Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 13869/245/2014
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr._/2014
Ședința publică de la 22 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul C. I. D. în contradictoriu cu intimat I. IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 10.12.2014, după care pentru 17.12.2014 când, ulterior pentru astăzi 22.12.2014 când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale, reține:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 17.04.2014 petentul C. I.-D. a contestat în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI procesul-verbal . nr._/10.04.2014.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că faptele constatate de agentul constatator nu au corespondent în realitate.
Petentul susține că purta centura de siguranță, iar în ceea ce privește certificatul de înmatriculare, susține că avea asupra sa o copie conformă cu originalul a acestuia, deoarece autoutilitara este în leasing și certificatul a fost trimis la societatea de leasing pentru ștampilare.
Petentul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, înregistrarea video, planșe foto.
La dosarul cauzei petentul a depus înscrisuri.
Ulterior, petentul a depus precizări scrise prin care a indicat următoarele aspecte:
În ceea ce privește contravențiile constând în nepurtarea centurii de siguranță și lipsa indicatorului cu limitele de viteza de pe spatele autoturismului, petentul solicită că intimatul să depună la dosarul cauzei fotografii, înregistrări video din care să rezulte săvârșirea acestor contravenții, precum și toate documentele stipulate de norma de metrologie legalp NML 021-05.
Cu privire la lipsa certificatului de înmatriculare în original, petentul a reluat argumentele din cuprinsul plângerii contravenționale.
Petentul a solicitat judecata în lipsă.
Plângerea a fost legal timbrată.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal contestat.
La dosarul cauzei intimatul a depus înscrisuri.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a indicat faptul că semnarea procesului-verbal fără obiecțiuni nu conduce la concluzia că este de acord cu aspectele consemnate.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Deși inițial a încuviințat proba cu declarația martorului asistent menționat în cuprinsul actului sancționator, instanța a revenit ulterior asupra utilității administrării acestei probe, apreciind că probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal contestat, coroborate cu susținerile petentului din cuprinsul întâmpinării, sunt suficiente pentru a forma convingerea instanței.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele aspecte:
Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de următoarele texte:
- art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 constând în nepurtarea centurii de siguranță, pentru care i-a fost aplicată petentului amenda în cuantum de 170 lei și 2 puncte penalizare;
- art. 102 alin. (1) pct. 34 din OUG nr. 195/2002, constând în neaplicarea în partea din spate a indicatorului cu limitele de viteză, pentru care i-a fost aplicată petentului amenda de 765 lei (clasa a-IV-a, 9 puncte amendă);
- art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002, constând în nedeținerea documentelor prevăzute de art. 35 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, pentru care i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului.
Contravențiile au fost constatate de agentul constatator prin propriile simțuri.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.”
Analizând procesul-verbal contestat sub aspectul elementelor a căror lipsă atrage nulitate absolută și necondiționată a actului sancționator instanța constată că întrunește condițiile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, astfel încât apreciază că nu sunt motive de nulitate pe care să le invoce din oficiu.
De asemenea instanța constată că nu au fost invocate de petent motive de nulitate relativă și virtuală.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține că faptele contravenționale pentru care a fost sancționat petentul au fost constatate prin propriile simțuiri de către agentul constatator care a întocmit actul de sancționare.
În această situație, prezumția relativă de legalitate și veridicitate a actului sancționator își produce plenar efectele.
Această prezumție relativă este coroborată de recunoașterea scrisă extrajudiciară a petentului care a semnat fără obiecțiuni procesul-verbal contestat.
Este adevărată că semanrea procesului-verbal fără obiecțiuni nu echivalează cu o renunțare a contravenientului la dreptul de a contesta ulterior actul de sancționare, însă, această împrejurare generează o puternică prezumție de recunoaștere a faptelor, prezumție care poate fi valorificată probator de către instanță.
La fel cum recunoașterea dedusă din semnarea procesului-verbal fără obiecțiuni nu are o valoarea absolută, nici negarea ulterioară din cuprinsul plângerii contravenționale nu poate fi absolutizată sub aspect probatoriu.
Recunoașterea petentului este, însă, coroborată de prezumția relativă de legalitate și veridicitate a actului sancționator.
În raport de aceste considerente instanța apreciază că fapta prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, singura care a fost, de altfel, contestată de petent, este deplin dovedită.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate petentului pentru această contravenție, instanța reține că agentul constatator a aplicat minimul amenzii contravenționale, motiv pentru care apreciază că nu se impune reindividualizarea pedepsei.
Cu privire la contravenția prevăzută de art. 102 alin. (1) pct. 34 din OUG nr. 105/2002, instanța reține că petentul nu a contestat săvârșirea acestei contravenții, ci doar a solicitat ca intimatul să depună la dosarul cauzei planșe foto și înregistrarea video a pretinsei contravenții.
Astfel cum am arătat mai sus, contravențiile au fost constatate de către agentul constatator prin propriile simțuri, motiv pentru care instanța reține că nu se impune ca aceste fapte să fie dovedite și prin alte mijloace suplimentare de probă. În plus, contravențiile pentru care a fost sancționat petentul nu necesită utilizarea unor mijloace tehnice, putând fi constatate și prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În raport de aceste considerente, și cu privire la această a doua contravenție sunt deplin aplicabile argumentele reținute mai sus cu privire la prezumția relativă a actului sancționator, coroborată de recunoașterea extrajudiciară scrisă a petentului, motiv pentru care instanța reține că fapta prevăzută de art. 102 alin. (1) pct. 34 din OUG nr. 105/2002 există și a fost săvârșită de petent.
În ceea ce privește proporționalitate sancțiunii aplicate petentului pentru această contravenție, instanța reține că agentul constatator a aplicat minimul amenzii contravenționale, motiv pentru care apreciază că nu se impune reindividualizarea pedepsei. De asemenea, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nu se impune în raport de gradul de pericol social abstract al faptei, grad de pericol social reflectat în clasa de amendă în care se încadrează amenda aplicabilă aceste contravenții, precum și față de împrejurarea că petentul nu a făcut dovada că ar fi montat, ulterior sancționării sale, acest indicator, astfel încât acesta nu a efectuat nici un demers pentru a înlătura pericolul generat de neîndeplinirea obligațiilor legale.
Cu privire la contravenția prevăzută de art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002, instanța constată că petentul nu a negat săvârșirea acestei contravenții, indicând doar faptul că nu avea asupra sa certificatul în original pentru că acesta fusese trimis către societatea de leasing pentru a fi ștampilat.
Instanța apreciază că este lipsit de relevanță motivul pentru care petentul nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare, deținerea acestui document fiind obligatorie pe durata circulației de drumurile publice. Împrejurarea că a prezentat agentului constatator copia conformă cu originalul a certificatului de înmatriculare nu exonerează petentul de răspundere contravențională, însă, acest element a fost avut în vedere de agentul constatator atunci când a individualizat sancțiunea, acesta aplicând petentului sancțiunea avertismentului.
Pentru toate considerentele de mai sus, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. I.-D., C.N.P._, cu domiciliul în B., comuna Vorona, . contradictoriu cu intimatul I. IAȘI cu sediul în Iași, .. 6.
Menține dispozițiile procesului-verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 Decembrie 2014.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored. G.T./4ex./24.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 14-10-2014,... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
