Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6383/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6383/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 31761/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 6383/2014
Ședința publică de la 30 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. M. F.
Grefier L. M. T.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . și pe pârât T. P., pârât T. G. ANIȘOARA, având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 16.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30.04.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2.10.2013, reclamanta S.C. C. IAȘI S.A în contradictoriu cu pârât T. P., pârât T. G. ANIȘOARA a solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligati pârâții la plata sumei de 917,43 lei reprezentând energie termică facturată în perioada noiembrie 2009 - aprilie 2011 și a sumei de 1237,28 lei penalități de întârziere pe perioada decembrie 2008 - iunie 2013.
În fapt, aceasta a arătat că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâtii a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră. Contractul a dat nașterea la posibilitatea de a factura cantitățile puse la dispoziție și obligației corelative de a acoperi aceste debite. Pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a debitelor au fost calculate penalități de întârziere. Nici una dintre facturile fiscale emise nu a fost contestată de către pârât. Mai mult, deși acesta din urmă a fost invitată la conciliere, nu a înțeles să dea curs invitației adresate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516, NCC, coroborate cu dispozițiile legii 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.
În baza art. 77 din legea 85/2006 cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.
S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: proces verbal de conciliere, componența sold, convenție facturare consumuri energie termică, anexe la contract, facturi fiscale.
Pârâtii nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la denite restante anterioare datei de 2.10.2010 neachitate parțial și penalități aferente.
Reclamanta a depus precizări cu privire la excepția invocată, arătând că penalitățile de întîrziere sunt imputate în temeiul clauzei penale contractuale, iar debitele solicitate prin acțiune au fost recunoscute de pârâtă prin acceptarea la plată a facturilor și efectuarea de plăți succesive, conform fișei de cont, conform art.2538 NCC acestea constituind acte de recunoaștere tacită care au întrerupt cursul prescripției.
S-a anexat înscrisul fișa de cont pentru operații diverse.
La ultimul termen de judecată instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a reținut cauza spre soluționare asupra excepției prescripției invocate din oficiu și a fondului.
Analizând cu prioritate excepția prescripției extinctive, instanța reține următoarele considerente:
Pe de o parte, art.6 al.4 NCC coroborat cu art.18 din decretul nr.167/1958 obligă instanța ca în privința raporturilor juridice născute anterior intrării în vigoare a Noului cod civil să invoce din oficiu prescripția dreptului material la acțiune.
Art.1 din Decretul 167/1958 (numit în continuare „Decretul”), aplicabil în speță dat fiind momentul desfășurării raporturilor dintre părți, chiar dacă a fost abrogat între timp, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A..2 prevede că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Potrivit art.3 alin.1, termenul prescripției este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, conform art.7, dreptul la acțiune cu privire la fiecare prestație succesivă stingându-se printr-o prescripție deosebită, conform art.12.
În privința penalităților de întârziere, se observă că acestea sunt aplicabile, conform Convenției_/2007 anexă la contractul 1303/2007 încheiate între părți și mențiunilor înscrise pe facturi, în caz de neplată a facturilor în termen de 30 de zile de la scadență (scadența fiind în 15 zile calendaristice de la data emiterii) și curg zi cu zi, începând cu data scadenței debitului principal, stingându-se fiecare prin prescripții separate de cea a debitului principal, după 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal (art.1 al.2, art.3, art.12 din Decretul 167/1958). De asemenea, plata debitului principal în cursul termenul de 3 ani valorează recunoaștere și determină întreruperea prescripției și curgerea unui nou termen de prescripție în privința penalităților.
Cu privire la debitele principale solicitate prin acțiune, acestea sunt aferente facturilor scadente în perioada ianuarie 2010 – iunie 2011.
Față de data scadenței fiecărui debit principal, instanța observă că ultima factură al cărui termen de scadență se înscrie în termenul general de prescripție de 3 ani anterior introducerii acțiunii aplicabil în prezenta cauză este cea emisă la 30.11.2010, scadentă la 5.01.2011, iar pentru factura emisă la 30.11.2009 cursul prescripției a fost întrerupt prin plata parțială efectuată la 19.08._; în schimb pentru suma de 421,93 lei reprezentând debite scadente și neachitate nici parțial anterior datei de 2.10.2010 – cu 3 ani înaintea datei introducerii acțiunii (facturile emise în perioada decembrie 2009 – martie 2010), a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, plata intervenită cu privire la una dintre facturi neavând efect cu privire la curgerea termenului de prescripție pentru facturile emise ulterior, debitele, chiar născute periodic și izvorând din același contract, păstrându-și autonomia cu privire la curgerea termenul de prescripție și cauzele de întrerupere a acestui termen, conform art.12 din Decretul nr.167/1958.
Cu privire la penalitățile solicitate prin acțiune, acestea sunt aferente facturilor emise în perioada noiembrie 2007 – aprilie 2011.
Față de data introducerii acțiunii și data scadenței debitelor principale, penalitățile facturate pentru debite acumulate în perioada noiembrie 2007 - martie 2010, puteau fi solicitate fiecare în parte într-un termen de 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu în 3 ani de la data scadenței debitului principal aferent (stingându-se automat odată cu stingerea debitului principal), sub sancțiunea stingerii dreptului material la acțiune. Or, reținând că debitele scadente anterior datei de 2.10.2010, cu excepția facturii emise la 30.11.2009, sunt prescrise, instanța conchide că aceeași sancțiune este aplicabilă și penalităților aferente acestora, în cuantum de 1038,38 lei.
Cu privire la pretinsele plăți succesive efectuate de către pârâtă (dar nedovedite prin prezentarea cotorului sau duplicatului chitanțelor, ci doar prin depunerea unui tabel emanând de la reclamantă cu mențiunea anumitor plăți), se observă că în privința facturilor emise în perioada noiembrie 2007 – aprilie 2008 aceste pretinse plăți parțiale nu au întrerupt cursul prescripției, fiind efectuate ulterior împlinirii termenul de prescripție, ele fiind o consecință a obligației civile imperfecte care a supraviețuit în patrimoniul debitorilor, fără însă a avea efectul recunoașterii la care se referă art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958.
Pentru aceste considerente, în urma admiterii excepției prescripției, instanța va respinge acțiunea cu privire la suma de 421,93 lei reprezentând debite scadente și neachitate nici parțial parțial anterior datei de 2.10.2010 și cu privire la suma de 1038,38 reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor scadente și neachitate sau stinse anterior datei de 2.10.2010, ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma motivelor invocate de părți, instanța reține următoarele aspecte:
Între părți au fost stabilite raporturi juridice contractuale prin semnarea Convenției de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr._/2007 anexă la contractul 1303/2007, în temeiul căreia reclamanta a emis facturile anexate cererii. Potrivit mențiunilor inserate în facturi în caz de neplată a facturilor în termen de 30 de zile de la scadență (scadența fiind în 15 zile calendaristice de la data emiterii), se aplică penalități de întârziere egale cu nivelul de penalizare pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
După cum reiese din înscrisurile dosarului (facturi, componența sold), pârâta a beneficiat de serviciile reclamantei in perioada noiembrie 2009, noiembrie 2010 – aprilie 2011, dar nu a achitat contravaloarea facturilor emise in aceasta perioadă, iar la sumele datorate cu titlu de debit au fost calculate penalități de întârziere în baza disp. OG nr.93/2003, OUG nr.39/2010, OUG nr.88/2010, procentul de penalitate aplicat fiind de 0,1%, 0,05%, respectiv 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.
Din situația de fapt reținută anterior, având în vedere faptul că pârâta nu a contestat existența raporturilor contractuale și îndeplinirea obligațiilor de către reclamantă, reiese faptul că S.C.”C. SA Iași a dovedit existența raporturilor juridice între părți, generatoare de drepturi și obligații reciproce pentru acestea, convenția încheiată în acest sens având putere de lege, în timp ce pârâtul nu au probat stingerea obligației de plată a debitelor principale aferente facturilor emise în perioada noiembrie 2009, noiembrie 2010 – aprilie 2011 și a penalităților de întârziere aferente, prin nici unul din modurile prevăzute de către lege, nerespectând clauzele asumate la încheierea contractului.
Instanța observă că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Noului Cod Civil, dar convenția a fost încheiată între părți în 2007 astfel încât legea aplicabilă este legea în vigoare la data încheierii actului juridic între părți, regulă ce se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin.(2) și (3) Noul Cod civil (reluate în art. 3 și 4 din Legea 71/2011), cât și din art. 102 alin.(1) Legea nr. 71/2011, potrivit căruia „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiata în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Prin urmare instanța va face aplicarea Codului civil de la 1865.
Potrivit art.969 Cod Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 alin.1 Cod Civil „convențiile trebuie executate cu bună credință”. Totodată, potrivit art.1073 Cod Civil, creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației.
Aplicând dispozițiile legale menționate la situația de fapt, rezultă că beneficiarii nu și-au achitat la timp obligațiile contractuale față de furnizoare, astfel încât datorează plata sumei de 495,5 lei reprezentând contravaloare energie termică facturată în perioada 30.11.2009 (rest), 30.11._11 și plata sumei de 198,9 lei penalități de întârziere aferente debitelor reprezentând contravaloare energie termică facturată în perioada 30.11.2009, 30.11._11calculate până la 20.08.2013.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 495,5 lei reprezentând contravaloare energie termică facturată în perioada 30.11.2009 (rest), 30.11._11 și la plata sumei de 198,9 lei penalități de întârziere aferente debitelor reprezentând contravaloare energie termică facturată în perioada 30.11.2009, 30.11._11, calculate până la 20.08.2013, urmând a respinge acțiunea cu privire la suma de 421,93 lei reprezentând debite scadente și neachitate parțial anterior datei de 2.10.2010 și cu privire la suma de 1038,38 reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor scadente și neachitate sau stinse anterior datei de 2.10.2010, ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la suma de 421,93 lei reprezentând debite scadente și neachitate parțial anterior datei de 2.10.2010 și cu privire la suma de 1038,38 reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor scadente și neachitate sau stinse anterior datei de 2.10.2010.
Admite în parte acțiunea promovată de reclamanta C. Iași SA prin administrator judiciar Management reorganizare lichidare Iași SPRL, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții T. P. și T. G. Anișoara, domiciliați în Iași, ..1, ., .> Obligă pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 495,5 lei reprezentând contravaloare energie termică facturată în perioada 30.11.2009 (rest), 30.11._11 și la plata sumei de 198,9 lei penalități de întârziere aferente debitelor reprezentând contravaloare energie termică facturată în perioada 30.11.2009, 30.11._11.
Respinge acțiunea cu privire la suma de 421,93 lei reprezentând debite scadente și neachitate parțial anterior datei de 2.10.2010 și cu privire la suma de 1038,38 reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor scadente și neachitate sau stinse anterior datei de 2.10.2010, ca fiind prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2014.
Președinte, Grefier,
F. D. M. T. L. M.
Pt. grefier, căruia i-a încetat
raportul de muncă, semnează
grefierul șef al secției civile
FDM/TLM/22.07.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
