Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 22283/245/2014
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr._/2014
Ședința publică de la 22 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul .. IAȘI SA în contradictoriu cu pârâții G. I. și A. M., având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 10.12.2014, ulterior pentru 17.12.2014, după care pentru astăzi 22.12.2014, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele aspecte:
Prin cererea înregistrată la data de 23.06.2014 sub numărul_ reclamantul ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI a chemat în judecată pârâții G. I. și A. M., solicitând obligarea acestora la plata următoarelor sume:
- 276, 97 lei cu titlu contravaloare energie termică funizată și facturată în intervalul 12.2010 – 04.2011;
- 257, 46 lei cu titlu de peanlități de întârziere pentru intervalul 06.2010 – 06.2013.
În motivare, reclamanta a arătat că a furnizat pârâților, în temeiul contractului nr. 3488/05.11.2010, energie termică și a emis facturile corespunzătoare.
Pârâții nu și-au îndeplinit la termenele de scadență obligația de plată a sumelor menționate în facturi, astfel încât reclamantul a calculat penalități de întârziere în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din convenție.
În drept au fost invocate prevederile art. 1270 C. civ., art. 1516 alin. (1) și art. 1169 C. civ., Legea nr. 325/2006, Ordinul ANRSC nr. 483/2008.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat personal sau prin reprezentat în instanță pentru a formula apărări.
La termenul din 03.12.2014 instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și invocat din oficiu și a pus în discuția contradictorie a părților excepția presripției dreptului material la acțiune cu privire la debitele principale mai vechi de 3 ani, precum și cu privire la penalitățile de întâziere calculalate pentru debite principale care au avut scadența cu mai mult de 3 ani anterior introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.
Analizând probele administrate exclusiv pentru cercetarea excepției prescripției, instanța reține următoarele aspecte:
Legea aplicabilă prescripției este, în raport de momentul începerii acesteia, Decretul nr. 167/1958.
Cererea reclamantului vizează în mod cert pretenții patrimoniale, supuse termenului general de prescripție de 3 ani.
Termenul de prescripție a început să curgă de la momentul scadenței sumelor indicate în cuprinsul facturilor comunicate pârâtului.
În ceea ce privește debitul principal de 276, 97 lei acesta este aferent facturilor emise pentru energia termică furnizată în intervalul 12.2010 – 04.2011.
Facturile de utilități sunt cele menționate în componența sold clienți (f. 14)- Se poate observa că este vorba despre facturi emise în intervalul 31.12.2010 – 30.04.2011 și care au avut scadența în intervalul 04.02.2011 - 03.06.2011 (f. 22 – 26).
Pentru toate aceste facturi primare termenul de prescripția s-a împlinit anterior introducerii prezentei acțiuni pe rolul Judecătoriei Iași (23.06.2014).
În ceea ce privește o eventuală suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție extinctivă, reclamantul nu a invocat sau dovedit existența unor asemenea cazuri.
În ceea ce privește penalitățile, instanța reține următoarele aspecte:
Verificând documentele de penalități, instanța constată că reclamantul emite facturi pentru aceste penalități, facturile de penalități cuprinzând sume (datorate cu acest titlu de utilizator) calculate pentru facturile aflate în sold și care sunt emise (facturile primare, astfel cum le denumește reclamantul) pentru debitele principale scadente (evident) anterior emiterii facturilor de penalități.
Deși din punct de vedere al legii civile, emiterea facturilor pentru penalități nu este necesară, acestea fiind datorate în temeiul contractului, reclamanta emite aceste facturi pentru a exista o justificare în contabilitatea societății cu privire la aceste sume precum și pentru a a aduce la cunoștința clientului valoarea penalităților datorate la un anumit moment.
Emiterea facturilor pentru penalități nu poate, în nici un caz, să facă să curgă un nou termen de prescripție pentru penalități.
Penalitățile se prescriu odată cu debitul principal, emiterea unei facturi distincte pentru penalități neavând semnificația unui act întrerupător de prescripție, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție a dreptului de a solicita penalitățile de întârziere începe să curgă de la scadența obligatiei de plată a debitului principal generator de penalități.
Din probele administrate în cuprinsul procedurii nu rezultă că ar fi intervenit vreun caz de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție.
Facturile de penalități sunt emise în intervalul 30.06.2010 – 30.06.2013, însă facturile primare, astfel cum sunt menționate în componența sold clineți, au fost emise toate în intervalul 31.12.2009 – 30.04.2011 (f. 15-21).
Astfel, prima factură primară pentru care au fost calculate penalitățile solicitate de pârât este factua U –_, emisă la 31.12.2009 și scadentă la data de 05.02.2010 (f. 15 în componența sold), iar ultima factură primară pentru care au fost calculate penalități este factura U-_, emisă la 30.04.2011 și scadentă la 03.06.2011 (f. 21).
Se poate stabili cu certitudie că pentru cea mai recentă factură primară, factura U-_, emisă la 30.04.2011 și scadentă la 03.06.2011, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 03.06.2014, deci anterior introducerii cererii de chemare în judecată. Cu atât mai mult este împlinit termenul de prescripție pentru facturile emise anterior. Întrucât a intervenit prescripția dreptului material la acțiune cu privire la debitul principal, s-a prescris și dreptul de a solicita penalitățile aferente acetor debite.
Pentru toate aceste argumente instanța va admite excepția prescripției și va respinge integral acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele datorate de pârâți G. I. și A. M., ambii domiciliați în Iași, .. 1, ., . de utilități (contravaloare agent termic).
Respinge cererea formulată de reclamantul S.C. C.E.T. Iași S.A. cu sediul în Iași, ., prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, . cu privire la suma de 276, 97 lei, reprezentând contravaloarea utilităților furnizate în intervalul decembrie 2010 – aprilie 2010, întrucât a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere solicitate.
Respinge cererea cu privire la suma de 257, 46 lei reprezentând penalități calculate pentru debitele principale care au devenit scadente în intervalul 05.02.2010 (prima factură emisă pentru utilități și pentru care au fost calculate penalități fiind nr. U-_ din 31.02.2009, scadentă la 05.02.2010) – 03.06.2011 (ultimul debit principal pentru care a intervenit prescripția dreptului material la acțiune fiind cel aferent facturii nr. U-_/30.04.2011, scadentă la 03.06.2011), întrucât a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 Decembrie 2014.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored. G.T./4ex./16.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
