Plângere contravenţională. Hotărâre din 14-10-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 6943/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 14 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: I.-C. R.
Grefier: I. A. V.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul BENIUGĂ C. R., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. I., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 14.10.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fața, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 27.02.2014, sub nr.de dosar_, petentul Beniugă C. R. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 10.02.2014 de către intimatul I.P.J. Iași, și exonerarea de plata amenzii aplicate prin actul sancționator contestat, cu suspendarea, prin încheiere, a executării amenzii și a sancțiunii complementare până la data pronunțării hotărârii judecătorești.
În motivare, se arată că, în timp ce petentul se deplasa cu autoturismul proprietate personală cu nr.de înmatriculare_, a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție, în zona localității Uricani, DJ 25, și i s-a întocmit proces-verbal de contravenție pe motiv că ar fi încălcat art.108 alin.1 lit.b pct.2, art.108 alin.1 lit.a pct.3 și art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002.
În lumina jurisprudenței CEDO, se solicită anularea actului sancționator ca nelegal întocmit, fiind încălcate în mod flagrant condițiile de fond și de formă impuse de art.16 și art.17 din O.G.nr.2/2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile legale cuprinse în art.118 alin.1 și 2 din OUG nr.195/2002 și art.16, art.17, art.19 alin.3, art.21, art.31 și urm. din O.G.nr.2/2001, precum și Legea nr.180/2002.
În susținere, petentul a depus, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și cartea sa de identitate.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON.
Intimatul I.P.J. Iași a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 04.04.2014, prin compartimentul Registratură, prin care a reiterat temeiurile de fapt si de drept care au dus la sancționarea petentului și a solicitat respingerea plângerii întrucât sancțiunea a fost aplicată în mod legal.
Intimatul a depus la dosar, în original, raportul întocmit de agentul constatator la data de 07.04.2014, înregistrarea faptei pentru care a fost sancționat petentul, planșe fotografice, precum și, în copii conforme cu originalul, atestatul operatorului radar și verificarea metrologică a aparatului radar.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 teza finală N.C.p.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților intimatului.
La termenul de judecată din data de 07.10.2014, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, pentru ambele părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 10.02.2014 de către intimatul I.P.J. Iași, s-a reținut că, la data de 10.02.2014, orele 09,23, petentul Beniugă C. R. a condus autoturismul marca Dacia cu nr.de înmatriculare_ pe DJ 25 Uricani, circulând cu viteza de 71 km/h, pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar. De asemenea, petentul nu purta centură de siguranță pe durata deplasării și nu avea asupra sa permisul de conducere.
În consecință, s-a reținut săvârșirea, de către petent, a contravențiilor prevăzute de art.108 alin.1 lit.b, pct.2, art.108 alin.1 lit.a pct.3 și art.101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002, pentru care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum total de 510 RON (echivalentul a 6 puncte-amendă, din care 4 puncte pentru prima contravenție și 2 puncte pentru cea de-a doua), cu avertisment pentru cea de-a treia faptă, precum și sancțiunea complementară constând în 5 puncte de penalizare (3 pentru prima contravenție și 2 pentru cea de-a doua).
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal, conform art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Față de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța reține că petentul s-a limitat la a susține caracterul nelegal al procesului-verbal, fără a indica, în concret, care sunt condițiile de fond și de formă ce au fost încălcate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, din analiza probelor administrate în cauză (atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologică, raportul întocmit de agentul de poliție, dar, mai ales, planșele fotografice și înregistrarea video – filele 36-42), rezultă că petentul Beniugă C. R. se face vinovat de săvârșirea contravenției constând în depășirea vitezei legale cu peste 20 km/h în interiorul localității Uricani, DJ 25.
Cu privire la celelalte două contravenții, instanța observă că petentul nu a formulat obiecțiuni la momentul întocmirii procesului-verbal, nici nu a susținut o altă situație de fapt decât cea descrisă în procesul-verbal de contravenție contestat.
Mai mult, instanța reține că O.G.nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază, de către instanță, că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 din Convenție nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (a se vedea Cauza Salabiaku c. Franța – Hotărârea din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Cauza Janosevic c. Suedia, par.101).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art.6 par.2 din Convenție, deoarece autorului contravenției i se asigură, fără nici o îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, iar, într-o astfel de situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate, fără ca aceasta să însemne răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Instanța reține că petentului i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, acordându-i-se cuvântul pentru a propune probe, însă petentul a înțeles să depună doar înscrisuri constând în actul sancționator atacat și cartea sa de identitate, ce nu au înlăturat probatoriul înaintat de partea adversă.
Nu în ultimul rând, analizând sancțiunile aplicate prin procesul-verbal în cauză, instanța constată că acestea respectă dispozițiile art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de urmarea produsă, astfel încât sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, petentului fiindu-i două amenzi în cuantum minim și un avertisment. În ceea ce privește sancțiunea complementară constând în puncte de penalizare, aceasta însoțește în mod obligatoriu și automat sancțiunea principală aplicată pentru contravențiile prevăzute de art.108 alin.1 lit.b, pct.2 și art.108 alin.1 lit.a pct.3 din O.U.G. nr.195/2002, indiferent de natura acestei sancțiuni (amendă sau avertisment).
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art.451-453 N.C.p.civ. și de principiul disponibilității, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul BENIUGĂ C.-R., cu domiciliul procesual ales în IAȘI, . NR.10A, . IAȘI, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cu sediul în Iași, ..6, jud.Iași, și împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 10.02.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.10.2014.
Președinte, Grefier,
I.C.R. I.A.V.
Red./Tehnored.I.C.R./I.A.V.
4 ex./18.12.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6199/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
