Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 854/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 854/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 25716/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința din camera de consiliu de la 23 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier V. A.
Sentința civilă Nr. 854/2014
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant E. ON E. R. SA și pe pârât S. D. (G.), având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 16.01.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 23.01.2014, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 08 2013, pe rolul Judecătoriei Iași, sub numărul de înregistrare_, reclamanta E.ON E. R. SA a solicitat în cadrul procedurii speciale a cererilor cu valoare redusă ca, în contradictoriu cu pârâtul S. DRAOS, obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 8240,09 lei cu titlul de preț și 1622,94 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, între societatea reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice în baza căruia furnizează energie electrică la locul de consum solicitat de client și prin care sunt reglementate raporturile dintre furnizor și consumator privind furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice. Având în vedere consumul de energie electrică, debitorul datorează suma de 9863,03 lei, reprezentând:
-8240,09 lei contravaloarea energiei electrice livrate conform facturilor neachitate anexate prezentei cereri, facturi emise în perioada 27.07._12 conform situației facturilor neîncasate anexate. Societatea noastră și-a îndeplinit obligația cuprinsă în contract și a livrat debitorului energie electrică, acesta având obligația corelativă de a achita contravaloarea energiei electrice.
- 1622,94 lei majorări de întârziere calculate până la 28.02.2013 și care, în conformitate cu prevederile contractuale, continuă să curgă până în ziua plății. Debitorul nu a achitat facturile aferente consumului înregistrat motiv pentru care i-au fost calculate majorări de întârziere în conformitate cu prevederile contractuale unde se arată că nivelul majorărilor de întârziere pe care societatea noastră are dreptul să le perceapă trebuie să se raporteze în mod obligatoriu la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare. Potrivit art. 120 alin.7 din C.pr.fiscală, nivelul majorării de întârziere (pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare) a fost de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere până la data de 30.06.2010, de 0,05% începând cu data de 01.07.2010 până la data de 30.09.2010, conform modificărilor aduse C.pr.fiscală prin Ordonanța de urgență nr.39/2010, și este de 0,04% începând cu data de 01.10.2010, conform Ordonanța de urgență nr.88/2010 privind modificarea și completarea C.pr.fiscală. Aceste procente sunt aplicate și de societatea noastră pentru calculul majorărilor la facturile achitate cu întârziere, precum și la cele neachitate, așa cum rezultă din centralizatorul anexat
În drept, au fost invocate prevederile Codului civil, art. 1025-1032 Cod proc. civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La cererea introductivă au fost anexate următoarele înscrisuri: contract de furnizare servicii încheiat de părți, facturi fiscale emise în baza acestuia, centralizator situație facturi fiscale, mod de calcul al penalităților solicitate, notă de conciliere directă, însoțită de dovada de expediere a acesteia.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei reprezentând taxă de timbru, precum și prin aplicarea unui timbru judiciar în cuantum de 1,5 lei.
Deși a fost citat cu mențiunea de a formula răspuns și întâmpinare, în termen de 30 de zile de la comunicare, pârâtul nu a formulat nici un fel de apărări.
La termenul din 16 01 2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse și constatând administrat întregul material probatoriu a închis dezbaterile și a reținut cauza spre competentă soluționare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 5 din NCC, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Aceleași prevederi sunt cuprinse și în dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011, care stabilesc că dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Întrucât, în cauză, contractul a fost încheiat în anul 2001, când era în vigoare dispozițiile Codului civil abrogat în prezent, instanța va face aplicarea acestora în cauza de față.
Între părți a fost semnat la data de, un contract de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, nr_ /2001 în care . Furnizare SA figura în calitate de furnizor iar pârâtul, în calitate de client. Obiectul contractului a fost reprezentat de furnizarea energiei electrice la locul de consum și implicita reglementare a raporturilor dintre părți în ceea ce privește furnizarea, condițiile de consum, facturarea și plata energiei electrice. Contractul a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Contract.
Potrivit art. 11 alin. 1 din convenția părților, factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură. De asemenea, neachitarea facturii de către consumator în termenul de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare începând cu prima zi după data scadenței, valoarea totală a penalităților neputând depăși valoarea facturii. Contractul a fost asumat pe bază de semnătură și ștampilă de ambele părți contractante și nu a fost contestat până la momentul judecării de nici una dintre acestea.
În temeiul acestuia, reclamanta E.ON E. R. S.A a emis o . facturi fiscale atașate la dosar la filele 18-23.
În fiecare dintre aceste facturi fiscale, reclamanta a înscris separat prețul serviciilor prestate, taxa pe valoare adăugată, data emiterii, data scadenței, și, de asemenea, situația facturilor anterioare rămase neachitate. Aceste operațiuni au fost evidențiate separat, fără a fi cumulate.
Din cercetarea facturilor fiscale depuse la dosar, instanța constată că prin contabilizarea sumelor serviciilor prestate de furnizor, se ajunge la o sumă de 8240,09 lei contravaloare energie electrică furnizată. La această sumă se adaugă penalități de întârziere în valoare de 1622,94 lei.
În materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, revine debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art. 1169 C.civ., conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Or, în prezenta cauză, pe baza probelor administrate rezultă că sumele au fost facturate corect, în termenele legale, fiind aduse la cunoștința beneficiarului, însă acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă.
Astfel, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantei își au temeiul într-o convenție legal încheiată între părți, în vigoare la data formulării prezentei cereri, respectând întocmai clauzele contractuale stipulate iar pârâta nu a făcut dovada executării obligație, sarcina probei incumbând acesteia.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 152 lit. e din HG 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, pentru întârzieri ale consumatorului la plata facturii aferente activității de furnizare a energiei electrice, furnizorul este îndreptățit să ia, succesiv, măsura aplicării de penalități.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat pe baza convenției părților, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a sumelor datorate de beneficiarii serviciilor prestate, se percepe o penalitate calculată la suma datorată.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației.
Întrucât pârâtul a acceptat contractul, însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, acesta și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate.
În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâta a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.
Instanța reține că, în acord cu prevederile art. 1025 C.pr.civ solicitarea de acordare a contravalorii serviciilor se circumscrie domeniului de aplicare a procedurii cererilor cu valoare redusă, atât prin prisma naturii raportului juridic, cât și prin prisma valorii obiectului cererii (situat sub pragul de 10.000 lei).
De asemenea, se va reține că pârâtul nu a formulat nici un fel de apărări în prezenta cauză.
Observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că acestea susțin caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de care se prevalează reclamanta. Astfel, potrivit art. 662 NCPC, creanța este certă atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, precum și exigibilă dacă este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului. După cum se poate observa creanța rezultă în mod direct din înscrisurile depuse, cuantumul sumei facturate este expres indicat și rezultă din totalizarea sumelor înscrise pe fiecare factură fiscală în parte iar termenul de scadență este împlinit la momentul promovării acțiunii, fiind înscris în facturile depuse.
În prezența clauzei penale, instanța nu verifică întinderea prejudiciului suferit de către creditor, clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâtul a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației. Față de aceste argumente, instanța urmează să admită cererea reclamantei de obligarea a pârâtei la plata penalităților de întârziere.
Din ansamblul probelor administrate, instanța reține că pârâta datorează reclamantei suma de 8240,09 lei reprezentând contravaloare energie electrică, la care se adaugă suma de 1622,94 lei reprezentând penalități de întârziere.
Reținând obligația reclamantului de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului deschis prin propria sa cerere de chemare în judecată precum și principiul înscris în art. 1169, potrivit căruia cel care formulează o pretenție în fața instanței trebuie să o probeze, instanța urmează a respinge pretenția vizând contravaloarea penalităților de întârziere solicitate în baza acestor înscrisuri, ca neîntemeiată.
Constatând caracterul întemeiat al cererii, în raport de dispozițiile exprese ale art. 451 C.pr.civ, precum și prevederile din procedura specială a cererilor de valoare redusă, art. 1031, reținând că partea care a câștigat procesul a solicitat expres cheltuieli reprezentate de contravaloare taxelor de timbru și a timbrului judiciar, instanța urmează a admite și acest capăt de cerere și a obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată efectuate, respectiv 200 lei contravaloare taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulata de reclamanta E.ON E. R. SA, cu sediul în Tg. M., ., jud. M. și cu sediul ales în mun. Iași, .. 4 Bis, jud. Iași în contradictoriu cu S. D. domiciliat in Iasi L. Cetatuii 825 .
Obligă pârâta la plata sumei de 8240,09 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate energie electrică și la plata sumei de 1622,94 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Respinge celelalte pretenții, ca neîntemeiate.
Obligă pârâta la plata unor cheltuieli de judecata în cuantum de 200lei (taxa de timbru si timbru judiciar).
Executorie de drept.
Cu apel in 30 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusa la Judecătoria Iasi.
Pronunțata in ședința publica astăzi, 23.01.2014.
Președinte, Grefier,
Red./teh.C.C.
Tehnored. 4ex. I.L.- 10.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 855/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
