Actiune in raspundere contractuala. Hotărâre din 17-01-2014, Judecătoria IAŞI

În motivare, s-a arătat că la data de 16.11.2009, s-a încheiat între părți contractul nr._ pentru furnizarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă și canalizare. În baza acestui contract au fost furnizate servicii de alimentare cu apă potabilă, pentru acestea fiind emise facturi fiscale, acumulându-se un debit în cuantum de 269,63 lei și penalități de 27,17 lei. deși s-a realizat o invitare a pârâtului la mediere, acesta nu a dat curs invitației adresate. S-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 23,76 lei contravaloare taxă de timbru.

Au fost anexate cererii: proces verbal mediere, ordin de închidere furnizare servicii, contract, anexe, facturi, fișă debitor.

La data de 16 octombrie 2013, reclamantul și-a precizat acțiunea susținând că dorește și cheltuielile de mediere.

Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat și nici nu a formulat întâmpinare în termen legal.

La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, a procedat la închiderea dezbaterilor și a reținut cauza spre competentă soluționare.

Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:

Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile noului cod civil. Urmărind însă dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. pe cale de consecință, deși a fost pornit sub incidența noului cod civil, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materie civilă.

Prin contractul nr. P19126 din 16.11.2009, părțile au stabilit furnizarea de servicii de alimentare cu apă potabilă și canalizare, contra cost pentru beneficiar ( pârâtul din prezenta acțiune).

Potrivit art. 5 din contract, acesta a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată. Operatorul are stabilite obligațiile sale în art. 6 și 7 din contract, iar beneficiarul în art. 8 și 9 din convenție. În privința stabilirii cantității de apă consumată, aceasta este realizată prin intermediul apometrelor, conform art. 10 contract, fiind fixate perioade de citire. Operatorul de servicii publice de alimentare cu apă va practica prețurile și tarifele aprobate potrivit normelor în vigoare, facturarea urmând a se realiza lunar sau odată la două luni pe baza cantităților înregistrate de apă consumată. Factura se emite cel târziu până la data de15a lunii următoare, iar utilizatorul este obligat să achite factura în termen de 15 zile de la emiterea acesteia ( art. 15 contract). Neachitarea facturii în termen de 30 zile de la emitere atrage aplicarea penalităților de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare. Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat până la momentul judecării prezentei cauze. Mai mult, pârâtul nu a depus întâmpinare și nu a invocat o eventuală excepție de neexecutare a contractului sau alte apărări apte de o analiză detaliată a instanței.

În baza contractului astfel încheiat, au fost emise facturi fiscale în perioada noiembrie 2012- ianuarie 2013, totalizând un cuantum al debitului principal de 269,63 lei. din studierea facturilor fiscale, se poate observa că acestea cuprind toate elementele necesare individualizării contractului, cantităților de apă furnizate, perioadei pentru care au fost calculate sumele și suma totală datorată, individualizând în mod concret și părțile și termenul de plată.

Pentru cele două facturi fiscale, au fost calculate penalități, potrivit clauzei penale inserate în contract, în raport de valoarea dobânzii percepute pentru neplata la timp a obligațiilor fiscale.

Prevalându-se de un caz de răspundere contractuală, reclamanta a realizat dovada temeiului juridic pentru care solicită acordarea sumelor de bani și îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor sale. Instanța va reține că, în acest context, se prezumă că pârâtul debitor este în culpă față de îndeplinirea propriilor obligații de plată, acestuia revenindu-i sarcina probării îndeplinirii lor corespunzătoare. Or, pârâtul nu a realizat dovada stingerii prin plată sau prin altă modalitate legală a obligațiilor asumate în virtutea unui contract legal încheiat, instanța urmând a admite acțiunea și a dispune obligarea acestuia la plata sumei de 269,63 lei contravaloare facturi fiscale restante, aferente perioadei noiembrie 2012- ianuarie 2013 și 27,17 lei penalități aferente perioadei iulie 2012- ianuarie 2013, în total la plata sumei de 296,8 lei.

De asemenea, față de soluția promovată capetelor principale și accesorii de cerere, reținând dispozițiile art. 451 NCPC și următoarele, precum și culpa procesuală a pârâtului, care prin neachitarea la timp a debitelor a determinat promovarea prezentei acțiuni, instanța va admite în parte și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga de asemenea, pârâtul, la plata sumei de 23,76 lei cheltuieli de judecată, contravaloare taxă de timbru respingând ca neîntemeiată cererea de acordare a contravalorii cheltuielilor de mediere, formulată de reclamantă, față de dispozițiile exprese ale art. 2 alin. 1⁴ din legea medierii 192/2006, potrivit cărora ședințele de informare sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita. Or, în acest context, încercarea de invitare a părților la ședința de mediere nu constituie o sumă ce poate fi solicitată cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta .>cu sediul în Iași, ..6, în contradictoriu cu pârâtul U. M. V., domiciliat în Iași, .> Obligă pârâtul la plata sumei de 269,63 lei contravaloare facturi fiscale restante, aferente perioadei noiembrie 2012- ianuarie 2013 și 27,17 lei penalități aferente perioadei iulie 2012- ianuarie 2013, în total la plata sumei de 296,8 lei.