Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 26195/245/2014
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr._/2014
Ședința publică de la 22 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul .. IAȘI SA în contradictoriu cu pârât P. M. A., având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 10.12.2014, ulterior pentru 17.12.2014, după care pentru astăzi 22.12.2014, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, reține:
Prin cererea înregistrată la data de 16.07.2014 reclamantul ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI a chemat în judecată pârâtul P. M.-A., solicitând obligarea acestuia la plata următoarelor sume:
- 650, 93 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 05.2010 – 10.2011;
- 3130, 71 lei cu titlu de peanlități de întârziere pentru intervalul 08.2007 – 05.2014.
În motivare, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtei, în temeiul contractului nr. 799/01.08.2007, energie termică și a emis facturile corespunzătoare.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor menționate în facturi. Întrucât nu a achitat sumele facturate, reclamantul a calculat penalități de întârziere în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din convenție.
În drept au fost invocate prevederile art. 1270 C. civ., art. 1516 alin. (1) și art. 1169 C. civ., Legea nr. 325/2006, Ordinul ANRSC nr. 483/2008.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Din oficiu a fost invocată excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire atât la debitul principal, cât și cu privire la penalitățile pentru care scadența a intervenit cu mai mult de 3 ani anterior introduceii acțiunii.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune:
Legea aplicabilă prescripției este, în raport de momentul începerii acesteia, Decretul nr. 167/1958.
Pentru debitul principal:
În temeiul contractului nr. 799/01.08.2007 reclamantul a furnizat energie termică și a emis facturile:
- U-_/31.05.2010 scadentă la data de 01.07.2010;
- U-_/30.06.2010 scadentă la data de 02.08.2010;
- U-_/31.07.2010 scadentă la data de 01.09.2010;
- U-_/31.08.2010 scadentă la data de 04.10.2010;
- U-_/30.09.2010 scadentă la data de 02.11.2010;
- U-_/31.10.2010 scadentă la data de 07.12.2010;
- U-_/30.11.2010 scadentă la data de 05.01.2011;
- U-_/31.12.2010 scadentă la data de 04.02.2011;
- U-_/31.01.2011 scadentă la data de 08.03.2011;
- U-_/28.02.2011 scadentă la data de 05.04.2011;
- U-_/31.03.2011 scadentă la data de 09.05.2011;
- U-_/30.04.2011 scadentă la data de 03.06.2011;
- U-_/31.05.2011 scadentă la data de 06.07.2011.
Termenul de prescripție a dreptului material la acțiune cu privire la debitele menționate în facturile de mai sus este de 3 ani, termen care începe să curgă de la scadența fiecărei facturi în parte.
Întrucât reclamantul nu a dovedit intervenirea niciunei cauze de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripție, instanța apreciază că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru sumele indicate în facturile mai sus-menționate a curs fără întrerupere și s-a împlinit pentru toate aceste facturi anterior introducerii cererii de chemare în judecată (16.07.2014), astfel încât la momentul formulării acțiunii dreptul material la acțiune era prescris, cu consecința admiterii prescripției cu privire la debitul principal aferent facturilor emise în intervalul 31.05.2010 – 31.05.2011.
În privința penalităților:
Verificând documentele de penalități, instanța constată că reclamanta emite facturi pentru aceste penalități, facturile de penalități cuprinzând penalități calculate pentru facturile aflate în sold și care sunt emise pentru debitele principale scadente anterior emiterii facturilor de penalități.
Deși din punct de vedere al legii civile, emiterea facturilor pentru penalități nu este necesară, acestea fiind datorate în temeiul contractului, reclamanta emite aceste facturi pentru a exista o justificare în contabilitatea societății cu privire la aceste sume precum și pentru a a aduce la cunoștința clientului valoarea penalităților datorate.
Emiterea facturilor pentru penalități nu poate, în nici un caz, să facă să curgă un nou termen de prescripție pentru penalități.
Penalitățile se prescriu odată cu debitul principal, emiterea unei facturi distincte pentru penalități neavând semnificația unui act întrerupător de prescripție, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție a dreptului de a solicita penalitățile de întârziere începe să curgă de la scadența obligatiei de plată a debitului principal generator de penalități.
Se poate observa, din analiza facturilor de penalități, că prima factură primară (denumire utilizată de reclamant pentru facturile de utilități, deci emise pentru debitele principale) este factura nr._/_ – I din 30.08.2007, scadentă tot la 30.08.2007, conform mențiunilor din tabelul de la fila 19 dosar. Această factură a fost achitată integral la data de 27.11.2008, conform mențiunilor din același tabel de la fila 19 dosar. Rezultă că de la momentul efectuării ultimei plăți, care ar avea valoarea unei recunoașteri a debitului principal – fiind discutabil dacă valorează recunoașterea întregului debit sau numai a celui achitat – începe să curgă termenul de prescripție pentru a solicita penalitățile aferente debitului principal achitat.
Potrivit acestui raționament, dreptul de a percepe penalitățile pentru debitul menționat în cuprinsul facturii primare nr._/_ – I din 30.08.2007, scadentă tot la 30.08.2007 a început să curgă cel mai târziu la data de 27.11.2008 și s-a împlinit la 27.11.2011, deci anterior formulării prezentei acțiuni, cu consecința intervenirii prescripției dreptului material la acțiune aferent penalităților.
Aplicând același raționament și în cazul celorlalte penalități calculate pentru facturile primare următoare cronologic, instanța reține că a intervenit prescripția dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere calculate pentru debitele principale care au devenit scadente în intervalul 30.08.2007 (prima factură emisă pentru utilități și pentru care au fost calculate penalități fiind nr._/_ – I din 30.08.2007, scadentă tot la 30.08.2007) – 31.05.2011 (ultimul debit principal pentru care a intervenit prescripția dreptului material la acțiune fiind cel aferent facturii nr. U-_/31.05.2011, scadentă la 06.07.2011).
În raport de argumentele de mai sus, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile calculate pentru debitele principale care au devenit scadente în intervalul 30.08.2007 (prima factură pentru care au fost calculate penalități fiind nr._/_ – I din 30.08.2007, scadentă tot la 30.08.2007) – 31.05.2011 (ultimul debit principal pentru care a intervenit prescripția dreptului material la acțiune fiind cel aferent facturii nr. U-_/31.05.2011, scadentă la 06.07.2011), cu consecința faptului că reclamantul poate solicita doar penalitățile de întârziere aferente debitelor principale pentru care au fost emise facturile:
- U-_/31.07.2011 scadentă la data de 05.09.2011;
- U-_/31.08.2011 scadentă la data de 06.10.2011;
- U-_/30.09.2011 scadentă la data de 04.11.2011;
- U-_/31.10.2011 scadentă la data de 12.12.2011.
3. Cu privire la restul sumelor solicitate de reclamant.
Potrivit contractului nr. 799/01.08.2007 (f. 5-8), pârâtul – utilizator avea obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor – art. 7 pct. 1 din convenție.
Pentru a stabili legea aplicabilă în cauză, instanța va avea în vedere prevederile Legii nr. 71/ 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil. Astfel, conform prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71 / 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil „ contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. Deoarece contactul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa se va circumscrie prevederilor Codului civil din 1864 în vigoare la data încheierii contractului între părți, nefiind aplicabile dispozițiile noului cod civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Față de cele arătate, instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 969 din Codul civil din 1864, conform cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Prin urmare, raportat și la prevederile art. 1169 Cod civil care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, reclamanta care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia.
Din punct de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească existența ei.
În cazul obligațiilor de a da sau de a face, în situația în care creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea obligației corelative a debitorului se prezumă cât timp acesta din urmă nu dovedește executarea.
În prezenta cauză instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența creanței pe care o deține împotriva pârâtului prin depunerea la dosarul cauzei a contractului nr. 799/01.08.2007 (f. 5-8), precum și a facturilor U-_/31.07.2011 scadentă la data de 05.09.2011, U-_/31.08.2011 scadentă la data de 06.10.2011, U-_/30.09.2011 scadentă la data de 04.11.2011, U-_/31.10.2011 scadentă la data de 12.12.2011.
Cum reclamantul a făcut dovada existenței obligație de a face în sarcina pârâtului, revine acestuia din urmă sarcina de a dovedi îndeplinirea obligației corelative de plată a debitelor aferente facturilor mai sus-menționate.
Cum pârâtul nu a făcut dovada achitării sumelor datorate reclamantului, instanța va obliga pârâtul P. M.-A. să achite suma de 146, ,14 lei, cu titlu de debit principal aferent facturilor U-_/31.07.2011 scadentă la data de 05.09.2011, U-_/31.08.2011 scadentă la data de 06.10.2011, U-_/30.09.2011 scadentă la data de 04.11.2011, U-_/31.10.2011 scadentă la data de 12.12.2011.
Restul sumei solicitate de reclamant cu titlu de contravaloare utilități, respectiv suma de 504, 79 lei, urmează a fi respinsă întrucât a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Penalitățile sunt datorate de pârât în temeiul art. 20 alin. (1) din convenția nr. 799/01.08.2007. Penalitățile sunt datorate de pârât doar pentru neachitarea facturilor U-_/31.07.2011 scadentă la data de 05.09.2011, U-_/31.08.2011 scadentă la data de 06.10.2011, U-_/30.09.2011 scadentă la data de 04.11.2011, U-_/31.10.2011 scadentă la data de 12.12.2011, pentru restul penalităților intervenind prescripția dreptului material la acțiune.
Adunând sumele datorate cu titlu de penalități pentru facturile mai sus-menționate, astfel cum acestea se regăsesc în tabelul componență sold clienți depus de reclamant, instanța a obținut suma de 54, 97 lei, motiv pentru care va admite parțial cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la penalități de întârziere, numai în limita penalităților care nu sunt prescrise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele solicitate cu titlu de contravaloare utilități, astfel cum sunt menționate în facturile emise în intervalul 31.05.2010 – 31.05.2011.
Respinge cererea cu privire la sumele de 504, 79 lei, reprezentând debit principal aferent facturilor emise în intervalul 31.05.2010 – 31.05.2011, întrucât a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile calculate pentru debitele principale care au devenit scadente în intervalul 30.08.2007 (prima factură pentru care au fost calculate penalități fiind nr._/_ – I din 30.08.2007, scadentă tot la 30.08.2007) – 31.05.2011 (ultimul debit principal pentru care a intervenit prescripția dreptului material la acțiune fiind cel aferent facturii nr. U-_/31.05.2011, scadentă la 06.07.2011).
Respinge cererea cu privire la suma de 3075, 67 lei reprezentând penalități calculate pentru debitele principale care au devenit scadente în intervalul 30.08.2007 (prima factură emisă pentru utilități și pentru care au fost calculate penalități fiind nr._/_ – I din 30.08.2007, scadentă tot la 30.08.2007) – 31.05.2011 (ultimul debit principal pentru care a intervenit prescripția dreptului material la acțiune fiind cel aferent facturii nr. U-_/31.05.2011, scadentă la 06.07.2011), întrucât a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul ., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului, nr. 25, societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI, cu sediul în Iași, . în contradictoriu cu pârâtul P. M.-A. cu domiciliul în Iași, ., .. 3.
Obligă pârâtul să achite reclamantului sumele de 146, ,14 lei, cu titlu de debit principal, și suma de 54, 97 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 Decembrie 2014.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored. .G.T./4ex./23.04.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2014/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9961/2014. Judecătoria... → |
|---|
