Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 6605/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier P. T.
Sentința civilă nr._/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul U. B. și pe pârâtul A. A., având ca obiect acțiune in răspundere delictuala.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 26 noiembrie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25 februarie 2014 sub nr._, reclamantul U. B., a chemat în judecată pe pârâta A. A. solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 2.967,83 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autovehiculului_, la plata dobânzii legale, calculată asupra debitului de bază de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la recuperarea efectivă, la achitarea sumei de 428,9 lei, reprezentând cheltuieli de executare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt cererea, reclamanta a arătat că în ziua de 25.02.2011, în dreptul semaforului din intersecția Cotnari din municipiul Iași, a fost acroșat în partea dreaptă față de autovehiculul condus de pârâtă, care intenționa să vireze la stânga. Deși părțile au completat declarațiile de constatare amiabilă, pe care le-au prezentat asiguratorului . a fost deschis dosarul de daună și autoturismul reparat la S. Trading SRL, la aproximativ 3 luni după efectuarea reparațiilor a fost refuzată plata daunei. Pentru recuperarea costurilor reparației S. Trading SRL a formulat acțiune în justiție în contradictoriu cu reclamantul, acțiune respinsă de Judecătoria Iași, admisă însă de Tribunalul Iași prin admiterea recursului, în toamna anului 2013 fiind executat silit în vederea recuperării sumei de 3.366,73 lei. Reclamantul a mai arătat că la data de 21.10.2013 a convocat pârâta la sediul cabinetului de avocat pentru a ajunge la o înțelegere, aceasta arătând că va achita sumele pe care reclamantul a fost nevoit să le plătească. Ulterior nu a mai răspuns la telefon și nici nu s-a prezentat la mediator la convocarea din 09.12.2013.
În drept s-au invocat prevederile art. 1349 și urm. Cod procedură civilă, precum și OG 13/2011. În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și interogatoriul pârâtei. Au fost anexate în copie încheierea din data de 07.11.2013 – dosar de executare nr. 546/2013 B. B. G. și L. N. G.-C., chitanțele de plată nr. 194/09.10.2013, nr. 154/06.09.2013 și nr. 217/06.11.2013, contractul de reparație, certificatul de garanție, factura . LOG_/02.03.2011, factura . LOG_/09.03.2011, factura . LOG_/11.03.2011, factura nr._/08.03.2011, factura nr._/08.03.2011, factura nr._/08.03.2013, cerere de despăgubire, calcul reparații, factura nr._/24.03.2011, adresa nr. 7254/15.06.2011, procesul verbal nr. 1/04.12.2013.
Cererea a fost legal timbrată reclamantul făcând dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 248 lei – fila 30 dosar.
Fiindu-i legal comunicată cererea de chemare în judecată pârâta a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție, solicitând respingerea acțiunii ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă și în subsidiar admiterea cererii de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu asiguratorul R. – Societatea Comercială de Asigurare-Reasigurare ASTRA SA.
În fapt, pârâta a arătat în primul rând, că este în termen să formuleze întâmpinare în prezenta cauză, domiciliul său, începând cu 03.04.2012 fiind la o altă adresă decât cea indicată de reclamant și la care a fost comunicată cererea de chemare în judecată. A susținut că asiguratorul R. – Societatea Comercială de Asigurare-Reasigurare ASTRA SA este cel care trebuie să despăgubească persoana păgubită pentru avariile suferite în accident, deținând și calitatea procesual pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, pârâta a detaliat circumstanțele în care a avut loc accidentul rutier, subliniind că și-a recunoscut vina în producerea acestuia și că a fost de acord cu soluționarea pe care amiabilă a litigiului. A arătat că a avut convingerea că, odată cu constituirea dosarului de daună nu vor mai apărea probleme legate de plata reparațiilor. În concluzie a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Societății Comercială de Asigurare-Reasigurare ASTRA SA la plata sumei de 2967,83 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor și a dobânzii legale aferente, la plata cheltuielilor de judecată, iar în situația admiterii acțiunii privind capătul 3 de cerere și la plata sumei de 428,9 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 și art. 72 Cod procedură civilă, Legea nr. 136/1995.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate în copie polița de răspundere civilă auto R. ./02/X1/SP nr._, constatare amiabilă de accident, constatarea nr. 1 dosar IS 1011DA000785, cererea către asigurator din 11.03.2011, adresa nr. 5093/14.03.2011, adresa nr. 7254/15.06.2011.
Întâmpinarea a fost formulată, semnată și susținută de mandatar avocat I. Cațarschi, conform împuternicirii ./_/2014.
Cererea de chemare în garanție a fost legal taxată,pârâta făcând dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 248 lei.
Societatea Asigurare-Reasigurare ASTRA SA a formulat întâmpinare invocând pe cale de excepție netimbrarea cererii de chemare în judecată, prescripția dreptului la acțiune referitor la cererea de chemare în garanție și prescripția dreptului la acțiune referitor la cererea principală. În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, anexându-se în copie dosarul de daună nr. IS1011DA000785 (filele 66-144). În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3 alin. 2, art. 14 și art. 16 Decretul 167/1958, Ordinul CSA nr. 5/2010.
Excepțiile netimbrării și prescripției invocate de chemata în garanție au fost respinse de instanță, după ce au fost puse în discuția părților în ședințele din 25 iunie 2014 și 10 decembrie 2014, iar excepția lipsei calității procesual pasivă, invocată de pârâtă a fost unită cu fondul cauzei.
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu interogatoriul pârâtei solicitate de reclamantă fiind respinge ca nefiind utile cauzei.
Analizând prioritar excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. A., excepție de fond, absolută și peremptorie, invocate prin întâmpinare, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 36 Cod procedură civilă, „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.”
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. Astfel, reclamanta trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală activă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului, în temeiul dispozițiilor art. 194 Cod procedură civilă.
În prezenta cauză reclamantul a solicitat instanței, obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului cu nr. de înmatriculare_, reparații necesare ca urmare a avarierii rezultate în urma accidentului rutier din data de 24.02.2011, vinovată de acest accident fiind pârâta, așa cum rezultă chiar din susținerile sale.
Raportat la temeiul juridic indicat de reclamant, art. 1349 Cod civil, instanța reține că persoana vinovată de avarierea autoturismului răspunde pentru prejudiciul suferit, reclamantul nefiind obligat să solicite contravaloarea reparațiilor de la societatea de asigurări, societate care de altfel a refuzat plata acestora la aproximativ 3 luni de la deschiderea dosarului de daună.
Față de cele reținute, instanța apreciază că pârâta A. A. are calitate procesual pasivă în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările cauzei raportat la susținerile părților și la normele legale incidente, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 24.02.2011, la semaforul din intersecția Cotnari a avut loc un accident rutier, în care au fost implicate autovehiculele marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare_, condus de reclamantul U. B. și marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, condus de pârâta A. A.. Cei doi conducători auto implicați în accident au completat constatarea amiabilă de accident – fila 76 dosar, solicitându-se în baza poliței R. ./02/X1/SP nr._ valabilă din 09.05.2010 până la 08.05.2011, întocmită pentru autoturismul IS 0 MYP, proprietar asigurat pârâta - A. A., deschiderea dosarului de daună. SOCIETATEA asigurare REASIGURARE ASTRA S.A. a deschis la data de 25.02.2011 dosarul de daună, înregistrat sub nr. IS 1011DA000785.
Urmare a cererii de despăgubire formulată de conducătorul auto U. B.
(fila 85 dosar) la data de 22.03.2011, a fost întocmit de către . devizul de reparație, factura, în valoare totală de 2.967,83 lei, fiind emisă la data de 24 martie 2011.
Prin adresa nr. 7254/15.06.2011, societatea de asigurări l-a informat de reclamant despre faptul că, în baza constatării amiabile și declarațiilor celor doi conducători auto nu poate stabili împrejurările, cauzele și vinovăția în producerea accidentului, conforma art. 45 alin. 3 ordinul CSA 5/2010.
Deoarece factura fiscală aferentă reparațiilor nu a fost achitată, reclamantul a fost
chemat în judecată de unitatea de service ., prin decizia 210/27.03.2013 acesta fiind obligat să plătească societății care a efectuat reparația autoturismului suma de 2967,83 lei. În contextul în care reclamantul nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin hotărârea tribunalului Iași, irevocabilă la data pronunțării – 27 martie 2013, acesta a fost executat silit în cadrul dosarului de executare nr. 546/2013, înregistrat pe rolul B. B. G. și L. N. G. C., prin încheierea din 07.11.2013 dispunându-se încetarea executării silite obligația stabilită prin titlul executoriu fiind integral realizată. Totodată s-a constat achitat integral și onorariul executorului judecătoresc în valoare de 398,90 lei.
Din punct de vedere al aplicării in timp a legii, instanța reține dispozițiile art. 103 din Legea nr. 71/2011, conform căruia răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite. Or, având în vedere că evenimentului rutier a avut loc la data de 24.02.2011, instanța va aplica dispozițiile Vechiului Codului civil în vigoare de la 1 octombrie 2011.
În cauză, raportat la data producerii evenimentului rutier – 20.12.2010, aplicabile sunt dispozițiile Codului civil de la 1864, conform dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Noul cod civil „actele săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea in vigoare la data săvârșirii ori producerii lor.”
Potrivit art. 998 și 999 Cod civil de la 1864, „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, omul fiind responsabil atât de paguba cauzată cu intenție, cât și de cea produsă din culpă.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei se cer a fi întrunite următoarele condiții:
a) existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu;
b) existența unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală;
c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, arătându-se că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu;
d) existența vinovăției, subliniindu-se că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
În ceea ce privește proba elementelor răspunderii civile delictuale, potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în fața justiției), fiind admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu.
a) Existența prejudiciului. Ca urmare a impactului dintre marca Audi A4 cu nr. de
înmatriculare_, condus de reclamantul U. B. și marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, condus de pârâta A. A., s-au produs avarii ale autoturismului proprietatea reclamantului, valoarea reparațiilor fiind de 2.967,83 lei, conform devizului de reparații, facturii fiscale emise în baza acestuia și decizie civile nr. 210/27.03.2013 pronunțată de tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2011.Reclamantul a efectuat reparațiile la unitatea service ., achitând valoarea acestora în cadrul dosarului de executare silită, iar suma totală plătită fiind de 2.967,83 lei.
b) Fapta ilicită constă în aceea că pârâta nu a acordat prioritate de trecere, intrând în coleziune cu autoturismul proprietatea reclamantului. Instanța reține acest din înscrisurile anexate la dosar, din declarațiile conducătorilor auto, dar mai ales din atitudinea de recunoaștere a pârâtei.
c) Existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din modul în care s-a produs prejudiciul.
d) Vinovăția. Pentru ca răspunderea civilă a celui care a cauzat prejudiciul să fie angajată nu este de ajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
În dreptul civil, răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoara culpă, iar obligația de reparare a prejudiciului este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției.
Așa cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar, declarațiile conducătorilor auto, din atitudinea de recunoaștere, instanța reține că pârâta se face vinovată de producerea accidentului și implicit a prejudiciului prin neacordarea de prioritate de trecere autoturismului condus de reclamant.
În concluzie, față de considerentele de fapt și de drept anterior detaliate, instanța urmează să admită acțiunea formulată de către reclamantul U. B. și să oblige pârâta A. A. să plătească reclamantului suma de 4681,92 lei, 2.967,83 lei, reprezentând contravaloarea reparației autoturismului.
Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale instanța reține următoarele:
În ceea ce privește acordare dobânzilor legale, instanța reține că acordarea despăgubirilor în materia răspunderii civile delictuale este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat ceea ce implică obligarea persoanei responsabile de cauzarea prejudiciului nu numai la plata pierderii efectiv suferite ci și la plata beneficului nerealizat, beneficiu cuantificat prin dobânda legală calculată la suma datorată cu titlu de despăgubire, astfel încât va fi admis și acest capăt de cerere ca întemeiat. În consecință, reclamantul este îndreptățit să pretindă plata dobânzii legale, fără a avea obligația de a face dovada pagubei și a legăturii de cauzalitate între prejudiciul suferit și fapta culpabilă a pârâtei. În cauza de față, reclamantul este în drept să primească dobânda legală din momentul punerii în întârziere a pârâtei, respectiv de la data înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată – 25.02.2014.
Față de cele reținute instanța va admite și acest capăt de cerere și va obliga pârâta să plătească reclamantului dobânda legală, calculată de la data de 25.02.2014, până la achitare debitului.
Cu privire la cheltuielile de executare, instanța reține că aceste cheltuieli au fost generate de atitudine pasivă a reclamantului care, deși a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă să plătească suma de 2.967,83 lei, în contul . nu și-a executat această obligație, neputându-se reține nici o culpă a pârâtei. În lipsa vinovăției pârâtei, instanța nu va putea angaja răspunderea civilă a acesteia cu privire la această sumă de bani și va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 428,9 lei, reprezentând cheltuieli de executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de de chemare în garanțiepromovată de către pârâta A. A. în contradictoriu cu Societatea Comercială de Asigurare-Reasigurare ASTRA SA, instanța reține incidența în drept a prevederilor art. 22 Cod procedură civilă, conform cărora, partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubire. Cererea va fi făcută în condițiile de formă pentru cererea de chemare în judecată. Cererea făcută de pârâtă se va depune o dată cu întâmpinarea; când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare. Instanța va dispune ca cererea să fie comunicată celui chemat în garanție și, dacă întâmpinarea este obligatorie, va fixa termenul în care aceasta urmează să fie depusă de cel chemat în garanție. Cererea de chemare în garanție se judecă o dată cu cererea principală.
Instanța notează că instituția cererii de chemare în garanței reglementată de codul de procedură civilă reprezintă un mijloc procedural prin care una dintre părțile inițiale solicită introducerea în proces a unei terțe persoane care să fie obligată să îi plătească autorului cererii despăgubiri, în ipoteza în care ar cădea în pretenții.
Instanța constată că între pârâta A. A. și chemata în garanție Societatea Comercială de Asigurare-Reasigurare ASTRA SA, a fost încheiat contractul de asigurare obligatorie fiind emisă polița de asigurare . ./02/X1/SP nr._ cu valabilitate din 09.05.2010 până la 08.05.2011.
Instanța reține că în speță sunt aplicabile prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în vigoare la data încheierii contractului asigurare analizat în speță, potrivit căroraasigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicul, iar potrivit art. 50 din același act normativ, despăgubirile se acordă de către asigurător pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin (…) avarierea ori distrugerea de bunuri.
Chemata în garanție S.C. CARPATICA ASIG S.A., a solicitat prin întâmpinarea depusă respingerea cererii ca neîntemeiată, invocându-se dispozițiile art. 45 alin. 3 Ordinul CSA nr. 5/2010, conform căruia „Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care:3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse.”
Conform art. 36 alin. 4 Ordinul CSA nr. 5/2010 „În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul R. este obligat:a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigații cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedește îndeplinirea condițiilor de asigurare și producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie R.; b) fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.” Instanța reține și dispozițiile alin. 2 art. 36 Ordinul CSA nr. 5/2010, conform căruia „Dacă în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul R. nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul R. este obligat la plata despăgubirii.”
Analizând dosarul de daună înregistrat sub nr. IS 1011DA000785, instanța reține că acesta a fost avizat la data de 25.02.2011, termenul de 3 luni împlinindu-se la data de 25.05.2011, înainte ca asiguratorul să notifice reclamantul despre faptul că, în baza constatării amiabile și declarațiilor celor doi conducători auto nu poate stabili împrejurările, cauzele și vinovăția în producerea accidentului, conforma art. 45 alin. 3 ordinul CSA 5/2010 - adresa nr. 7254/15.06.2011. Așadar, în lipsa notificării prevăzute de dispozițiile art. 36 alin. 1, la data de 25.05.2011 s-a născut obligația asiguratorului de plată a despăgubirii, dispozițiile art. 45 alin. 3 Ordinul 5/2010, nemaigăsindu-și aplicabilitatea.
Instanța constată că, potrivit Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, asigurătorul are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare R. (art. 26 alin. 1 Ordin CSA nr. 5/2010), în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare. De asemenea, potrivit art. 50 alin. 1 din același act normativ, despăgubirile pentru vehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare R..
Analizând contractul de asigurare încheiat de către pârâta A. A. și chemata în garanție SOCIETATEA ASIGURARE REASIGURARE ASTRA S.A., prin prisma dispozițiilor legale redate anterior, instanța apreciază că acesta este legal întocmit, era în vigoare la data producerii accidentului, și produce între părți efectele prevăzute de normele legislative arătate.
Având în vedere aceste aspecte, precum și împrejurarea că pârâta A. A. a căzut în pretenții ca urmare a admiterii cererii principale și a obligării acesteia la plata către reclamantul U. B. a sumei de 2.967,83 lei, cu titlu de despăgubiri civile, și a dobânzii legale, instanța apreciază ca întemeiată cererea de chemare în garanție promovată în cauza de față, cerere pe care urmează să o admită.
În consecință, instanța de judecată o va obliga pe chemata în garanțieSOCIETATEA ASIGURARE REASIGURARE ASTRA S.A. la plata către pârâta A. A. a sumei de 2.967,83 lei, sumă pe care pârâta o datorează reclamantului în temeiul prezentei sentințe civile, dar și la plata dobânzii legale, calculată de la data înregistrării acțiunii.
Reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea și derularea prezentului proces, instanța, față de cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, va face aplicarea dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea căzută în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Totuși, având în vedere soluția de admitere în parte a acțiunii, instanța o va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 212,74 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reținând culpa procesuală a chematei în garanțieSOCIETATEA ASIGURARE REASIGURARE ASTRA S.A., față de cererea pârâtei A. A. de obligare la plata cheltuielilor de judecată, va face aplicarea dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, și va dispune obligarea societății de asigurare la plata către pârâtă a sumei de 247,05 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată conform chitanței nr. ISXUC_/23.06.2014 – fila 61 și a sumei de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat, achitat conform chitanței nr._/29.04.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive, invocate de pârâtă.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul U. B., CNP_, cu domiciliul în P., ., ., ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta A. A.,_, domiciliată în Iași, .. 4, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 2.967,83 lei, reprezentând contravaloarea reparației autoturismului. Obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală, calculată de la data de 25.02.2014, până la achitare debitului.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 428,9 lei, reprezentând cheltuieli de executare, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta să plătească reclamantului, cu titlul de cheltuieli de judecată suma de 212,74 lei.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. A., în contradictoriu cu SOCIETATEA ASIGURARE REASIGURARE ASTRA S.A. cu sediul în București, ., . înregistrată la Registru Comerțului sub nr. J_, CUI_ și cont bancar RO78CITI_8001 deschis la Citibank București, prin Sucursala Iași, cu sediul în Iași, ., județul Iași, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ CUI_.
Obligă chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 2.967,83 lei, reprezentând contravaloarea reparației autoturismului și dobânda legală calculată de la data de 25.02.2014, până la achitare debitului.
Obligă chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 247,05 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și suma de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. În situația în care se formulează cerere de apel, aceasta se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2014.
PreședinteGrefier,
M. N. Pentru grefier promovat la Tribunalul Iași, semnează Grefierul Șef al Secției civile, P. L.
Red. MN/5ex./06.03.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 6869/2014. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 8919/2014.... → |
|---|
