Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 4985/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4985/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 21280/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 04.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4985
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI TRIFEȘTI-PRIN PRIMAR I. A., în contradictoriu cu parații P. V., P. F., D. A., având ca obiect constatare nulitate act juridic contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 21.03.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea succesiv la datele de 28.03.2014 si 04.04.2014, când:
INSTANȚA
Deliberand asupra cererii de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr._ /03.07.2013 reclamanta . a solicitat in contradictoriu cu pârâții P. V. și P. F. și D. A. constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 67/05.02.1992 încheiat între vânzătoarea CAP Trifești și cumpărătorul P. V., înscris în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni sub nr. 7003/08.06.1999 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2318/12.05.2008 de către Biroul Notarial Public S. B. încheiat între vânzătorii P. V. și P. F. și cumpărătoarea D. A..
In motivarea cererii, reclamanta a precizat că odată cu apariția Legii nr. 18/1991 au fost desființate CAP-urile și ca efect al art. 26 au fost înființate prin ordin al prefectului Comisiile de lichidare a fostelor CAP-uri și care în temeiul art. 28 avea ca atribuții lichidarea bunurilor prin împărțirea prețului.
Reclamanta a arătat că prin art. III litera B din Legea nr. 167/1997 legiuitorul a definit în mod clar construcțiile afectate unei utilități publice, casa specialistului făcând în mod categoric parte din această categorie pentru care sunt lovite de nulitate absolută actele de vânzare-cumpărare.
In drept, au fost invocate art. III litra g din Legea nr. 169/1997.
La cererea de chemare în judecată, reclamanta a anexat înscrisuri.
Pârâții P. V. și P. F. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că potrivit art. 28 din Legea nr. 18/1991 în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare contestat, construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi și animalele devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, fiind la dispoziția comisiilor prevăzute de art. 11, în vederea atribuirii lor în proprietatea celor îndreptățiți.
Pârâții au menționat faptul că au fost de bună credință la momentul încheierii contractului, plătind un preț real și prin urmare, nu se impune anularea contractului subsecvent, legea nr. 167/1997 nu este o lege retroactivă, fiind de imediată aplicare pentru raporturile juridice născute de la . acesteia.
Parata D. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, invocând excepția de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial. Pârâta a precizat că invocă dispozițiile art. 34 pct 1 și art. 26 din Legea nr. 7/1996, respectiv ipoteza celui care, întemeindu-se pe înscrierea în cartea funciară, a dobândit un drept real imobiliar cu bună credință și printr-un act juridic cu titlu oneros, poate fi acționat în judecată însă numai în intervalul de 3 ani de la data la care a fost înregistrată cererea de înscriere în cartea funciară.
De asemenea, pârâta invocă faptul că actele juridice contestate au respectat dispozițiile legale în vigoare la data încheierii lor, fiind un abuz de drept rin partea reclamantului să intenteze această acțiune.
Prin precizările depuse la fila 96, reclamantul a arătat că solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 67/05.02.1992 în temeiul art. III litera g din Legea nr. 169/1997 și pentru contractul de vânzare cumpărare nr. 2318/2008 în temeiul art. III punct 2 din Legea nr. 169/1997.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 67/05.02.1992 înscris în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni sub nr. 7003/08.06.1999, fila 103, vânzătoarea CAP Trifești a transmis cumpărătorului P. V. dreptul de proprietate asupra imobilului - casa specialistului, conform schiței de plan anexă a contractului.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2318/12.05.2008 de către Biroul Notarial Public S. B., fila 98, vânzătorii P. V. și P. F. au transmis cumpărătoarei D. A. dreptul de proprietate asupra imobilului - casa specialistului, etaj 1, ., compus din 3 camere, bucătărie, baie, două holuri, debara, casa scării și balcon, ce a fost dobândit de către vânzători prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 67/05.02.1992 înscris în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni sub nr. 7003/08.06.1999.
Conform art. 28 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 67/05.02.1992 înscris în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni sub nr. 7003/08.06.1999, construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mica, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizãrii lor normale, plantațiile de vii și pomi și animalele devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridicã, dacã se vor infiinta.
În cazul în care nu s-au constituit asemenea asociații, bunurile și animalele prevãzute la alin. 1 se vor vinde prin licitație publica persoanelor fizice sau juridice, urmînd ca din prețul realizat sa se achite datoriile de orice fel ale fostei cooperative. Fac excepție bovinele și ovinele, precum și plantațiile de vii și pomi, care vor fi atribuite foștilor cooperatori. Bunurile prevãzute la alin. 1, care nu se vînd în termen de un an de la data desființãrii cooperativei, trec în proprietatea privatã a comunelor, orașelor și municipiilor unde acestea sînt situate, fãrã nici o despãgubire, și în administrarea primãriilor.
Construcțiile afectate unei utilizãri sociale sau culturale trec fãrã plata, în regim de drept public, în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor și în administrarea primãriilor.
Potrivit art. III lit b din Legea nr. 169/1997 vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2318/12.05.2008 de către Biroul Notarial Public S. B., sunt lovite de nulitate absolutã, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor.
Potrivit lit. h al aceluiași articol, sunt lovite de nulitate absolutã actele de vânzare-cumpãrare privind construcțiile afectate unei utilizãri sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grãdinițe, cantine, cãmine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încãlcarea dispozițiilor imperative prevãzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.
Nulitatea este sancțiunea ce lipsește total sau parțial de efecte actul juridic efectuat cu nerespectarea cerințelor legale de fond sau de formă. Ceea ce deosebește nulitatea de alte sancțiuni, este faptul că aceasta urmărește respectarea dispozițiilor legale la întocmirea actului și nu ulterior.
Instanța constată că obiectul celor două acte juridice este reprezentat de imobilul ce poartă denumirea de „casa specialistului”, acest imobil intrând în categoria construcțiilor afectate unei utilizări sociale prevăzută de art. 28 în vigoare la data încheierii primului contract, în prezent fiind art. 29 din Legea nr. 18/1991. Acest tip de imobil era o locuință de serviciu repartizată specialiștilor din diverse domenii de activitate, care își desfășurau activitatea în mediul rural – ingineri, doctorul uman, doctorul veterinar, profesori, etc.
Construcțiile care au fost afectate unei utilizări sociale sau culturale au trecut, la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar, în domeniul public al orașelor, comunelor sau municipiilor, astfel încât aceste bunuri nu au putu forma obiectul licitațiilor publice. În cazul în care astfel de bunuri au făcut obiectul unui act juridic translativ de proprietate, atunci se poate solicita constatarea nulității absolute a contractului respectiv, având în vedere că bunurile din domeniul public sunt inalienabile.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 18/1999, s-a statuat faptul că din analiza acestor reglementari legale rezulta ca imobilele afectate unor utilizări sociale sau culturale, care au aparținut fostelor cooperative agricole de producție, au trecut, o data cu . Legii fondului funciar, in proprietate publica, iar sancțiunea nulității absolute, in cazul nerespectării dispozițiilor art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, este determinata de caracterul imperativ al acestei norme.
Ca urmare, Curtea Constituțională a constatat, in primul rând, ca sancțiunea nulității absolute in cazul încheierii actelor de înstrăinare a unor astfel de imobile se întemeiază pe înseși prevederile art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991.
In al doilea rând, s-a reținut ca art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997, făcând referire la actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale, care au aparținut cooperativelor agricole de producție, încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, constata expres o nulitate absoluta preexistenta.
Pentru a exista retroactivitate ar fi trebuit ca intre cele doua prevederi - art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991 si, respectiv, art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997 - sa fie o deosebire, iar noua reglementare sa se aplice situațiilor juridice anterioare intrării sale in vigoare. In cazul de fata insa sancțiunea este aceeași, astfel încât continuitatea exclude, prin ipoteza, retroactivitatea.
De asemenea, examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala a constatat și prin Decizia nr. 58/2002 faptul ca Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificarile ulterioare, a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, dandu-se textelor o noua numerotare, astfel incat art. 28 alineatul ultim a devenit art. 29 alineatul ultim, textele fiind identice. Potrivit acestui text imobilele afectate unei utilizari sociale sau culturale, care au apartinut fostelor cooperative agricole de productie, au trecut, o data cu . Legii fondului funciar, in proprietate publica, iar sanctiunea nulitatii absolute in cazul nerespectarii dispozitiilor art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, republicata, este determinata de caracterul imperativ al acestei norme. Rezulta deci ca sanctiunea nulitatii absolute in cazul incheierii actelor de instrainare a unor astfel de imobile se intemeiaza pe insasi prevederile art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, republicata, nulitatea putand fi invocata de autoritatile prevazute de alin. (2) al art. III din Legea nr. 169/1997. Aceste dispozitii nu aduc nici o noutate din punct de vedere legislativ; ele nu fac decat sa precizeze inca o data sanctiunea nulitatii actelor translative de proprietate incheiate cu incalcarea unor norme legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce efecte, asemenea acte nu au putut sa constituie temeiuri ale dobandirii valabile a dreptului de proprietate. In aceste conditii este fortata invocarea prevederilor constitutionale privind ocrotirea dreptului de proprietate si cu atat mai putin ar putea fi sustinuta referirea la asa-zisa "expropriere deghizata".
Art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997, facand referire la actele de vanzare-cumparare privind constructiile afectate unei utilizari sociale sau culturale, care au apartinut cooperativelor agricole de productie, incheiate cu incalcarea dispozitiilor imperative prevazute la art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, republicata, constata expres o nulitate absoluta preexistenta. Pentru a exista retroactivitate ar fi trebuit ca intre cele doua prevederi sa fie o deosebire, iar noua reglementare sa se aplice situatiilor juridice anterioare intrarii sale in vigoare. In cazul de fata insa sanctiunea este aceeasi, astfel incat continuitatea reglementarii exclude, prin ipoteza, retroactivitatea celei noi.
Instanța constată că art. III alin 1 lit h din Legea nr. 169/1997 vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2318/12.05.2008 de către Biroul Notarial Public S. B.,se referă la toate actele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispozițiilor art. 28 ultimul aliniat, indiferent între cine a intervenit un astfel de contract de vânzare-cumpărare. Sancțiunea nulității absolute este atrasă de faptul că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, bunul înstrăinat făcea parte din domeniul public. Prin urmare, instanța reține că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2318/12.05.2008 de către Biroul Notarial Public S. B., cazul de nulitate absolut exista, indiferent de cine avea calitatea de vânzător sau cumpărător.
Articolul 135 alin. 5 din Constituția României în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 67/05.02.1992 înscris în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni sub nr. 7003/08.06.1999 prevedea ca "Bunurile proprietate publica sunt inalienabile", în acelasi sens, fiind la acel moment art. 5 alineatul 2 din Legea 18/1991: "terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil"91.
Ratiunea pentru care se admite limitarea legala a proprietatii rezida in functia sociala a acesteia sau altfel spus in necesitatea armonizarii interesului individual cu cel general al societatii, necesitate care constituie chiar un principiu al dreptului civil roman si un principiu al protectiei drepturilor fundamentale ale omului, conform art.18 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului si art.1 alin.2 din Primul Protocol aditional la Convenție, care permite statelor „sa reglementeze folosinta bunurilor conform interesului general...”.
În ceea ce privește atingerea dreptului de proprietate invocată de către pârâți prin constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare-cumpărare, instanța reține că potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Aceste dispoziții legale apără dreptul de proprietate dobândit în mod legal, însă prin încheierea actelor juridice analizate nu s-a realizat transmiterea dreptului de proprietate având în vedere că obiectul acestor convenții făcea parte din categoria bunurilor inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, neputând considera că pârâții pot invoca existența unui „bun” în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. În stabilirea existenței unui „bun” în accepțiunea Convenției nu poate fi avută în vedere nici perioada de timp trecută de la încheierea primului contract de vânzare-cumpărare, având în vedere caracterul imprescriptibil al imobilului – bun public.
Prin urmare, instanța constată că prin încheierea acestor acte juridice s-a adus atingere însuși dreptului de proprietate al unității administrativ teritoriale.
În prezenta cauză, instanța analizează doar atingerea adusă dreptului de proprietate publică a unității administrativ teritoriale, privitor la eventualele prejudicii suferite prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută urmează a fi constatată prin prezenta, pârâții putând acționa pentru recuperarea acestora conform dispozițiilor legale incidente.
În ceea ce privește apărările invocate de către pârâta D. A. referitoare la dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2318/12.05.2008 de către Biroul Notarial Public S. B. și a înscrierii dreptului în Cartea Funciară, instanța subliniază faptul că aceste dispoziții sunt incidente în ceea ce privește acțiunea în rectificarea înscrierii în cartea funciară și nu în ceea ce privește acțiunea în constatarea nulității absolute a actului juridic ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta invocând legalitatea și valabilitatea dreptului său prin prisma trecerii unui interval de 3 ani de la data înscrierii în Cartea funciară. În concluzie, apărările invocate de către pârâtă prin întâmpinare nu pot fi reținute de către instanța de judecată în aprecierea condițiilor legale de fond la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
De asemenea, instanța constată că prin precizările depuse la fila 96, reclamantul a lămurit cauzele de nulitate invocate în susținerea cererii de chemare în judecată, acestea referindu-se doar la dispozițiile legale mai sus analizate, fără a investi instanța cu analiza unui alt caz de nulitate, respectiv nelegalitatea semnăturii contractului de vânzare-cumpărare nr. 67/05.02.1992 înscris în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni sub nr. 7003/08.06.1999.
Având în vedere aceste considerente de drept și de fapt, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 67/05.02.1992 încheiat între vânzătoarea CAP Trifești și cumpărătorul P. V., înscris în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni sub nr. 7003/08.06.1999 și contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2318/12.05.2008 de către Biroul Notarial Public S. B. încheiat între vânzătorii P. V. și P. F. și cumpărătoarea D. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții P. V. și P. F., ambii domiciliați în satul Trifești, . și D. A., cu domiciliul în Iași, Șoseaua N., nr. 59, .. 5, . și domiciliul procedural ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați D. S. și Asociații, cu sediul în Iași, .. 12, jud. Iași.
Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 67/05.02.1992 încheiat între vânzătoarea CAP Trifești și cumpărătorul P. V., înscris în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni sub nr. 7003/08.06.1999.
Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2318/12.05.2008 de către Biroul Notarial Public S. B. încheiat între vânzătorii P. V. și P. F. și cumpărătoarea D. A..
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.04.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A. M.
Red/teh. I.C.
6ex/24-07-2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
