Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4707/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4707/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 28160/245/2013
.
.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4707
Ședința publică din data de 28 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . PRIN ADM. JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârâta ASOCIAȚIA P. . NR. 3SC. A PT P-ȚA UNIRII 2- PRIN REPREZENTANT LEGAL-PREȘEDINTE, având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 21.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.03.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, având ca obiect pretenții, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2.09.2013, reclamanta S.C. C. IAȘI S.A., în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari . nr.3, . Unirii 2, a solicitat instanței obligarea acesteia din urmă la plata sumei de_, 79 lei debit aferent perioadei martie 2011- octombrie 2011 și_,74 lei penalități, pentru segmentul aprilie 2006- iulie 2013, care urmează să curgă până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că în baza raporturilor comerciale stabilite între părți a fost furnizată energie termică și apă caldă menajeră. Contractul a dat naștere la obligații în sarcina ambelor părți, revenind pârâtei obligația achitării contravalorii energiei furnizate. În considerarea acestor raporturi au fost emise facturi fiscale, rămase neachitate de către asociație. Deși s-a inițiat procedura concilierii, aceasta nu a avut finalitatea urmărită.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1516, art. 1169, art. 1073 și art. 1530 C.civ, coroborate cu dispozițiile legii 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.
În baza art. 77 din legea 85/2006 cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.
S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: adresă conciliere, referat neprezentare conciliere, facturi fiscale centralizatoare, contractul de furnizare energie nr.1086/1.06.2002.
La data de 4 octombrie 2013, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de dosarul_/245/_ și sentința civilă 6630/2013.pe fond s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
La datade31 octombrie reclamantul a depus un răspuns la întâmpinare.
La datade6 decembrie 2013, instanța a invocat din oficiu prescripția sumelor datorate cu titlul de penalități aferente perioadei aprilie 2006- septembrie 2010 și a unit-o cu fondul, a încuviințat proba cu înscrisuri și expertiză financiar contabilă .
La data de 9 ianuarie 2014, reclamanta a depus precizări și înscrisuri în combaterea excepției prescripției extinctive.
La datade30 ianuarie 2014, s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă, care a fost comunicat părților .
În cadrul ședinței din data de 31 ianuarie 2014, instanța a pus în discuție și a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, comunicând raportul de expertiză și oferind posibilitatea părților de a depune concluzii cu privire la acesta.
În cadrul ședinței publice din data de 21 martie 2014, instanța a constatat administrat întreg materialul probatoriu, a luat act de lipsa obiecțiunilor la raport și a rămas în pronunțare asupra fondului,excepției unite cu fondul și onorariului definitiv al expertului.
Analizând cu prioritate excepția prescripției extinctive a penalităților aferente debitelor principale,astfel cum a fost invocată din oficiu de instanță ( pentru segmentul aprilie 2006 – septembrie 2010), instanța reține următoarele:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile noului cod civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. pe cale de consecință, deși a fost pornit sub incidența noului cod civil, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materie civilă, fiind vorba în esență de efecte deja produse ale unui contract încheiat sub legea veche.
În mod identic, pentru prescripțiile începute anterior momentului intrării în vigoare a noului cod, normele materiale și procedurale aplicabile acestora rămân supuse reglementării în vigoare la momentul la care termenele au început să curgă.
Față de excepția prescripției invocate de instanță din oficiu, cu privire la sumele solicitate cu titlul de penalități de întârziere, față de momentul efectiv al promovării acțiunii 2.09.2013 2013 și regula generală în materia prescripției dreptului de creanță în termen de 3 ani de la momentul nașterii acestuia ( data de la care poate fi plătită clauza penală, adică data scadenței acestor penalități, moment ulterior termenului de scadență al fiecărei facturi în parte), instanța reține că sumele solicitate cu titlul de penalități în raport de debitele principale restante, în perioada de timp cuprinsă între aprilie 2006 –parțial martie 2010 ( pentru plățile efectuate anterior datei de 2.09.2010) sunt prescrise, plățile efectuate întrerupând cursul și generând curgerea unui nou termen la rândul lui împlinit. Reclamanta nu a probat existența altor cauze de suspendare sau întrerupere apte să justifice temporizarea termenului de prescripție. Astfel, pentru aceste penalități instanța reține că reclamanta nu a reușit să probeze incidența unei cauze de suspendare sau întrerupere a prescripției, toate plățile efectuate în contul debitelor principale fiind realizate cu mai bine de 3 ani anterior termenului. Deși în cazul plății debitului ar putea interveni o întrerupere a termenului și un nou termen de 3 ani ce va curge de la momentul plății datoriei, se poate observa că și cel de-al doilea termen de prescripție era împlinit la momentul promovării prezentei acțiuni. Astfel, instanța va respinge ca prescrisă acțiunea cu privire la aceste sume anterior individualizate.
Pentru restul sumelor de bani,pentru care au fost efectuate plăți ulterioare datei de 2.09.2010, instanța constată că a operat întreruperea fără împlinirea termenului general de 3 ani, fiind vorba despre penalitățile aferente perioadei parțial martie 2010 – septembrie 2010,perioadă cu privire la care instanța urmează să respingă excepția prescripției.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză,pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Între părți au fost stabilite raporturi juridice contractuale prin semnarea și negocierea convențiilor între C. și Asociația de P., cel mai recent contract depus la dosarul cauzei datând din anul 2002.
în baza raporturilor juridice stabilite, părțile s-au angajat la punerea la dispoziție a agentului termic ( reclamanta), respectiv achitarea contravalorii serviciilor oferite, pe baza măsurătorilor efectuate de contoare și a facturilor fiscale emise.
Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat sub nici un aspect de nici una dintre părțile contractante.
În baza acestora relații stabilite, reclamanta, în calitate de furnizor de servicii a pus la dispoziția asociației serviciile promise, emițând facturi fiscale aferente. Asociația nu a realizat nici un fel de apărări legate de o eventuală excepție de neexecutare a contractului sau efectuarea unor plăți dovedite.
Se poate observa așadar că societatea reclamantă se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reprezentat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de partea cocontractantă. În atare situație, este suficient ca partea reclamantă să dovedească existența unui contract valabil încheiat și a caracterului cert al creanței sale, revenind pârâtei obligația de a dovedi îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate sau excepții de neexecutare a contractului încheiat, or chiar cauze exoneratoare de răspundere.
Pentru a stabili caracterul cert al sumelor de bani pretinse cu titlul de debit și separat penalități, aferente perioadei individualizate în cuprinsul precizărilor de reclamantă, instanța a pus în discuția părților și ulterior a procedat la încuviințarea unei expertize financiar contabile ale cărei obiective au vizat stabilirea separată a celor două tipuri de sume solicitate, identificarea plăților efectuate în contul acestor sume și stabilirea sumelor rămase de achitat ca urmare a realizării imputației sumelor plătite.
Studiind concluziile raportului de expertiză și anexele acestuia, instanța reține că suma de bani rezultată în urma contabilizării tuturor sumelor facturate și neachitate ( pe bază de documente) de către asociația pârâtă, cu titlul de debit principal în perioada martie 2011- octombrie 2011 este în cuantum de_,79 lei sumă identică cu cea solicitată de reclamant prin acțiunea introductivă; suma solicitată cu titlul de penalități pentru perioada aprilie 2006 – iulie 2013 este în cuantum de 9681,16 lei,iar cele calculate pentru segmentul 1 august 2013 – 2 septembrie 2013 sunt în sumă de 222,41 lei.
Instanța va scădea din suma totală stabilită pe bază de expertiză ca fiind restantă în contul penalităților sumele aferente penalităților prescrise, rezultând un rest de 8910,77 penalități aferente perioadei parțial martie 2010- iulie 2013, 208,94 lei penalități calculate pentru perioada 1 august 2013-1 septembrie 2013.
Astfel, având în vedere soluția promovată pentru excepția invocată, precum și ansamblul materialului probatoriu,instanța va admite în parte acțiunea și va obliga asociația pârâtă la plata către reclamantă a sumei de_,79 lei cu titlul de debit principal aferent perioadei martie 2011- octombrie 2011, 8910,77 penalități aferente perioadei parțial martie 2010- iulie 2013, 208,94 lei penalități calculate pentru perioada 1 august 2013-1 septembrie 2013 și la plata penalităților convenționale ( egale cu dobânda percepută pentru creanțele bugetare), în continuare, de la 02.09.2013 la data plății debitului principal în cuantum de16848,79 lei.
Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu privire la onorariul definitiv al expertului desemnat, instanța îl va fixa la suma de 500 lei, ce rămâne în sarcina reclamantei. La stabilirea acestei sume va ține cont de faptul că expertul nu a solicitat nici o sumă cu titlul de diferență și va avea în vedere criteriile stabilite de OG 2/2000 referitoare la complexitatea raportului, a obiectivelor și a răspunsurilor formulate, apreciind că suma de 500 lei este proporțională cu activitatea efectiv prestată de expertul financiar contabil desemnat în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. C. IASȘI S.A., cu sediul social în Iași, Calea Chișinăului nr.25, societate în insolvență prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L, cu sediul în ., Iași, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari . nr.3, . Unirii 2, cu sediul în Iași, Piața Unirii nr.3,., parter.
Admite excepția prescripției penalităților aferente perioadei aprilie 2006 –parțial martie 2010 ( pentru plățile efectuate anterior datei de 2.09.2010), excepție invocată din oficiu de instanță și respinge acțiune cu privire la sumele solicitate cu acest titlu ca prescrisă.
Respinge ca neîntemeiată prescripția penalităților pentru perioada parțial martie 2010 – septembrie 2010.
Obligă asociația pârâtă la plata către reclamantă a sumei de_,79 lei cu titlul de debit principal aferent perioadei martie 2011- octombrie 2011, 8910,77 penalități aferente perioadei parțial martie 2010- iulie 2013, 208,94 lei penalități calculate pentru perioada 1 august 2013-1 septembrie 2013 și la plata penalităților convenționale ( egale cu dobânda percepută pentru creanțele bugetare), în continuare, de la 02.09.2013 la data plății debitului principal în cuantum de16848,79 lei.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Fixează onorariu definitiv expert C. T., cu sediul profesional în Iași, ., la suma de 500 lei, pe care o pune în sarcina reclamantului. executorie în privința acestui capăt de cerere.
Cu drept de apel, în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 28 martie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
6 ex, 29 aprilie 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3769/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5142/2014.... → |
|---|
