea unui comision în cazul rambursării integrale/parțiale de 3% din valoarea sumei din credit -/"rambursată în avans și datorat integral, la data efectuării rambursării ." anticipate.

La art, 3-14 banca mai prevedea o clauză prin care percepea un comision de administrare de 0,15% calculat prin aplicarea procentului la "soldul creditului, abia în cel de-al doilea an banca precizând că va putea renunța la perceperea acestui comision.

2. La aproximativ un an de la contractare, datorită situației economice precare și a diminuării salariilor cu 25%, în octombrie 2009 – a solicitat restructurarea creditului ( cerere m. 2604/15.10.2009). în acest context, pe data de 20.10.2009, a^fost chemată la banca, i s-a spus că cererea este aprobată și i s-a eliberat inițial un grafic de rambursare pe care a fost nevoită să îl semneze apoi un Act adițional la contractul de credit tipizat și pe care nu l-a putut negocia sau analiza în prealabil.

Deoarece, așa cum apare în graficul de rambursare eliberat, pe perioada de 1 an cat s-a aplicat acest act adițional a fost o falsă facilitate și înțelegere a băncii, în realitate comisioanele, deși trecute cu "0", au fost mascate și percepute sub forma unei dobânzi majorate.

Astfel, apare la art 2 faptul că dobânda devine variabilă și se calculează prin aplicarea ratei dobânzii curente la soldul creditului.

Deși în contractul de credit nu exista nicio prevedere cu privire la "marja băncii", în actul adițional apare "Marja băncii este de 11 »50 puncte procentuale", unilateral prevăzută.

La pct. 2.3 este indicată valoarea ratei dobânzii curente calculate după o formulă de la începutul actului adițional ( adică dobânda curentă = media aritmetică pe ultimele 30 zile calendaristice a LIBOR 6 luni (CHP) + marja bancă) care era de 12,02%. La pct. 2.4 era subliniată chiar o formă de "compasiune" din partea băncii privitor la această dobândă și "în vederea absorbirii șocurilor de volatilitate", banca percepea o dobândă, de la data semnării actului adițional, de 8,05 % până la o dată ulterioară ce urma a fi adusă la cunoștință.."

Se păstra comisionul de plată anticipată de 3% din valoarea sumei rambursate ( art.2 pct. 2.12) și se specifica că banca a renunțat Ia încasarea comisionului de administrare ( art.3). Practic, deși ceruse o restructurare, a obținut doar o mascare a comisioanelor în valoarea dobânzii, majorată de la 5,5 % în primul an, la 8,05 % pe perioada actului adițional, altfel încât plăteam, spre exemplu, o dobândă de 683,30 CHF și doar 110,56 CHF debit principal, dobândă modificată unilateral de bancă, fară a fi măcar înștiințată.

3.Deoarece se adoptase OUG 50/2010 iar băncile erau obligate să asigure conformitatea contractelor aflate în curs de derulare cu dispozițiile ordonanței a primit un Act adițional "în alb" tipizat ( sar. 1511/20.09.2010), în care banca Ia ari. 1 convenea unilateral modificarea "clauzei care reglementează dobânda și formula de variație a ratei dobânzii din Contract, la lit a) era trecută în pix faptul că se reducea marja băncii din formula de calcul de la 11,5 p.p. la 7,70 puncte procentuale.

Cu toate acestea, mai jos se prevedea o marjă banca de 8,05 puncte procentuale, tară însă a mai completa care este valoarea ratei dobânzii. Cand a încercat să se informeze i s-a comunicat că este "acceptat în mod tacit de ambele părți".

4.Deoarece după primul an de restructurare nu s-a îmbunătățit situația financiară a familiei, a formulat o nouă cerere, ce a fost admisă. La fel ca și prima dată, a primit un grafic de restructurare și un act adițional nr. 1712/01.11.2010.

Pe perioada 1.12.2010 - 1.11.2011 banca a redus dobânda la 5%, urmând ca după expirarea anului de restructurare să se perceapă o dobândă variabilă de 8,2%.

Cu această ocazie a primit — pentru prima dată — anexa 3 "Informații standard Ia nivel european privind creditul pentru consumatori" unde erau detaliate formulele de caicul, comisioanele etc.

5.în acest context, teoretic banca oferea o reducere a dobânzii, practic pe termen lung nu reușea decât să agraveze situația deoarece rata lunară acoperea foarte puțin din debitul principal ( ex. 135,75 CHF), iar dobânda era de 595,53 CHF lunar, situația urmând să devină și mai dificilă după data de LI 1.2011, adică: 71,33 CHF principal și 965,28 CHF dobânda. Tatăl sau - codebitor B. C. - și-a vândut apartamentul ce era ipotecat în favoarea băncii R. și a schimbat ipoteca pe apartamentul din . achiziționat prin contractul de credit.

Astfel, a putut face o primă plată anticipată la data de 3.11.2011, de 37.355 CHF, debitul scăzând de la 141.260,23 CIII" la 103.905,47 CHF. Nu a primit cu această ocazie informații din partea băncii privind noua configurare a plăților decât a doua zi.

A reușit apoi, la data de 30.05.2013, tot prin vânzarea unui teren de către mama sa, să plătească o nouă sumă anticipat, de 9550 CHF, soldul scăzând la 92.646 CHF.

A mai arătat că dispozițiile legale incidente în cauză sunt următoarele și sunt reglementate în Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori:

Astfel, potrivit art. 3 din lege - Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

-furt. 4 alin. 1 - O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumator ului si contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor.

-alin. 2 - O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

-alin. 3 - Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globala a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens. Astfel, pentru ca o clauză să fie calificată ca abuzivă, este necesar ca y acea clauza sa nu fie negociata direct cu consumatorul, pe de o parte, iar pe, de alta parte, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi contractuale, să / creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

în cauza prezentă sunt clauze ce nu au fost negociate cu reclamanta și au fost în mod unilateral inserate în convenția de credit, fară posibilitatea reală de negociere:

1.comisionul de procesare în cuantum de 3110,8 CHF, adică un procent de ;. 2,2 % calculat la valoarea creditului, plătit integral, la data tragerii creditului, comision de care a aflat la momentul în care i s-a dat contractul spre semnare;

2)comisionul de administrare de 0,15 % ce s-a calculat prin aplicarea procentului la soldul creditului., în sumă totală de 3234, 38 CHF și s-a perceput în primul an de creditare;

3)obligativitatea clientului de plată a unui comision de 3% în cazul rambursării integrale/ parțiale în avans a creditului acordat, calculat prin aplicarea procentului la valoarea sumei din credit rambursată în avans și datorat integral, la data efectuării rambursării anticipate;

4)omisiunea băncii de a enunța în cuprinsul convenției de credit care este marja fixă a băncii, în contextual în care doar în primul an se prevedea o dobândă fixă de 5,5 %, urmând ca ulterior să dobânda să devină variabilă și „modificată de către Banca în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de creditare a Băncii, urmând ca noua Rata a dobânzii sa fie adusă la cunoștința împrumutatului".

Prin acesta „omisiune" nu a putut stabili care sunt indicatorii la care se raportează banca în momentul calculării dobânzii variabile, în contextul în care - conf. art. 93 lit. g din OG nr. 21/1992 modificată prin OUG 174/2008 privind protecția consumatorilor - pârâta are obligația de a modifica dobânda periodic, atât în sens crescător, cât și descrescător, exclusiv în funcție de variațiile indicelui de referință, independent de voința băncii.

Astfel, pe parcursul derulării convenției de credit banca a impus prin actul adițional nr. 1511/20.09.2010, nesemnat de părți, o marjă fixă de 7,70 puncte procentuale, deci majorată față de cea la care s-au raportat la • momentul stabilirii dobânzii fixe din primul an de 5,5 %.

Marja băncii este un element fix din cadrul dobânzii, stabilit la momentul acordării creditului, ce nu poate fi modificat în mod unilateral de către bancă pe parcursul derulării creditului, singurul element variabil din componența dobânzii fiind indicele LIBOR.

Din practică a rezultat că aceste clauze sunt cuprinse invariabil în contracte preformulate, cărora le lipsește caracterul negociat.

Totodată, ele creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și . obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe.

Astfel, în perioada în care indicele LIBOR a avut creșteri, banca a majorat cuantumul dobânzii, în schimb, în momentul actual în care acest indice a scăzut de la 2,93 (data semnării contract) la 0,08, banca nu a mai diminuat în consecință cuantumul dobânzii, creând astfel un grav dezechilibru contractual.

Datorită acestei clauze privind dobânda fixă la început, variabilă după primul an, variație care nu a fost raportată la marja fixă + indice Libor a creat un dezechilibru evident între drepturi și obligații.

Menționează că s-a adresat cu o cerere și către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor în data de 23.11.2013.

A solicitat admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

A propus ca probe interogatoriul și înscrisuri.

în drept: Legea 193/2000, OUG 175/2008 Directiva 93/13/CEE

A precizat că prezenta acțiune este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Prin întâmpinare pârâta R. B. SA în contradictoriu cu A. C. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulata de către reclamanta, având in vedere faptul ca nu a fost parcursa procedura de în formare asupra avantajelor medierii; -inadmisibilitatea acțiunii prin raportare față de prevederile Legii nr. 193/2000 adoptatată in baza Directivei nr. 93/J3/CB.

Pe fond a solicitata respingerea acțiunii formulata de către reclamanta ca fiind nefondată și judecarea în lipsă.

S. prezentare a situației de fapt.

Intre R. Sanie S,A., în calitate de creditoare, si A. C.., în calitate de împrumutat, si A. P.-C., respectiv L. M., in calitate de Codebitori, s-a Încheiat Contractul de credit nr. Rfl40345448i567l7.07.2008, care avea ca obiect acordarea unui credit in suma de 144.510,80 CHF, suma acordata fiind destinata a fi utilizata parțial pentru rambursarea unui credit la R. B. SA, pentru achitarea comisionului de procesare si diferența pentru nevoi personal nenominalizate. Creditul a fost acordat pentru o perioada de 432 luni. Potrivit art. 3.1. din Contractul de credit nr. Rfl4034544a25a7l7.07.2008, pentru creditul acordat, împrumutatul datorat băncii:

1. pentru primul an de creditare, dobânda inițiala fixa, respectiv 5,5%,
2. pentru următorii ani de creditare, Imprumutatul va opta, la fiecare data aniversara a creditului, pentru una din următoarele variante de dobânda aniversara: a) dobânda aniversara fixa pentru un an de creditare; b| dobânda aniversara fixa pentru trei arii de creditare; c) dobânda aniversara revizuibila pentru un an de creditare.

Contractul de credit nr. RFI_/17.07.200S a fost modificat ulterior prin Actul aditional din 29.10.2009, în temeiul căruia s-a reesalonat la plata soldul facilitații la data încheierii actului, respectiv 144.216,47 CHF.

Pentru a veni în sprijinul reclamantei, conform actului adițional, se trece la dobânda variabila pe întreaga perioada de creditare, iar pe perioada de 1 an de la încheierea actului adițional urma ca dobânda sa se calculeze astfel: R. = UBOR la 6 luni (CHFJ + marja băncii, rota dobânzii (Rd) fiind redusa la 5,7 %, urmând cai după data de 21.10.2010, sa se revină la formula de calcul a ratei dobânzii stabilita la art. 2.1. din actul adițional, dupa forma Rd - UBOR Ia 6 luni (CHF) + marfa băncii, rata dobânzii urmând a fi de 8>05 puncte procentuale, cu dotele de actualizare anuale în 30 iunie ai in 31 decembrie.

In temeiul actului adițional la contractul de credit, banca a renunțat începând cu data de 29.10.2009 la perceperea comisionului de administrare (art. 3).

Tot la solicitarea reclamantei, s-a încheiat Actul adițional din data de 01.11.2010, prin care s-a convenit ca pe perioada de 1 an de [a încheierea acestui act adițional dobânda sa se calculeze astfel: Rd ~ UBOR Io 6 luni (CHF) + marja băncii, rata dobânzii (Rd) fiind redusa la 5 %, iar dupa data de 01.11.2011, sa se revină la formula de calcul a ratei dobânzii stabilita Ia art. 2.1. din actul aditional, dupa formula Rd = UBOR Ia 6 (uni (CHF) + marja băncii, rata dobânzii urmând a fi de 8,09 puncta procentuale, cu dalele do actualizare anuale in 30 Iunie si in 31 decembrie. Da asemenea, ca urmare a intrării in vigoare a O.U.G. nr, 50/2010, s-a realizat si armonizarea contractului de credit cu dispozițiile legale imperative cuprinse in O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Începând cu data de 10.09.2010 clienta a fost invitata la unitățile băncii pentru a consulta/semna actul adițional care va modifica prevederile contractului de credit conform dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Conform prevederilor O.U.G. nr. 50/2010, ort. 37, Banca d fost obligata sa prezinte clienților o formula de calcul a dobânzii, "raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIBOR/ROBOR/UBOR/rata dobânzii de referința a BNR, in funcție de valuta creditului, la care cred/torul poate adaugă o anumita marja, fixa pe toata perioada derulării creditului".

In acest sens, Bănca a respectat prevederile O.U.G. nr. 50/2010, si în septembrie 2010 a modificat contractul de credit, exprimând dobânda in funcție de LIBOR 6 luni si aplicând marja o marja fixa.

Reclamanta nu o denunțat aplicarea O.U.G. nr. 50/2010 astfel ca actul adiționai la contractul de credit al clientei a fost considerat acceptat tacit de către aceasta pana la data semnării acestuia si si-a produs efectele, in conformitate cu termenii in care a fost formulat, întrucât nici consumatorul si nici banca nu a notificat cealaltă parte în sens contrar, in termen de 60 de zile.

Insa, in speța, reclamata a semnat Actul Adițional din 01.lt.20IÎ întocmit de banca în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 50/2010, astfel incat, in prezent contractul de credit este modificat prin acordul,pârtilor pentru semnarea actului adițional din 01.11.2010, acesta din urma fiind de fapt transpunere în practica prevederilor Q.U.G. nr. 50/2010.

Potrivit art. 3.1. din contractul de credit pentru facilitatea de credit acordata împrumutatul dotară bancii o dobânda _curenta variabila, ce se acumulează zilnic pana la data rambursării integrale a sumelor datorate în baza prezentului contract.

Conform convenției porților, rata dobânzii curente a creditului dupa primul an de creditare o .fost de 6,5 % banca putand modifica rata dobânzii în .funcție de indicii de referința, ulterior insa, conform Actului adițional din 29.10.2009, apoi conform aplicării tacite a dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2010 si a actului adițional semnat de parii în data de 01.11.2010, dobânda fiind calculata printr-o formula de calcul cuprinzand indicele UBOR la 6 luni 4- marja fixa.

De asemenea, in cuprinsul prevederilor arf.3.12. coroborat cu prevederile art. 1.1, lit. c) din contractul de creați în discuție, s-a precizat comisionul de procesare, acesta fiind in cuantum de 3.110,80 CHF, comisionul achitandu-se o singura dota, integral, la data tragerii creditului. Conform art. 3.14. banca percepea comision de administrare lunar in valoare de 0,15 %, calculat prin aplicarea procentului la soldul creditului, dar s-a renunțat la perceperea acestui comision dupa primul an de creditare, fapt consemnat in actul adițional încheiat la data de 29;10.2009.

A precizat evoluția costului pentru acest credit:

■17.07.2QOB - creditul a fost acordat In CHF cu dobânda fixa 5,5 % țin primul an de creditare) si comision lunar de administrare credit aplicat la sold - 0,15 %;

-21.07.2009 - prima aniversare a creditului- conform contractului clientul putea sa-si exercite opțiunea de dobânda si sa aleagă una din cele 3 variante disponibile la acel moment:

-dobanada fixa 1 an - 9,5%

-dobânda fixa 3 ani - 14 %-

-dobânda variabila ~ 6,5 %,

neexercitarea opțiunii echivalând cu frecarea pe dobânda variabila.

-deoarece reclamanții nu au optat pentru un anumit tip de dobânda, dobânda a devenit revizuibilă conform prevederilor din contractul de credit (6,5 %)si s-a menținut comisionul;-, lunar de administrare credit;

-29.10.2009 se acorda prima restructurare - reducere de dobânda la 5,7 % pentru 12 luni; la expirare (21.10.2010) dobânda devine 8,05 %;

-01.11.2010 se acorda a doua restructurare - reducere de dobânda (a 5 % pt 12 luni; la expirare (01.11.2011) dobânda devine 8,09 % formata din Libor CHF 6 luni + marja 7,85 %;

-31.12.2011 - actualizare indice, dobânda devine 7,95 %;

-30.06.2012 - actualizare indice, dobânda devine 8,03 %;

-31.12.2012 - actualizare indice, dob devine 7,919 %;

-30.06.2013 - actualizare indice, dobânda devine 7,93 %;

■31.12.2013 ■ actualizare indice, dobânda devine 7,9264 %, formata din Lîbor CHF 6 luni (0,0764 %) + marja 7,85 %.

A precizat ca prin restructurare structura de cost a creditului se modifica in sensul ca de la data restructurării si pana la scadenta finală clientul urma sa achite rate formate doar din dobânda si principal.

La momentul primei restructurări costul clientului era format din dobânda revizuibila 6,5 % + comision de administrare lunar la sold 0,15 %.

La sfârșitul perioadelor de restructurare dobânda redevenea variabila si a evoluat in continuare in funcție de indicele Libor CHF 6 luni.

La momentul semnării actelor adiționale de restructurare toate sumele restante sunt adăugate la soldul creditului ce se restructurează.

Conform prevederilor contractuale clientul rambursează creditul în rate egale calculate prin aplicarea dobânzii din perioada respectiva la soldul creditului.

Dobanda este perceputa de banca in temeiul prevederilor contractuale cuprinse in Contractul de credit si în actul adițional la acesta, reclamantul optând pentru acest produs cu dobânda fixa in primul an de creditare si dobanda revizuibila din al doilea an de creditare.

Potrivi? arfelor adiționate dobânda este stabilită în funcție do LIBOR, care este un indice de referința verificabil, Ia care se adaugă o marja fixa, care asigura transparenta în relațiile cu clienții si facilitează înțelegerea modificărilor de dobânda ce pot apărea pe parcursul derulării contractului

In speța, folosul practic pe care reclamanta I-a avut in vedere prin introducerea acțiunii a fost fără îndoiala micsorarea prețului creditului contractat prin modificarea algoritmului .decalcul al dobânzii curente si prin eliminarea tuturor comisioanelor datorate, băncii conform, înțelegerii contractuale.

Or, analiza oportunității/ajustăriii prețului contractului de credit nu este permisa de legislația speciala incidența în materia protecției consumatorului.

Pretul unui contract este principalul element pe care un consumator trebuie sa il ia în calcul arunci cand încheie un contract. Conform ort. 3 lit. g) si i) din directive 2008/48, Dobânda anuala efectiva (D.) reprezintă costul total al creditului. In același sens, art. 2 fit. d| din legea nr. 289/2004 (aplicabil contractului de credit] menționează "coiful total al creditului la consumator-toate costurile pe care consumatorul trebuie sa le plătească pentru credit, inclusive dobânda si celelalte cheltuieli."

Rezulta ca prevederile contractual pe care reclamantul ie indica a fi abuzive vizează elementele constitutive ale prețului contractului.

Nici dispozițiile comunitare si nici legislația naționala nu permit instanței ingerințe in determinarea prețului contractului, cu atât mai mult nu lasa acest lucru la discreția expertului judiciar.

Potrivit art, 4 al Directivei nr. 93/13 si exclude prețul contractului de la controlul caracterului abuziv prin alineatul al doilea, dupa cum urmează: "Aprecierea caracterului abuziv ol clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in măsura în care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil."

înalta Curte de Casație îi Justiție a dat putere de lucru judecat tezei juridice mai sus enunțate statuând in una din deciziile sale (Dec. 2450/2010) ca: "Pe de alta parte, clauzele referitoare la dobânda sunt elemente care determina costul total al creditului si impreuna cu marja de profit a băncii formează prețul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu pot privi nici definirea obiectului contractului nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației fata de serviciile sau bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de ol/a parte, in măsura în care aceste clauze sunt clar si inteligibil exprimate."

Analiza oportunitatii/ajusteței prețului contractului de credit nu este permisa nici de dreptul comun.

Astfel, aflandu-ne in ipoteza unei erori a unei parti contractante asupra unuia din elementele bunului cumpărat, menționam ca se considera în teoria si in practica judiciara ca nu reprezintă o eroare de natura a invalida un contract total sau parțial eroarea asupra valorii lucrului vândut (vezi noțiunea de leziune in Codul civil).

Prin urmare, in interpretarea dispozițiilor art. 6 din Directiva 93/13/CEE Curtea de Justiție a Uniunii Europene statuează faptul ca atunci cand constata existenta unei clauze abuzive, instanțele naționale au numai obligația de Q exclude aplicarea unei astfel de clauze pentru ca aceasta sa nu producă efecte obligatorii in ceea ce privește consumatorul, fara a avea posibilitatea sa modifice conținutul acesteia.

Singura soluție posibila in atare spete este aceea ca, contractul in care este inclusa clauza trebuie sa continue sa existe, în principiu, fara nicio alta modificare decat cea rezultata din eliminarea clauzelor abuzive, in măsura in care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menținere a contractului este posibila din punct de vedere juridic.

întrucât directivele si obiectivele pe care acestea le urmăresc sunt obligatorii pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, solicitarea reclamantului de modificare a mecanismului de calcul al dobânzii curente contractuala apare ca fiînd inadmisibila prin raportare la dispozițiile ari. 6 din Directiva 93/13/CEE astfel cum au fast interpretate de OUE

În atare condiții este evident ca reclamanta nu poate obține concursul tortei coercitiva a instanței pentru a obține revizuirea prețului contractului, preț care nu poate fi determinat in mod arbitrar de un terț, fie el si instanța.

In ceea ce privește actiunea reclamantei, s-a considerat ca aceasta este inadmisibila și lipsita de interes, iar pe fond s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Pe cale de excepție a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate de catre reclamanta, avand vedere faptul ca nu a fast parcursă procedura de informare asupra avantajelor medierii.

Astfel, de la data de 01.08.2013 sunt aplicabile prevederile art.2 alin.l ind.2 coroborate cu prevederile art.<50 alin-l="" din="" legea="" nr.192/2006="" privind="">erea care sancționează cu inadmisibilitatea acțiunii, neparcurgerea procedurii informării despre avantajele medierii, anterior declanșării litigiului.

In speța apreciază ca nu s-a parcurs aceasta etapa, având în vedere ca banca a fost invitata la mediere la adresa din Piața Charles de Goulle nr. 15, București, desi este de notorietate faptul ca sediu) social al R. B. S.A, este în București, Cafea Floreasca nr. 246C, clădirea Slty Tower, sector 1, fapt pentru care solicita respingerea acțiunii ca inadmisibila.

A invocat inadmisibilitatea acțiunii prin raportare la prevederile Legii nr. 193/2000 adoptata în baza Directivei nr. 93/13/CE.

?aVN\ practicii judiciare in astfel de spete deduse judecații, inainle de a trece fa analiza caracterului clauzelor contractuale supuse controlului, instanța de fond are obligația de a verifica daca nu cumva exista si categorii de clauze contractuale excluse de la controlul caracterului abuziv.

Astfel, in speța sunt incidente următoarele dispoziții legale.

- art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000: "Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal af contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu serviciile si produsele oferite in schimb pe de alta parte, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate . inteligibil,

- art. 4 alin. |2) din Directiva nr. 93/13/CEE: "Aprecierea caracterului abuziv a} clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvai al prețului sau a remunerației, pe de o parte, fata de serviciile sau bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alfa parte, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil";

~ art. 3 lir. g) si i] din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori;

(g| "costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, fixe/e st orice al/ tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legătura Cu contractul de credit...";

(i) "dobânda anuala efectiva însenina costul total a! creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totala a creditului".

Pornind de [a aceste doua texte de lege, Curtea de Apel București a reDnui faptul ca, clauzele privitoare la dobânda si comisioane sunt elemente ce determina costul total a! creditului, acestea fiind excluse de ia controlul caracterului abuziv.

Prin urmare, fiind elemente ce tin de prețul contractului, clauzele contractuale privitoare la dobanzii si comisioane sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv reglementat de ort. I alin {31 sr.art._4 olip- UI din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori.

Singura condiție impusa de lege în acest sens, este aceea ca respectivele clauze sa fi fost redactate într-un limbaj ușor inteligibil.

Or, analizând conținutul clauzelor contractuale apreciate ca abuzive de reclamanți, privitoare la dobânda si la comisioanele datorate (procesare sí administrare), inserate in cuprinsul contractului de credit si al actelor adiționale la acesta, se poate observa faptul ca aceste articole sunt exprimate fara echivoc, într-un mod clar si inteligibil, suficient incat sa conducă la concluzia ca, la momentul acordului de voința, consumatorului nu î-a fost ascunsa inserarea lor in cuprinsul convenției, iar termenii utilizați pentru stipularea lor au fost clari, limpezi, accesibili si apti de a fi inlelesi cu ajutorul gândirii logica.

De altfel, prin utilizarea oricărui argument de interpretare logico-juridica (literar, gramatical, sistematic etc) dispozițiile contractuale in discuție sunt neîndoielnice în ceea ce privaste perceperea unei dobânzi variabile începând cu cel de-al doilea an de creditare.

Aceasta clauza a fost redactata si acceptata de partí cu respectarea prevederilor legale în vigoare potrivit cărora instituțiile financiar bancare au dreptul de a percepe o dobânda variabila pentru împrumuturile acordata.

Faptul ca este lega! ca băncile sa perceapă o dobânda variabila pentru creditele acordate

este pe de a parte notoriu (atât la nivel intern, cat st internațional, toate băncile percep o

dobânda variabilă pentru creditele acordate); o pe de alta parte, consacrat expres la nivel legislativ in chiar legislația privitoare la protecția consumatorului (în art. V3 lit. el din O.U.G. nr. 174/2008. Pentru modificarea si completarea onor acte normative privind protecția consumatorului se prevede faptul ca, hm a afecta dreptul băncii de a modifica rata dobânzii, este interzisa majorarea comisioanelor si taxelor bancare sau perceperea de taxe si comisioane noi

Elementul care ar putea forma obiectul controlului judiciar era reprezentat >■ de „criteriul stabilit in contract si in funcție de care urmează a varia rata dobânzii" (evoluția pielei financiare inițial si ulterior indicele UBOR la 6 luni, iar nu caracterul variabil al acesteia.

Există consimtamantul ambelor parii în sensul aplicării unei dobânzi variabile, prin indici clar definiți.

Acest fapt rezulta indubitabil atat din forma Inițiala a contractului de credit, dar si din actele adiționale de restructurare, ultimul act adițional fiind operat in considerarea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2010, acesta prevăzând in mod explicit pe de o parte aspectul variabil al dobânzii, iar pe de alta parte criterii clare si neechivoce de calcul.

In context reiteram faptul ca încercarea de stabilire a unui anumit pret al contractului infrange grav principiul autonomiei de vointa a subscrisei in contextul in care nu ne-am exprimat acordul cu privim la cuantumul acestuia, in afara celor agreate contractual.

Or, pârâta nu poate face acte cu titlu gratuit, dupa cum practic solicita reclamantii, aceasta contravenind scopului pentru care a fost înființata si cerințelor prudentiale impuse de legislația de profil si de Banca Naționala a României, impunerea unui pret al contractului fora nîcio corespondenta in realitatea obiectiva plasează activitatea subscrisei infr-o situație de hazarad, la limita pierderilor, in condițiile in care au obligația legala de a participa la asigurarea siguranței circuitului fînanciar-bancar, ceea ce s-ar concretiza inclusiv prin faptul de a asigura oricând disponibilități pentru restituirea depozitelor clienților noștri etc.

Or, daca doar o parte modifica prețul contractului, dupa ce ambele parti au acceptat si parafat un alt pret al contractului este in mod cert evident nu numai ca se infrâng principii elementare ale dreptului civil, dar se creaza si un precedent deosebit de periculos, care poate avea consecințe nefaste asupra unui întreg sistem

Conform art. 30 C.proc.civ, este indreptătit sa formuleze o cerere de chemare in judecata „oricine are o pretenție "împotriva unei alte persoane". Așadar, pentru exercitarea acțiunii civile este

necesar ca reclamanții sa afirme o pretenție, adică un drept subiectiv civil, in baza căruia sa formuleze pretenția dedusa judecații.

In speța de fata, dreptul subiectiv civil afirmat de reclamanta in cerere, in speța dreptul (implicit) fa modificarea acordului de voința manifestat la momentul încheierii contractului de credit, si reconfirmat prin încheierea actelor adiționale la contractul de credit, ca temei al solicitării obligării noastre Ia modificarea formulei de calcul a dobânzii respectiv ia acceptarea unei dobânzi fixe pe toata perioada de creditare, nu este recunoscui si ocrotit de lege.

Din contra, aceasta este o solicitare ce contravine expres dispozițiilor art. 969 alin. 1 din Vechiul Cod Civîl sub imperiul căruia s-a încheiat contractul, conform cărora „convențiile legal facute au putere de lege între partile contractante.

Astfel, instanța nu poate interveni in convenția legal făcuta de parii pentru a dispunea modificarea clauzelor contractuale privind dobânda si comisioanele, cu atat mai mult cu cat nici normele juridice de protecție a consumatorului incidente in cauza (Legea, nr.193/2000) nu reglementează pentru consumatori dreptul la o astfel de „ocrotire".

In temeiul art. â din actul normativ susmenționat „clauzele abuzive {...} nu vor produce efecte asupra consumatorilor de contract" sa va derula in continuare, cu acordul consumatorului, daca dupa eliminarea acestora mai poate continua".

În niciun act normativ nu «te prevăzut dreptul consumatorului de a obtine respectiv posibilitatea instanței, de a modifica o clauza contractuala apreciata drept abuziva, ci numai de a elimina clauza apreciam drept abuzivă.

Or. este evident raportat la textele legate indicate ca dobânda si comisioanele reprezinte pretul contractului de credit ca acesta nu poate continua fara aceste clauze.

F. de motivele prezentate mai sus, cu privire la dreptul ■subiectiv civil invocat de reclamanți, apreciază ca nefiind îndeplinita condiția de a fi recunoscut si ocrotit do lege, prima dintre condițiile esențiale necesare unui drept subiectiv civil pentru a se bucura de protecție juridica.

Pentru aceste considerente solicitam instanței de judecata sa cenzureze solicitarea reclamantei si sa retina faptul ca toate clauzele privind dobânda si comisioanele, invocare ca fiind abuzive, sunt exprimate într-un limbaj cat se poate de dar si inteligibil, in caz contrar instanța urmând a stabili imposibilitatea de continuare a contractului in situația dispariției unui element esențial al acestuia: prețul contractului, pentru ca în situația anularii acestor clauze nu ar mai exista consimțământul subscrisei pentru un anumit pret (conform art. 6 din Legea nr. 193/2000).

Având in vedere ca aproape întreaga argumentație din acțiune are in vedere implicit tocmai caracterul adecvat al prețului desi dobânda, cat si comisioanele, sunt exprimate in mod clar s"ț inteligibil, apreciem ca prin raportare ia art. 4 din Legea nr.193/2000, aceasta apare ca inadmisibilă, sens in care solicită sa respingă cererea ca inadmisibila.

Pe fond, a apreciat ca inadmisibilă, lipsita de obiect si de interes legitim cererea de modificară a formulei de calcul o dobânzii creditului prin revenirea la o marja fisa, a comisionului de administrare, a comisionului de procesare si a comisionului de rambursare anticipata.

C. legislativ aplicabil in prezent contractelor de credit este art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010:

"Art. 37 - In contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli:

a} dobânda va fi compusa dintr-un indice de referința EURIBOR/ROBOR/UBOR la o anumita perioada sau dîn rata dobânzii de referința a Băncii Naționale a României, in funcție de valuta creditului, fa care creditorul adaugă o anumita marja fixa pe toata perioada derulării contractului;

b) ""Abrogata prin L nr. 288/2010;

c) în acord cu politica comerciala a fiecărei instituții de credit, creditorul poate reduce marja si/sau aplica un nivel mai redus al indicelui de referința, acesta având dreptul ca, pe parcursul derulării contractului, sa revină la valoarea marjei menționate in contract la data încheierii acestuia si/sau la nivelul real ol indicelui de referința;

d)modul de calcul al dobânzii trebuie indicat in mod expres în contract-, cu precizarea periodicități si/sau a condițiilor in care survine modificarea ratei dobânzii variabile, atat in sensul majorării, cat si in cel al reducerii acesteia;:

e)elementele care intra în formula de calcul al dobânzii variabile si valoarea acestora vor fi afișate pe site-urile de internet si la toate punctele de lucru ale creditorilor."

|n ce ne privește ne-am aliniat de îndata acestei prevederi legale, astfel ca dobânda variabila a creditului reclamantei variază in prezent in functie de fluctuația indicelui LIBOR la 6 luni.

In acest sens, în cazul de fata banca a respectat prevederile O.U.G. nr. 50/2010, exprimând dobânda in funcție de LIBOR 6 luni si aplicând o marja fisa de 7,85 %, începand cu data expirării celei de-a doua perioade de restructurare a creditului (01.11.2011}.

Reclamanta mai susține faptul ca sunt abuzive clauzele referitoare fa perceperea unui comision de procesare credit

Art. 3.12. din contractul de credit are următorul conținut, citează

"Pentru procesarea cere/i de credit, împrumutatul datorează Băncii un comision de procesare de 2,2% calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționata la articolul 1.1 lit a, b. Comisionul se va plăti integral, la data tragerii creditului, împrumutatul autorizând Banca sa retina automat contravaloarea comisionului de procesare."

Încet din faza precontractuală reclamanta avea cunoștința de existenta acestui comision fiind menționat in cuprinsul cererii de credit.

In consecința, costurile reprezentate de comisionul de procesare au fost însușite de către reclamanta, prin propria voința, odata cu semnarea cererii do credit si ulterior prin contractul de credit.

Precizam ca acest comision s-a achitai la data tragerii, din valoarea creditului.

Comisionul de procesare este comisionul de analiza a creditului, care implica următoarele -etape; informarea clientului cu privire la-produsele din oferta băncii, prelucrarea datelor-clientului, prezentarea uniî oferte personalizate, întocmirea dosarului de credit in vederea înaintării spre analiza si aprobare, analizarea documentației si aprobarea sau respingerea cererii de credit, semnarea contractelor, acordarea creditului si înmanarea documentelor către client.

Costurile suportate de banca in parcurgerea acestor etape au in structura lor: cheltuieli legate de salarizarea personalului bancar; cheltuieli legate de asigurarea spațiului in cadrul căruia se desfășoară activitatea bancara; cheltuieli legate de asigurarea sistemului de comunicații si a sistemului informatic; cheltuieli legate de asigurarea materialelor de birotica si servicii interne; cheltuieli legate de pregătirea unui dosar de împrumut.

Legea nr. 193/2000 în vigoare la acordarea creditului nu interzice perceperea comisionului de administrare. Odată cu . O.U.G. nr. 50/2010, la ari. 19 se arata ca: "Se interzice perceperea unui comision de analiza dosar in cozul in care creditul nu se acorda."

Per a contraria, nu se interzice perceperea unui comision de analiza dosar (procesare) in cazul in care creditul este acordat.

Așadar, desi Legea nr, J93/2000 in vigoare la acordarea creditului nu interzicea perceperea comisionului de analiza/procesare, situația a fost definitiv tranșata prin . O.U.G. nr. 50/2010, care h ari. 36 din O.U.G. nr. 50/2010 arata: "Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit..."

In cazul in care, la data încheierii contractului de credit, reclamanta nu ar fi fost de acord cu valoarea comisionului de procesare, exprimat clar ca valoare in contract, avea posibilitatea sa nu încheie contractul de credit sau sa se retragă din convenție, dar acest lucru nu s-a întâmplat

Capătul de cerere prin care se solicita constatare ca abuziva a clauzei privind comisionului de procesare trebuie respins ca inadmisibil având in vedere ca sunt Îndeplinite condițiile de "legalitate" ale clauzei, respectiv este clara; fara echivoc, ușor de inteles (pentru înțelegerea careta nu sunt necesare cunoștințe de specialitate sieste redactata în limba romana.

In ceea ce privește comisionul de administrare perceput de banca pe perioada 17.07.2008

-29.10.2009, in suma totala de 3,234.313 CHF, acesta era prevăzut in cuprinsul ari. 3.14 din Contractul de credit care prevedea;

„Pentru monitorizarea de către Banca a utilizării/rambursării creditului, precum si a

îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta in baza contractului de credit, împrumutatul

datorează Băncii un comision de administrare de 0,15 % ce se calculează prin aplicarea

procentului la soldul creditului.

Începand cu al doilea an de creditare, in funcție de politica de creditare a Băncii de evoluția pieței de credit sau de serviciul datoriei împrumutatului, Banca poate renunța la "încasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare in curs.

Decizia Bancii de renunțare la incasarea comisionului va fi comunicata in scris imprumutatului pana la data scadentei primei rate aferente anului respective de creditare. Banca va analiza oportunitatea renunțării ia incasarea comisionului."

Banca a renunțat la perceperea acestui comision de administrare in momentul incheierii primului act adițional ele restructurare la 29.10.2009, tocmai în considerarea situației financiare dificile a reclamantei.

Or, niciun text de lege nu impune băncilor criterii de cuantum si conținut in stabilirea costurilor ce urmează a fi percepute consumatorilor pentru produsele de credit, ci doar obligația de a specifica toate costurile datorate pentru respectivul credit.

Așadar, in esenta, comisionul da administrare credit, precizat în contractul de credit, a fost de comun acord agreat de către părțile contractante sî este perceput pentru acoperirea costurilor pe care banca le realizează prin activitatea de monitorizare a creditelor, inclusiv pentru îndeplinirea obligației legale (impusa de Regulamentul nr. 4/2004 al Băncii Naționale a României .

-B.N.R.J de raportare periodica a informațiilor pozitive/negative la Centrala Riscurilor Bancare, gestionata de B.N.R.). Administrarea presupune pe langa monitorizarea creditului si alte activități din partea băncii privind gestionarea dosarului de credit (calcul dobânzi, procesare tranzacții, verificarea periodica a respectării de către client a obligațiilor asumate, a achitării obligațiilor, verificarea periodica a garanțiilor imobiliare, inclusiv masuri care se impun în caz de neîndeplinire a obligațiilor asumate dîn partea clientului, etc.J.

Activitatea de administrare a unui credit este așadar o activitate complexa ce include o . operațiuni ce au fost rezumate generic de Banca in clauza 3. f 4 prin sintagma „monitorizarea de

calfe Banca a utilizării/rambursării creditului, precum si a oricăror alte obligații asumate de acesta (n.n. împrumutat) in baza contractului de credit.

Analizând clauza prevăzuta in ari. 3.14 prin prisma prevederilor legole, solicita onoratei instanțe de judecata sa observe ca aceasta nu prezintă caracter abuziv pentru faptul ca este clar precizata, cuprinzând definiția a ceea ce inseamna comisionul de administrare si prestația pe care Banca o oferă reclamantei in schimbul comisionului perceput, precum sî modalitatea de calcul a acestui comision, . permite intelegerea acestora de către orice persoana, raportat la nivelul mediu de Înțelegere al consumatorului.

A făcut de la inceput precizarea ca banca percepe comisionul de administrare credit ca

fiind costul unui serviciu realizat de banca, a unei operațiuni prestate, nefiind prin urmare vorba de

dobânda, comision de risc sau garanție contractuala:

-termenul "monitorizare" este folosit cu sensul din dicționarul limbii romane: de a urmări cu atenție, a supraveghea, a controla;

-din interpretarea gramaticala a clauzei rezulta foarte clar faptul ca activitatea de monitorizare se desfășoară pe toata durata creditului, de la verificarea condițiilor de utilizare a acestuia si pana la gestionarea modului de rambursare a împrumutului si a îndeplinirii de către împrumutat si codebitor a "oricăror alte obligații asumate" de aceștia in legătura cu împrumutul prin contractul de credit. Din leciurarea textului se observa ca aceasta din urma sintagma are in vedere monitorizarea de către banca a oricăror altor obligații contractuale asumate de împrumutat si monitorizarea tuturor obligațiilor împrumutatului;

-in acest context este evident ca reclamanta a avut posibilitatea sa înțeleagă care sunt activitățile desfășurate de Banca pe durata derulării creditului pentru care se datorează comisionul de administrare.

Analizând conținutul clauzei cuprinse in art, 3.14. din contract, va rugam sa rețineți ca s-a folosit un limbaj clar, ușor de înțeles de către orice persoana, cum ar fi "monitorizarea utilizării creditului", "monitorizarea rambursării creditului" si monitorizarea "îndeplinirii obligațiilor asumate de client in baza contractului de credit", niciuna dintre aceste expresii nefiind formulări abstracte, care sa nu aiba corespondent in realitate si în contractul de credit.

Definiția data de lege comisionului este una succinta, in termeni precisi si ușor de inteles, asa cum de altfel este si definiția comisionului de administrare credit prevăzuta de art. 3.14. din contractul de credit care respecta toamai cerințele legii.

De altfel, apreciem ca nu se poate susține caracterul abuziv al clauzei contractuale care reglementează comisionul de administrare credit în condițiile in care însuși legiuitorul admite existenta acestui comision prin art. 36 alin. 3 din O.U.G. nr. 50/2010, act normativ prin care a fost transpusa in legislația naționala Directiva 2008/48/CEE privind contractele de credit pentru consumatori.

Prin urmare . in situația in care comisionul de administrare este acceptat, atât de legislația naționala cat si de cea a Comunității Europene, este prevăzut delege, nu .poate fi declarat ilicit, ilegal și imoral prin hotărâre judecătoreasca.

In concluzie, in speța nu se poate pune problema unui abuz prin inserarea clauzei 3.14 in contractul de credit si motivat de faptul ca reclamanții au cunoscut si si-au insusit acest tip de comision prin_semnarea contractului de credit fara ca in speta sa fi existat vreun viciu de consimțământ fa încheierea actului juridic.

În ceea ce privește constatarea abuziva a art; 3:13 din contractul de credit privitor la plata"1" unui comision do rambursare anticipata_asa cum am învederat mai sus, aceasta solicitare este lipsita de interes întrucât acest comision a fost scos din contract, lo fel ca si clauza referitoare la posibilitatea băncii de a modifica dobânda in funcție de evoluția pieței financiar bancare, la fel ca sî clauza privind perceperea unui comision de administrare.

In ceea ce privește comisionul de rambursare anticipata, nici perceperea acestuia nu era interzisa de Legea nr. 193/2000 în vigoare la acordarea creditului, apoi situația a fost reglementata de . dispozițiilor O.U.G. nr, 50/2010.

Reclamanta a fost informata printr-o notificare cu privire la clauzele ce urmau a fi reglementate prin actul adițional propus spre semnare, in sensul alinierii contractului de credit aflat in derulare prevederile O.U.G. nr. 50/2010 referitoare la valoarea comisionului de rambursare anticipata si ,1a exprimarea explicita a formulei de. calcul a ratei dobânzii in funcție de un indice de referința public, in Speta LIBOR la 6 luni la care se adaugă marja băncii care va ramane fixa pe toata durata ereditarii sî se determina ca diferenta intre valoarea ratei dobânzii in vigoare ta momentul aplicării O.U.G. nr. 50/2010 si valoarea indicelui de referința (LIBOR la 6 luni).

Totodată, reclamanta a fost informata ca prevederile acrului adițional vor intra in vigoare, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 50/2010 fort. 40 alin.3 si art. 95 alin.5) chiar daca aceasta nu il semnează, insa reclamanta a semnat acest oct adițional, cu diferența ca a beneficiat prin intermediul actului adițional de o noua restructurare a creditului.

La încheierea actului adițional din data de 01.11.2010, că urmare a intrării in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, se modifica art. 3.13 din contract in concordanta cu cerințele impuse de norma, la ari: 2.13 din actul adițional aratandu-se ca valoarea comisionului de rambursare anticipata se determina, in funcție de momentul in care intervine rambursarea anticipata, dupa cum urmează;

a)prin aplicarea unui procentele 1% la valoarea sumei rambursata in avans, daca perioada

de timp dintre momentul rambursării anticipate si scadenta finala a creditului este mai mare

de un an;

b]prin aplicarea unui procent de 0,5% la valoarea sumei rambursata în avans, daca perioada

de timp dintre momentul rambursării anticipate si scadenta finala a creditului esfe mai mica

de un an.

Din interpretarea coroborata a ari. 80 si art. 95 alin. 1 si 5 din O.U.G. nr. 50/2010 rezulta ca niciun consumator nu a putut renunța la drepturile conferite de ordonanța:

„ Art. 80 - (1) Consumatorii nu pot renunța (a drepturile care le-au fost conferite prin prezenta ordonanța de urgenta.

Așadar, clauzele privind dobânda au fost modificate prin actul adiționai pe baza unei formule de calcul raportata la indici verificabili asa cum obliga legea in vigoare, clauzele privind comisioanele sunt in concordanta cu prevederile legale in vigoare la momentul inceperii contractului si includ modificările impuse de lege acolo unde a fost cazul pe parcursul derulări/ acestui contract, astfel ca solicitarea de modificare a unor clauze ce nu mai sunt in ființa (cele de la data semnării contractului) apare ca lipsita ele obiect/de interes, de vreme ce acele clauze initiale au fost deja modificate prin actul adițional întocmit in baza legii noi, sens in care solicita sa admita excepțiile de inadmisibilitate si de lipsa de obiect si de interes legitim cu privire la aceste clauze.

Tot, pe fond, cu privire la caracterul abuziv al tuturor cauzelor invocate de reclamanta, solicită să se constate că acestea sunt in concordanta cu legislația existenta la momentul încheierii lor, cat si cu legislația aplicabila in acest moment relației dintre prestatorul de servicii sî consumator, fapt pentru care solicită respingerea pretențiilor reclamantei ca neîntemeiate având in vedere ca in cauza nu sunt îndeplinite cele trei condiții cerute de lege pentru ca o clauza sa fie declarata abuziva, respectiv: clauza sa nu fi fost negociata direct cu consumatorul, clauza sa fie contrara buneî credințe; prin ea însasî sau împreuna cu alte prevederi din contract sa creeze un dezechilibru semnificativ într-o drepturile sî obligațiile pârtilor, in detrimentul consumatorului.

Potrivit pct. 1 lit a alin.l din Anexa la Legea nr. 193/2000:

1. Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care;

a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, tara a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat in contract.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul cărora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivație "întemeiata, in condițiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curând posibil .

Prin urmare, prin textul de lege învederat, legiuitorul a statuat cu titlu de excepție condițiile in care o clauza contractuala nu este abuziva chiar daca furnizorul de servicii îsi rezerva dreptul de a modifica rata dabanzii.

Potrivii dispozițiilor art, 4 alin. T si 2 din Legea nr. 193/2000; "}) O clauza contractuala

care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau

Împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor

bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor.

(2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura el, cum ar fi contractele standard preformufafe sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piata produsului sau serviciului respectiv."

Or, si in acesta situație, afirmațiile reclamantei sunt eronate, infrucat, potrivit legislației in vigoare, simplul caracter standard al unei clauze nu echivalează cu caracterul abuziv al acesteia, reclamanții beneficiind de dobânda practicata de banca pentru toti clienții ei la acel produs de credit.

Mai mult, in ceea ce privește clauza de dobânda, reclamanta avea ia dispoziție posibilitatea negocierii acesteia la fiecare aniversare a creditului.

Contractele de credit bancar sunt calificate in doctrina s¡ in practica drept contracte standardizate, dar acest caracter al lor nu poate fi Interpretat ca fiind prin sine însuși abuziv, si nici de natura a împiedica negocierea intre partile contractante. Mai mult, reclamantul si codebitorul au la. dispoziție o paleta larga de furnizori de servicii financiare, în România existând peste 40 de banei autorizate sa ofere produse de creditare, la care se adaugă instituțiile financiare non-bancare.

De asemenea, dintre produsele oferite de banca noastră, reclamanta putea sa aleagă pe cel pe care îl considera cel mat favorabil intereselor sale.

Or, atâta vreme cat toate creditele pe care le aveau în sold au fost preluate în creditul acordat de Raîffeisen B. la data încheierii contractului de credit, înseamnă cq reclamanta cunoștea ofertele celorlalte banei si a ales in cunoștința de cauza.

Referindu-se la clauzele contractuale care nu au fost negociate cu consumatorul, Legea nr. 193/2000 are în vedere acela situații in care consumatorul a solicitat băncii negocierea/modificarea anumitor clauze contractuale, iar banca a refuzat acest lucru.

În măsura in care consumatoruj nu a avut nemulțumiri in legătura cu o anumita clauza si nu a solicitat negocierea/modificarea respectivei clauze, nu se poate retine in culpa băncii faptul ca ar fi refuzat consumatorului dreptul de a negocia clauza respectiva.

Astfel, negocierea este o faza precontractuala, care nu este obligatorie si care consta in discuții pe care părțile contractante la au cu privire la anumite clauze din contract.

In măsura in care niciuna din parii nu-si exprima eventualele nemulțumiri cu privire la conținutul contractului, acesta urmează a lî încheiat in forma agreata.

Prin urmare, pentru a putea invoca un eventual refuz de negociere din partea băncii [o lipsa a negocierii], consumatorul are obligația de a face dovada raptului ca, desî, anterior semnării contractului, a învederat băncii împrejurarea ca nu ar fi fost de acord cu anumite clauze sî ca acestea ar avea caracter abuziv, banca a refuzat orice discuție privitoare Ia clauzele respective.

In masuara in care reclamanta a semnat contractul de credit, fora a învedera băncii faptul ca nu ar fî de acord cu anumita clauze din contract, sau ca le considera abuzive, aceștia nu pot invoca ulterior faptul ca anumite clauze nu au fost negociate.

A loc o negociere clara, întrucât restructurările s-au efectuat in raport de situația concreta a reclamantei, aceasta restructurare fiind acordata la solicitarea expresa a acestora, iar la semnarea actelor adiționale a fost de acord, luând act de renunțarea băncii la comisionul de administrare, precum si do modificarea clauzelor contractuale în vederea puneri! in practica a cerințelor impuse do legislația consumatorilor in vigoare la acel moment, fora a formula obîectiunî.

Or, semnarea contractului si a actelor adiționale dupa lecturarea acestor documente, arata clar ca reclamanta a fost de acord cu suma ce reprezenta suma de achitat la data acordării si reesalonarii sî ca si-au însușit costurile creditului si, mai ales faptul ca dobânda este variabila pentru perioada de dupa restructurare.

Clauzele contractuale invocate cei abuzive nu sunt de natura a crea un dezechilibru semnificativ intra drepturile si obligațiile pârtilor.

Cu toate ca sarcina probei le incumba, nicăieri în cuprinsul cererii de chemare in judecata nu este făcuta o descriere concretă a eventualului dezechilibru semnificativ suferit de către reclamanta.

In realitate insa, reclamanta nu a suferit un dezechilibru semnificativ efectiv care sa poată Fi probat in fota instanței si dovedit.

In întreaga acțiune reclamanta acreditează ideea potrivit căreia dezechilibrul semnificativ este determinat de însasi existenta vreunui drept stipulat în favoarea bancii.

Cu alte cuvinte, percepția sa cu privire la un contract de credit echilibrat, este aceea in care banca nu ar avea dreptul la nimic sau cel mult la o suna pe care dansul a stabilește dupa bunul plac, iar reclamanții ar avea doar drepturi, nu si obligații.

Or, este evident faptul ca aceasta viziune despre un contract de credit echilibrat este diferita de cea avuta in vedere de legiuitor.

Pe de alta parte, desi dispozițiile Legii nr. 193/2000 nu definesc noțiunea de "dezechilibru semnificativ"", o astfel de ruptura a echilibrului contractual este definita la art. 1221 si 1222 din Codul civil.

Astfel, reglementând instituția leziunii, legiuitorul a stabilit ca acțiunea in anularea" contractului lezionar este admisibila numai in condițiile in care leziunea depășește jumătate din valoarea prestației avuta în vedere la momentul încheierii contractului de către partea lezata.

-art. 1221 Cod CmI - Leziunea

1. există leziune atunci cand una dintre parti profitând de starea de nevoie, de lipsa de experinetă ori de lipsa de cunoștințe a celeilalte parii, stipulează in favoarea sa ori a altei persoane o prestație de valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea propriei prestații.";

-art. 1222 cod civil - Sancțiunea

(1)"Partea a cărei consimțământ a fost viciat prin leziune poale cere, la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligațiilor sate cu valoarea daune-interese ia care ar fi îndreptățită"",

(2)"Cu excepția cazului prevăzut la art. 1221 (3), acțiunea în anulare este admisibila numai în măsura în care leziunea depăseste jumatate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului, prestația promisa sau executata de partea lezata"

Or, iata cum, întâmplător sau nu, mecanismul reglementat in materie de leziune este identic cu cel reglementat în materie de protecție al consumatorilor, in sensul ca, ar putea cere anularea unui contract / clauze contractuale partea care s-a aflat . inferioritate la momentul încheierii contractului.

Prin urmare, fara a solicita instanței sa faca aplicarea directa a acestor dispoziții din noul Cod civil (ele nefiind aplicabile contractelor analizate], viziunea legiuitorului despre ce se înțelege prin "diferența considerabil de mare"", dezechilibru semnificativ" poate fî avuta in vedere inclusiv la soluționarea prezentului dosar.

In aceste condiții, pentru ca o clauza contractuala sa poată fi calificata ca fiind abuziva, ar fi necesar ca dezechilibrul produs in detrimentul consumatorului sa fie de o asemenea amploare incat:

-sa nu poată fi prevăzut de către un consumator în mod obiectiv;

-sa nu permită consumatorului sa atingă scopul urmărit prin încheierea contractului de credit

consumatorilor.

In concluzie, având in vedere modul concret prin care subscrisa am înțeles sa facerii aplicarea clauzelor contractuale, mai ales in ceea ce privește dobânda, apare ca evident faptul ca acestea nu sunt de natura a crea un dezechilibru semnificativ în detrimentul reclamantului.

Caracterul abuziv al unei clauze nu se prezuma, ci trebuie sa fie probat si argumentat, simplele afirmații neconstituind temeiuri pentru pronunțarea unei hotărâri in sensul celor alegate de reclamant; in prezenta speța subliniem ca nu existo1 argumente nici pentru probarea cerinței dezechilibrului semnificativ intre drepturile sî obligațiile pârtilor si nîci pentru probarea relei credințe a băncii, ori acestea sunt cerințe, sine qua non pentru care clauza contractuala sa fie declarata abuziva, astfel cum am indicat cu temeiurile de drept incidente in "întâmpinare.

In cazul constatării caracterului abuziv al unei clauze acestea se vor elimina din contract si nicidecum nu se vor înlocui cu clauze dorite de una dintre partí sau create pentru acesta.

legea nr. 193/2000 la art. ó prevede „clauzele abuzive nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula in continuare, cu acordul consumatorului numai daca dupa eliminarea acestora mai poate continua".

Per a contrarío, daca clauzele sunt esențiale si contractul nu mai poafe continua, contractul de credit va trebui sa înceteze.

Pe cale de consecința, având în vedere toate cele expuse măi sus, roagă onorata instanța sa retina ca;

- In ceea ce privește existenta unei dobânzi variabile, din modul cum au fost concepute clauzele contractuale referitoare la dobânda rezulta clar ca intenția pârtilor materializata in convenția de credit a fost de a se stabili o dobânda variabila, împrumutatului acordandu-î-se beneficiul unei dobânzi fixe doar la începutul ereditarii si in perioadele de restructurare. De altfel, chiar din conținutul contractului reiese si împrejurarea ca, in cazul neexercitarii dreptului de opțiune al împrumutatului la aniversarea creditului, dobânda devine variabila, nu fixa. Mai mult, legea recunoste dreptul bancii de a practica o dobânda variabila sí de a modifica, în anumite condiții, rota dobânzii platite de consumator. Prin urmare, stabilirea caracterului abuziv al clauzelor privind dobânda si modul de modificare a acesteia nu poate fi primita, deoarece insasi legislația privind protecția consumatorului permite profesionistului acest lucru.

Schimbarea ratei dobânzii nu este lăsata la aprecierea exclusiva a bancii, ci este operata in funcție de indici de referința verificabili, fiind exprimata în termen! clari, ușor inteligibili. Posibilitatea băncii de a insera o clauza care sa-i permita sa majoreze dobânda este consecința fireasca a caracterului variabil al dobânzii, nu contravine legii si nu are caracter abuziv.

Privitor ta comisioanele de procesare, administrare si rambursare anticipata, om arătat pe larg ca interdicția legala de a percepe comisioane de acest tip nu operează in situația de fata (creditul fiind de nevoi personale), banca probând motivele obiective ale perceperii acestora, precum si redactarea clauzelor cu respectarea întocmai a legislației in vigoare. Solicitarea reclamantei de constatare o nulității clauze contractuale invocate ca fiind abuzive este lipsita de temeinicie, deoarece nici una din aceste clauze nu este de natura a crea un prejudiciu semnificativ in detrimentul consumatorilor. De asemenea, este evident cei aceste clauze au fost stabilite cu buna-credinfa, doar în scopul asigurării unui c\mat care sa permită împrumutatului sa restituie creditul. Buna-credinta a subscrisei este pe deplin dovedita si prin acordarea celor doua restructurări ale creditului pe perioade de cate un an, in care dobânda era fixa sî reprezenta; mai puțin de jumătate din dobanda; stabilita prin contract. Mai mult, s-a venit în sprijinul reclamanților si prin renunțarea băncii la perceperea comisionului de administrare inca din momentul încheierii primului act adițional de restructurare [29.10,2009).

-Simplul fapt ca aceste clauze stabilesc anumite drepturi în favoarea băncii si anumite obligații în sarcina reclamaților nu este de natura, sl nici suficient pentru a califica clauzele contractuale ca fiind abuzive. Toate clauzele contractuale au fost aduse la cunoștința reclamantei sî au fost acceptate de către aceasta prin semnarea contractului de credit si q actelor adiționale Ia acesta. Pe de alfa parte, atâta vreme cat nu se face dovada ca reclamanta ar fi solicitat negocierea acestor clauze contractuale, nu se poate pune problema unei lipse a negocierii.

Reclamanta nu poate invoca ulterior încheierii unui contract faptul ca acesta nu a fost negociat direct deoarece ar invoca propria culpa: aceea de a nu fi solicitat negocierea sî de a nu fi ridicat vreo obiecțiune anterior semnării contractului si/sau actelor adiționale la acesta.

-Argumentele invocate de reclamanta sunt simple afirmații speculative si ipotetice, ceea ce le face insuficiente în dovedirea creării în detrimentul lor a unui dezechilibru semnificativ sau a relei-credinte a băncii creditoare, urmând a fi respinse ca lipsite de temeinicie.

-comisionul de administrare, cat și comisionul de procesare, ou fost calculate corect si percepute in mod legal, in considerarea înțelegerii contractuale a părților semnatare a convenției de credit, ceea ce conduce !a concluzia clara ca se impune respingerea cererii_.de restituire a sumelor plătite cu titlu de comision de administrare și de procesare.

--reclamanții fac un abuz de drept pentru ca implicit tind la o renegociere a contractului, respectiv la fixarea unui anumit pret a contractului.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea excepțiilor, respingerea cererii reclamantei ca fiind inadmisibila, lipsita de obiect si de interes legitimi iar pe fond ca vădit neîntemeiata si nefondata.

În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri.

A fost administrată proba cu înscrisuri ca fiind utilă, pertinentă și concludentă cauzei,alte dovezi nefiind necesare, copii după procesul verbal nr. 8/13.03.2014, convenția de credit nr. RFI_/17.07.2008 și grafic de rambursare, actele adiționale nr. 2653/29.10.2009 și 1511/20.09.2010, grafic de rambursare, act adițional nr. 1712/01.11.2010, dovadă plată anticipată, 3.11.2011, grafic de rambursare după ce a de a doua plată anticipată, dovadă schimbare ipotecă pe apartament din . schimbare garanție și extras OCPI, dovada adresare către Autoritatea națională pentru Protecția consumatorilor nr. 4957/23.11.2013,extrase de cont, și chitanțe.

Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța instanțe reține următoarele:

1. Excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii, lipsa de obiect și de interes vor fi respinse ca nedovedite deoarece reclamanta are acces liber și neîngrădit în justiție prevăzut de Constituție și normele europene fiind efectuată și dovada procedurii de mediere, cauza are ca obiect constatarea unor clauze abuzive și restituirea sumelor încasate în baza acestora, intervalul fiind de asemenea probat.

La data de 17.07.2008 între părți s-a încheiat convenția de credit RF_/17.07.2008 valoarea creditului fiind de_,8 CHF.

In cauză sunt îndeplinite condițiile Lg. 193/2000privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori și ale Lg.296/2009 privind codul consumului republicată.

Astfel reclamanții sunt consumatori deoarece creditele sunt pentru nevoi personale ale

Acestora.

Clauza indicată de reclamantă - Condiții generale - este cuprinsă într-un contract standard

preformulat de către pârâtă nerezultând că reclamanții au avut posibilitatea de a influența

natura lui.

Pârâtei îi revine sarcina probei, conform art. Codului civil, respectiv de a dovedi cu înscrisuri că a negociat direct clauza respectivă cu rec! amant ii(art. 4 ai.2 din Lg. 193/2000 si art. 2 al.7 din Lg. 193/2000).

Art. 1 face referire la obiect, destinație și durata creditului, pct. 1.1 face referire la procesarea și această prevedere se coroborează cu art. 3 pct. 3.12,pct.3.7 cu referire la dobânda variabilă lipsită previzibilitate. Clauza 2.3 vizează comisionul de risc, iar 3.14 face referire la comisionul de administrare de 0,15%. Reclamanta a achitat sumele de 3110,8 CHF și 3234,58 CHF- comision de administrare ( aspecte necontestate de pârâtă).

Faptul că a fost negociat cuantumul sumei acordate nu demonstrează și negocierea clauzei referitoare la comisionul de risc.

Nu rezultă că reclamanții au avut posibilitatea de a lua cunoștință de condițiile contractului privitoare la comisionul de risc și că au fost informații cu privire la acesta.

Pârâta nu a explicat cerea este riscul pe care împrumutații îl prezintă, în condițiile în care aceștia au un venit constant, superior celui mediu, o vârstă care nu periclitează îndeplinirea obligațiilor contractuale, au garantat creditul cu ipotecă și au cesionat asigurarea în favoarea băncii.

Clauzele din convenția de credit dintre părți sunt obscure și echivoce, deoarece dobânzile și comisioanele sunt percepute în scopul îndeplinirii obligațiilor. De asemenea nu s-a precizat dacă aceste sume se restituie în ipoteza în care împrumutații achită băncii sumele împrumutate.

În consecință consumatorul nu poate să știe cu exactitate care este comisionul sau comisioanele și dobânzile pe care trebuie să le plătească la un moment dat.

Ca atare pârâta a încălcat prevederile art. 1 sal.1 din Legea 193/2000 care prevede pentru comercianți obligativitatea de a include în contracte clauze clare, neechivoce.

Clauzele contestate sunt abuzive pentru că nu au fost negociate direct cu consumatorii – reclamanți și pentru că au cauzat, în detrimentul acestora și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Așa cum s-a mai arătat restituirea împrumutului a fost garantată prin ipoteca de rang I asupra apartamentului din Iași, ., ..

Pe de altă parte, în favoarea pârâtei a fost cesionată polița de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanțiilor imobiliare.

Cuantumul garanțiilor reale imobiliare si personale depășește valoarea creditelor acordate, în condițiile în care deja reclamanții plătesc dobânzi și comisioane.

Suma totală datorată cu titlu de comision de risc este de_,8 CHF, reprezentând un procent important din valoarea creditului -_,8 CHF.

De asemenea dacă reclamanții și-au asumat mai toate obligațiile, banca și-a asumat doar o parte din acestea, respectiv a rambursării creditului acordat.

In condițiile în care reclamanții sunt obligați să plătească suma mari fără o justificare, patrimoniul acestora se diminuează, perceperea comisionului având (pentru aceștia și nu pentru bancă) semnificația unui exproprieri și prin urmare dezechilibrul este in detrimentul acestora. Conform art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege părțile contractante, care și – au îndeplinitobligațiile cu bună -credință, atat la momentul încheierii contractului, cât și ulterior, pe parcursul executării.

Conform Directivei 93/I3/CEE se permite un control jurisdicțional al clauzelor abuzive. La aprecierea bunei -credințe trebuie acordată o atenție deosebită forței pozițiilor de negociere (jl,c părților, iar această condiție este îndeplinită de comerciant atunci când a acționează în mod corect și echitabil față de cealaltă parte de ale cărei interese legitime trebuie să țină seama. Cum cuantumul comisionului de risc și a dobânzilor contestate nu sunt echivalentul unui serviciu prestat de bancă față de reclamanți, ci o altă pretenție a acesteia, rezultă că banca a abuzat de poziția sa în raport cu reclamanții nepercepând, așa cum s-a mai spus, restituirea acestor sume.

Faptul că reclamanții au semnat convenția de credit nu conduce la concluzia că aceștia au fost de acord cu toate clauzele și condițiile în care doar astfel se realiza acordul de voință cu privire la credit și cuantumul acestuia, credit de care reclamanții au avut nevoie și pe care banca a putut și a vrut să-1 acorde, în virtutea calității sale de comerciant.

Pârâta nu a demonstrat că în baza Regulamentului BNR a informat clienții săi (în speță reclamanții).

Acordarea de credite reprezintă o operațiune ce implică anumite riscuri pentru împrumutați, dar desfășurarea oricărei activități comerciale implică o . măsuri pentru comercianți pe care aceștia trebuie să și le asume din moment ce au ales să se implice într-o astfel de activitate. Prin urmare, punerea în sarcina reclamanților anticipat și nediferențiat a tuturor riscurilor pe care le-ar putea întâmpinare banca, contravine bunei -credințe.

Pârâta a transferat practic riscul către împrumutați, încălcând astfel Lg. 193/2000. în condițiile in care avea obligația doar de a adopta mijloacele adecvate pentru a-1 diminua.

Conform art. 4 al. 6 din I.g. 193/2000 evaluarea clauzelor nu se asociază nici cu obiectul principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele, de preț și de calitate, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de uită parte, dar aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj inteligibil.

In acest sens sunt și prevederile art. 4 al. 2 din Directiva 93/13/C.EE.

Clauzele contestate demonstrează că [pentru același serviciu, acordarea creditului, au fost percepute mai multe costuri, fără ca distincția între acestea să fie exprimată clar si inteligibil și fără să existe o contra/prestație echivalentă pentru unele dintre acești" costuri.

In aceste condiții, nu se poate reține nici exproprierea băncii sau încălcarea drepturilor sale de proprietate, această susținere a pârâtei fiind neîntemeiată.

Aplicarea prevederilor Directivei 200R/48/CE fată de O.U.G. nr. 50/2010 nu se justifică O.U.G. nr. 50/2010 nu este aplicabilă în soluționarea caracterului abuziv al clauzelor contestate și nici în soluționarea cerințelor accesorii.

Prin urmare clauzele referitoare la comisioane și dobânzile contestate sunt abuzive și deci lovite de nulitate absoluta, ceea ce decurge, din interesul de ordine publică ocrotit, respectiv protecția consumatorului, care poate fi invocată din oficiu de către instanța de judecată.

Sancțiunea nulității produce efecte retroactive (prin realizarea clauzei privind scadența anticipată).

Plățile efectuate de reclamanți către, pârâtă și necontestate de aceasta, cu titlu de

Comisioane, conform actelor depuse de reclamanți au caracterul de plata nedatorata, impunându-se restituirea acestora în echivalentul CHF în lei la data plății, moneda națională fiind leul).

Dobânda legală este datorată pentru acoperirea prejudiciului cauzat creditorului în cazul în care obligația de a plăti o sumă de bani este executată cu întârziere.

Față de cele reținute, rezultă că prezenta acțiune este parțial întemeiată și în baza OG 21/1994, Lg. 193/2000, Directivei 93/2013, disp. Codului civil( art. 946, 948) instanța o va admite în parte și va constata nulitatea absolută a clauzelor contractuale incluse în convenția de credit RFI_/ 17.07.2008( art. 1 pct.1.1 comisionul de procesare, 3 respectiv 3.7 pt. rata anuală a dobânzii, 3.13 pt. comisionul de plată anticipată, 3.14 referitor la comisionul de rambursare de 0,15%. un dezechilibru semnificativ în relațiile dintre părți.

Cum reclamanta a precizat că a achitat sumelor de 3110 CHF și 3234,38 CHF, respectiv comisioanele de procesare și de administrare, sume încasate în baza unor clauze lovite de nulitate absolută prin fraudarea legii și se impune restituirea acestor sume menționate la data plății efective, moneda națională

Totodată, pârâta va plăti reclamantei dobânda legală de la data promovării acțiunii( 20.03._ la data plății conform înscrisurilor depuse la dosar și conform complexității cauzei.

De asemenea, pentru derularea contractului cu respectarea bunei credinței și conform prevederilor legii va dispune stabilirea dobânzii raportat la fluctuațiile indicilor de referință LIBOR la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, pe toată durata derulării contractului conform art. 35 OUG 50/2010 cu respectarea principiului previzibilității, bunei credințe și corectei informări ce guvernează raporturile dintre părți.

Totodată, instanța va dispune obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii variabile raportându-se la marja fixă modificată unilateral.

Deoarece, celelalte pretenții ale reclamantei inclusiv cea de acordare a cheltuielilor de judecată în alt cuantum decât cel solicitat, nu au fost dovedite, iar pârâta va cădea în pretenții ( art. 451-453 Noul cod de procedură civilă) astfel că nu sunt întemeiate pretențiile de acordare a cheltuielilor de judecată se vor respinge celelalte cereri ale părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția privind inadmisibilitatea acțiunii, lipsa de obiect și de interes.

2.Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. C.- Iași, ., ., ., jud. Iași, CNP-_, cu domiciliu ales la C.. Av. S. R.- Iași, Piața Unirii, nr.2, ., .. S. R. în contradictoriu cu pârâta R. B. SA, București, Calea Floreasca, nr. 246C, sector 1, Clădirea Sky Tower, J_, CUI_, RO361820, RB-PJR-_/1999 autorizată de BNR.

Constată nulitatea absolută a clauzelor contractuale incluse în convenția de credit nr. RFI_/17.07.2008.

Art.1 pt. comisionul de procesare,

3.7 pt. rata anuală a dobânzii,

3.13 pt. comisionul de plată anticipată,

3.14 referitor la comisionul de administrare.

Obligă pârâta să plătească reclamantei sumele de 3110,8 CHF și 3234.38 CHF sau echivalentul acesteia la data plății, dobânda legală aferentă de la promovarea acțiunii până la data plății și 700 lei cheltuieli de judecată.( conform considerentelor).

Dispune stabilirea dobânzii raportat la fluctuațiile indicilor de referință LIBOR cu o anumită marjă fixa și recalcularea de către pârâtă a dobânzii variabile (conform considerentelor).

Respinge celelalte cereri ale părților(conform considerentelor).

Cu apel în 30 zile de la comunicarea/înmânarea prezentei hotărâri și care se depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată azi, 28.10.2014, în ședință publică.

Președinte, Grefier,

Red: jud.P.D- 31.10.2014

Tehnored: D.B- 19.12.2014

4 exemplare

← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2815/2014. Judecătoria...		Acţiune în constatare. Sentința nr. 368/2014. Judecătoria IAŞI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere contravenţională. Sentința nr. 5495/2014. Judecătoria IAŞI Contestaţie la executare. Sentința nr. 632/2014. Judecătoria IAŞI Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1941/2014. Judecătoria IAŞI Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2815/2014. Judecătoria IAŞI Acţiune în constatare. Sentința nr. 368/2014. Judecătoria IAŞI Rezoluţiune contract. Hotărâre din 22-12-2014, Judecătoria IAŞI Plângere contravenţională. Sentința nr. 732/2014. Judecătoria IAŞI Contestaţie la executare. Sentința nr. 8090/2014. Judecătoria IAŞI