Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 27100/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 25 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Z. L. F. M.
GREFIER Z. N.
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant .. IAȘI SA și pe pârât M. G., având ca obiect acțiune în răspundere contractuala .
La apelul nominal făcut în ședința publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care relevă instanței faptul că pentru acest termen de judecată procedura este legal îndeplinită.
Instanța a reținut cauza spre soluționare la termenul de judecată din data de 18.11.2014 în baza art. 394 N.C.P.C, față de solicitarea părților de judecare a cauzelor în lipsă, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
- Susținerile părților
1. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 23.07.2014, sub nr. mai sus menționat, în antet, reclamanta S.C. C. Iași S.A. (prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare SPRL) a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta M. G. la plata sumei de 718,99 lei, reprezentând contravaloarea penalităților aferente perioadei iunie 2007 – august 2007, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
Societatea reclamantă furnizat pârâtei energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, în baza relațiilor contractuale, contractul dând naștere la dreptul de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate.
Pentru neachitarea la termen a facturilor (necontestate de pârâtă), au fost calculate și penalități de întârziere, conform contractului.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.1270, 1516 alin.1, 1169, 1073, 1530 C.Civ..
În dovedirea celor afirmate, a solicitat proba cu înscrisuri, anexând mai multe acte cererii: notificări, invitații la conciliere, proces-verbal de conciliere directă din 24.11.2011 (f.9) și sold aferent (f.11), convenția facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.1978/16.11.2006 (f.13-14), sentința civilă nr.697/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția F. (f.15 și urm.), componență sold (f.21 și urm.), facturi (f.22 și urm.)
2. Pârâta a depus întâmpinare la data de 14.08.2014 (f.69), prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca urmare a admiterii excepției prescripției extinctive.
A anexat un o copie de pe cartea de identitate.
3. Reclamanta a depus un răspuns la întâmpinare la 22.09.2014 (f.74), prin care a arătat că excepția prescripției este neîntemeiată, deoarece pârâta a mai efectuat plăți pe parcursul desfășurării contractului, care au întrerupt prescripția.
II. Aspecte procesuale
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
Instanța, prin încheierea de la ultimul termen, a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Raportat la prevederile art. 138 din Codul de procedură civilă, instanța a dispus admiterea excepției de litispendență și reunirea dosarului nr._/245/2014 la prezenta cauză, constatând tripla identitate de obiect, cauză și părți.
III. Analiza excepției prescripției dreptului la acțiune
Art.1 din Decretul 167/1958 (numit în continuare „Decretul”), aplicabil în speță dat fiind momentul desfășurării raporturilor dintre părți, chiar dacă a fost abrogat între timp, prevede că „dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A..2 prevede că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Potrivit art.3 alin.1, termenul prescripției este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, conform art.7.
După cum rezultă din cerere și din graficul de la fila 21, mai ales din detalierea componenței fiecărei facturi de penalități, reclamanta a pretins contravaloarea unor facturi de utilități și a unor penalități aferente unor facturi scadente cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea cererii (01.07.2007).
În ceea ce privește o eventuală recunoaștere a datoriei prin plată, aceasta este o apărare pe care instanța o consideră neîntemeiată, atât timp cât nu există dovezi certe că prin anumite plăți s-au stins anumite obligații de plată (de exemplu, chitanțe în care se indică numărul facturilor achitate). În aceste condiții, în temeiul art.16 lit.a din Decret, se reține că nu a operat întreruperea prescripției prin plată.
Reclamanta a depus însă la dosar și procesul-verbal de conciliere directă din 24.11.2011 (f.9), în care pârâta recunoaște o datorie de 777,48 lei, din care suma de 767,67 lei era datorată cu titlu de penalități. Cum acesta a fost încheiat cu mai puțin de trei ani înainte de introducerea cererii, el ar fi putut produce un efect întreruptiv din acest punct de vedere.
Din soldul aferent acestui act (f.11), care cuprindea un calcul al penalităților din 24.11.2011, rezultă însă că datoriile recunoscute aveau scadența cel târziu la 01.07.2007 și 17.08.2007, deci cu mai mult de 3 ani înainte de recunoaștere, ceea ce înseamnă că aceasta nu poate produce efecte. Astfel, recunoașterea datoriei în accepțiunea art.16 lit.a din Decret trebuie făcută tot în interiorul termenului de prescripție, deoarece altfel ar echivala cu o renunțare la dreptul de a invoca prescripția, instituție pe care dreptul intern nu o validează. Singura modalitate de recunoaștere eficientă a datoriei în astfel de situații ar fi însăși plata, având în vedere că obligația devine practic naturală după împlinirea termenului de prescripție – cel puțin pe fondul dreptului pozitiv aplicabil pretențiilor deduse judecății în acest dosar, neputându-se cont de modificările aduse instituției prescripției de Noul Cod Civil.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge ca atare cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților datorate pentru achitarea cu întârziere a facturilor având scadența anterior datei de 23.07.2011.
Având în vedere că ambele facturi de penalități a căror contravaloare a fost pretinsă au fost emise cu mult în afara termenului de prescripție, la fel fiind și scadențele facturilor de utilități în raport de care acestea au fost calculate, rezultă că această instituție este incidentă în raport de toate sumele pretinse.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, așa cum a fost ridicată de instanță (dar și de pârâtă), și va respinge întreaga cerere ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, ridicată de pârâtă.
Respinge pentru prescripția dreptului material la acțiune cererea formulată de reclamanta S.C. C.E.T. Iași S.A. (prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. – cu sediul în Iași, ., jud.Iași) în contradictoriu cu pârâta M. G. (cu domiciliul în Iași, ., ., etaj 1, .).
Cu apel la Tribunalul Iași (care se depune la Judecătoria Iași), în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2014.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. N.Z.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
4 ex./06.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2350/2014.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3120/2014.... → |
|---|
