Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 15.10.2014, după care pentru 22.10.2014, ulterior pentru 29.10.2014, după care pentru astăzi 31.10.2014 când, deliberând, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele aspecte:

Prin cererea înregistrată la data de 07.05.2014 reclamanta ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI a chemat în judecată pârâtul ASOCIAȚIA DE proprietari ’’NEPTUN” NR. 3 . N14 . acesteia la plata următoarelor sume:

-_, 44 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 01.2007 – 10.2011;

-_, 06 lei cu titlu de peanlități de întârziere pentru intervalul 11.2006 – 12.2013.

În motivare, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtei, în temeiul contractelor nr. 1342/11.04.2003 și 371/03.03.2010 energie termică și a emis facturile corespunzătoare.

Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor menționate în facturi. Întrucât nu a achitat sumele facturate, reclamantul a calculat penalități de întârziere în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din convenție.

În drept au fost invocate prevederile art. 1270 C. civ., art. 1516 alin. (1) și art. 1169 C. civ., Legea nr. 325/2006, Ordinul ANRSC nr. 483/2008.

Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.

A fost solicitată judecata în lipsă.

Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenei materiale a Judecătoriei Iași și excepția prescripției dreptului material la acțiune. Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii. În motivare, a arătat că debitele solicitate de reclamant sunt anterioare lunii noiembrie 2006, or instanța nu a fost învestită prin cererea introductivă cu privire la acest interval. La dosarul cauzei sunt depuse doar facturi aferente intervalului octombrie 2007 – decembrie 2013.

Mai arată pârâtul că prin Hotărârea Consiliului Local Iași nr. 142/05.07.2012 s-a aprobat delegarea contratului public de producere, transport și distribuție a energiei termice produse în sistem centralizat în Mun. Iași, astfel încât ulterior acestui moment nu mai avea dreptul să emită facturi.

Reclamantul a răspuns la excepțiile invocate de pârât în scris, la data de 02.07.2014, solicitând respingerea acestora.

Instanța a încuviințat și administrat probele cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

La termenul din 08.10.2013 instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, excepție pe care a respins-o, și excepția presripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele datorate pentru un interval anterior mai mare de 3 ani.

Analizând probele administrate, instanța reține următoarele aspecte:

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune:

Legea aplicabilă prescripției este, în raport de momentul începerii acesteia, Decretul nr. 167/1958.

În privința debitului principal, potrivit limitelor învestirii, suma de_, 44 lei, reprezintă contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 01.2007 – 10.2011.

La dosarul cauzei (f. 26) este depus procesul-verbal de conciliere directă din 09.03.2009 prin care Asociația pârâtă recunoaște debitele datorate reclamantului. Debitele recunoscute sunt cele menționate în componența sold la data de 18.02.2009 și sunt în cuantum de_, 98 lei, debit principal și_, 49 lei, penalități.

La fila 24 dosar este depusă componența sold clienți la data de 18.02.2009. Din analiza acestui document instanța reține că pârâtul a recunoscut la data de 09.03.2009 debite principale aferente intervalului 30.11.2006 – 31.01.2009, interval care include și perioada 01.2007 – 01.2009. Cum recunoașterea de către debitor a datoriei are efect întreruptiv de prescripție, reztultă că de la data recunoașterii, 09.03.2009, a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, termen care s-a împlinit la data de 09.03.2012.

În raport de aceste considerente, instanța reține că dreptul material la acțiune pentru solicitarea debitelor aferente intervalului 01.2007 – 31.01.2009 era prescris la momentul formulării prezentei acțiuni 07.05.2014.

Pentru aceleași argumente sunt prescrise debitele principale a căror scadență este anterioară datei de 07.05.2014, întucât reclamantul nu a făcut dovada intervenirii unei cauze de suspendare sau de întrerupere a prescripției.

Reclamantul s-a prevalat de prevederile art. 2538 NCC și a invocat actul juridic al plății ca având valoarea unei recunoașteri tacite.

Instanța reține că dispozițiile art. 2538 NCC nu sunt incidente în cauză, motivat de faptul că prescripția a început să curgă sub imperiul vechiului Cod civil, fapt ce atrage aplicabilitatea Decretului nr. 167/1958.

Conform jurisprudenței anterioare plata reprezintă recunoaștere tacită a datoriei și, deci, întrerupe prescripția doar dacă plata intervine cât timp curge termenul de prescripție. De asemenea, recunoașterea dreptului trebuie să fie neechivocă și să fie efectuată de titularul obligației.

Reclamantul nu a făcut dovada faptului că plățile efectuate de pârât au intervenit în timpul în care prescripția era în curs și nici nu a făcut dovada că, prin plată, debitorul a recunoscut neechivoc întreaga datorie. În cazul în care nu se precizează că plata parțială reprezintă un acont sau plata unei părți din datorie (deși recunoașterea trebuie să fie neechivocă, nu este neceasară utilizarea unei formule sacramentale), acea plată constituie doar o recunoaștere a datoriei achitate, iar recunoașterea (cu efect întreruptiv) profită numai în ceea ce privșete eventualele penalități calculate pentru acea datorie principală.

La o simplă verificare a situației plăților efectuate de pârâtă pentru stingerea debitelor principale aferente intervalului 01.2007 – 10.2011 (f. 29) instanța observă că nu a fost achitată nici o sumă pentru stingerea acestor debite, valoarea facturilor emise fiind egală cu restul de încasat.

Pentru toate argumentele de mai sus, instanța reține că pentru debitele principale aferente facturilor emise în intervalul 02.2009 – 02.2011 s-a împlinit termenul de prescripție anterior formulării prezentei acțiuni (07.05.2014).

Se poate observa că nu sunt prescrise debitele principale pentru care au fost emise facturile aferente intervalului 03.2011 (factura U-_/31.03.2011 – aflată la fila 119 dosar - fiind scadentă la 09.05.2011, deci după data introducerii acțiunii) – 10.2011.

În raport de motivele mai sus-prezentate, instanța reține că este întemeiată, în ceea ce privește debitele principale, excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele datorate cu titlu de debit principal pentru care au fost emise facturile în intervalul 01.2007 – 02.2011, cu consecința admiterii în această măsură a excepției și a respingerii corespunzătoare a cererii.

Cu privire la restul sumelor solicitate de reclamant cu titlu de debite principale:

Potrivit contractelor de furnizare energie termică nr. 1342/11.04.2003 și 371/03.03.2010 pârâtul – utilizator avea obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor – art. 16, respectiv art. 9 pct .1 din convenție.

Cum reclamantul, prin depunerea la dosarul cauzei a convențiilor nr. 1342/11.04.2003 și 371/03.03.2010 și a facturilor emise în temeiul acestora, a făcut dovada existenței obligației de a face în sarcina pârâtului, revine acestuia din urmă sarcina de a dovedi îndeplinirea obligației corelative de plată a debitelor principale pentru carea au fost emise facturile din intervalul 03.2011 – 10.2011.

Întrucât pârâtul nu a făcut dovada achitării prețului serviciului de furnizare a energiei termice, astfel cum a fost acesta stabilit prin facturile emise în intervalul 03.2011 – 10.2011, instanța va admite în parte cererea reclamantului și va obliga pârâtul să achite reclamantului suma de 1778, 9 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate pentru care au fost emise facturile din intervalul 03.2011 – 10.2011.

Penalități.

Verificând documentele de penalități, instanța constată că reclamanta emite facturi pentru aceste penalități, facturile de penalități cuprinzând penalități calculate pentru facturile aflate în sold și care sunt emise pentru debitele principale scadente anterior emiterii facturilor de penalități.

Deși din punct de vedere al legii civile, emiterea facturilor pentru penalități nu este necesară, acestea fiind datorate în temeiul contractului, reclamanta emite aceste facturi pentru a exista o justificare în contabilitatea societății cu privire la aceste sume precum și pentru a a aduce la cunoștința clientului valoarea penalităților datorate.

Emiterea facturilor pentru penalități nu poate, în nici un caz, să facă să curgă un nou termen de prescripție pentru penalități.

Penalitățile se prescriu odată cu debitul principal, emiterea unei facturi distincte pentru penalități neavând semnificația unui act întrerupător de prescripție, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție a dreptului de a solicita penalitățile de întârziere începe să curgă de la scadența obligatiei de plată a debitului principal generator de penalități.

În ceea ce privește o eventuală întrerupere a termenului de prescripție cu privire la penalități prin plata debitului principal, instanța reține că, potrivit înscrisurilor puse la dispoziție de reclamant, ultima plată care poate fi identificată a fost efectuată în data de 25.01.2010 (f. 40), dată în raport de care, la momentul introducerii acțiunii, dreptul material la acțiune cu privire la penalitățile calculate pentru debitul principal achitat era prescris.

Mai sus instanța a reținut că este prescris dreptul material la acțiune cu privire la debitele principale pentru care au fost emise facturile din intervalul 02.2009 – 02.2011, astfel încât și penalitățile aferente acestor datorii sunt prescrise.

De asemenea, instanța reține că dacă este prescris dreptul material cu privire la penalitățile calculate pentru debitele principale pentru care au fost emise facturile din intervalul 02.2009 – 02.2011, cu atât mai mult este prescris dreptul material la acțiune cu privire la penalitățile calculate pentru debitele anterioare intervalului mai sus-menționat. Astfel, este evident că este prescris dreptul material la acțiune cu privire la peanlitățile calculate pentru debitele principale scadente în intervalul noiembrie 2006 – 02.2009.

În raport de argumentul reținut mai sus, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit să solicite doar penalitățile calculate pentru debitele principale pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție, respectiv cele pentru care au fost emise facturile din intervalul 03.2011 – 10.2011.

Penalitățile sunt datorate de pârât în temeiul art. 18 din convenția nr. 1342/11.04.2003, respectiv art. 18 din convenția nr. 371/03.03.2010 și, cum pârâtul nu a făcut dovada achitării contravalorii serviciilor de furnizare a agentului termic pentru care au fost emise facturile din intervalul 03.2011 – 10.2011, instanța va admite parțial cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la penalități de întârziere, numai în limita penalităților care nu sunt prescrise, respectiv va obliga pârâtul să achite penalități de 669,2 lei.

Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debitele principale pentru care au fost emise facturile în intervalul 01.2007 – 02.2011, precum și cu privire la penalitățile de întârziere calculate pentru debitele principale pentru care au fost emise facturile din intervalul 11.2006 – 02.2011.

Respinge cererea formulată de reclamanta . cu sediul în Iași, ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI cu sediul în Iași, . a chemat în judecată pârâtul ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ’’NEPTUN” NR. 3 . N14 . în Iași, ., . cu privire la următoarele sume:

-_, 54 lei, cu titlu de debit principal;

-_, 86 lei, cu titlu de penalități de întârziere;

Admite în parte cererea formulată de reclamanta ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI a chemat în judecată pârâtul ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ’’NEPTUN” NR. 3 . N14 . la următoarele sume:

-1778, 9 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate pentru care au fost emise facturile din intervalul 03.2011 – 10.2011;

-669,2 lei, cu titlu de penalități de întârziere;

Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de întârziere.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 Octombrie 2014.

Președinte, Grefier,

T. G. N. S.

Red./Tehnored. G.T./ 4 ex./03.11.2014