Contestaţie la executare. Sentința nr. 9836/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9836/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-07-2014 în dosarul nr. 7090/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 9836/2014
Ședința publică de la 16 Iulie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier C. M. R.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestator G. I. M. și pe intimat DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pentru acest termen de judecată procedura de citare este legal îndeplinită, că s-a înaintata la dosar prin serviciul Registratură al Judecătoriei Iași răspuns din partea intimatei, precum și faptul că partea contestatoare a depus la dosar înscrisuri.
În temeiul art. 131 N.c.p.c. instanța procedează la verificarea competenței sale de a soluționa cauza constatând, competența sa generală, materială și teritorială de a soluționa cauza.
Instanța dispune rectificarea citativului, în sensul că în calitate de intimat figurează Direcția G. Regională a Finanțelor publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași.
Instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii.
Instanța, constatând că este concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 N.c.p.c. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Apreciind administrarea completă a materialului probatoriu încuviințat în prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor 394 N.c.p.c. instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului prezentei cauze.
INSTANȚA,
Deliberând asupra contestației la executare, reține:
Prin cererea înregistrată la data de 27.02.2014, sub numărul_, contestatorul G. I. M. a contestat în contradictoriu cu intimatul ANAF - DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI titlul executoriu nr._/29.01.2014 și somația nr. 22/_ /_.
În motivare, contestatorul a arătat că nu i-au fost comunicate deciziile de calcul accesorii și, în mod evident, nu i-a fost adusă la cunoștință existența acestor obligații. Cum deciziile nu i-au fost comunicate, ele nu pot rerezenta titluri de creanță și nici titluri executorii.
Prin sentința civilă nr._/20.05.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași, s-a dispusdesființarea titlului executoriu și a popririi înființate pentru suma de 3539 lei. Este lesne de observat că este vorba despre aceeași sumă pentru care s-a emis un nou titlu executoriu,
Înscrisul cu nr._/29.01.2014 nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de Codul de procedură fiscală: nu se specifică perioada de referință, baza de calcul, termenele de plată, cuantumul sumelor pentru fiecare perioadă în parte, motivele de fapt și de drept în baza cărora s-au calculat sumele menționate în titlu.
Contestatorul invocă, de asemenea, prescripția dreptului de a cere executarea silită pentru sumele anterioare anului 2011.
Pentru stabilirea obligațiilor de plată reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate în calitate de persoană fizică independentă, nu a existat încheiat raporturi contractuale cu Casa de Asigurări de Sănătate.
Contestatorul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Contestația la executare a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 221 lei (f. 12).
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
Pe cale de excepție, intimatul a invocat inadmisibilitatea contestației la executare formulate de contestator, motivat de faptul că se invocă în cadrul contestației la executare apărări de fond prin care se critică titlul de creanță, or pentru contestarea acestuia contestatorul are deschisă calea contenciosului administrativ.
În ceea ce privește contestația la executare, intimatul arată că G. M. figurează cu debite în cuantum de 3086 lei, ce reprezintă contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
AJFP Iași a emis Decizia de impunere nr. 2100/01.10.2010 prin care s-a adus la cunoștința contestatorului că figurează cu obligații restante la bugetul statului.
Titlul de creanță a devenit titlu executoriu prin neachitarea debitelor la termenele prevăzute și au fost demarate procedurile execuționale.
Actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 141 C. proc. fiscală.
Contribuabilul avea obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății contribuțiilor, dar acesta s-a sustras de la această îndatorire legală, astfel încât nu poate să își invoce propria culpă pentru a fi exonerat de la plata contribuțiilor către stat.
Intimatul a depus la dosarul cauzei copii ale actelor de executare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța urmează să o respingă pentru următoarele argumente:
În ceea ce privește această excepție invocată de intimata D.G.R.F.P. Iași, se reține că inadmisibilitatea este o sancțiune procesuală care intervine în raport de acțiunile pe care legea nu le permite sau pentru care există o altă cale de realizare sau protejare a dreptului sau interesului dedus judecății.
În speță, acțiunea este în mod clar o contestația la executare, formulată în conformitate cu art. 172 C.proc. fisc., contestatorul intitulând expres cererea sa drept „contestație la executare” și solicitând anularea unor acte de executare, respectiv somația și titlul executoriu.
Este adevărat că o contestație la executare poate fi îndreptată și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, precum și faptul că pentru invocarea anumitor motive, ce țin de cuantumul obligației fiscale, există calea contenciosului administrativ (conform art.172 alin.3 C.pr.fisc.).
Cu toate acestea, inadmisibilitatea invocării anumitor motive într-o cale prevăzută de lege nu echivalează cu inadmisibilitatea acelei căi de atac. Astfel, contestația la executare nu devine inadmisibilă dacă motivele invocate nu pot face obiectul analizei pe această cale, ci echivalează cu imposibilitatea instanței să analizeze contestația sub aspectul acelor motive.
Cu privire la contestația la executare, instanța reține:
În ceea ce priveșe execepția dreptului de a cere executarea silită, instanța o califică drept o apărare de fond în cadrul contestației la executare și urmează să o respingă raportat la împrejurarea că pe calea executării silite creditorul tinde să recupereze creanțe fiscale stabilite printr-o decizie de impunere din anul 2010, or termenul de prescripție a dreptului de a cerere executarea silită se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care a luat naștere acest drept, conform art. 131 alin. (1) C. proc. fisc.
Cum dreptul de a cere executarea silită a luat naștere odată cu emiterea deciziei de impunere, în anul 2010, rezultă că termenul de prescripție de 5 ani nu era împlinit la data începerii executării silite, respectiv la data emiterii titlului executoriu.
În cee ce privește restul criticilor contestatorului, este adevărat că o contestație la executare poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, dar „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”, conform art.712 alin.2 C.pr.civ. (a cărui aplicație este art. 172 alin. 3 C.pr.fisc.).
Însă, pentru invocarea anumitor motive, ce țin de cuantumul obligației fiscale, există calea contenciosului administrativ, reglementată atât de legea 554/2004 (cu titlu general), cât și de art.205 C.pr.fisc. (cu titlu special, în cazul de față).
În raport de aceste considerente, instanța reține că în cadrul contestației la executare contestatorul – debitor nu poate invoca aspecte care priveșc legalitatea și temeinicia titlului de creanță (decizie de impunere, decizie de calcul accesorii), ceea ce înseamnă că nu pot fi invocate în cadrul acestei proceduri critici referitoare la existența unor raporturi contractuale între contestator și CAS, după cum nu pot fi invocate critici în legătură cu cuantumul creanței.
Aceste critici pot fi valorificate exclusiv pe calea contenciosului administrativ cu ocazia criticării titlului de creanță, motiv pentru care Judecătoria, instanța competentă material să soluționeze contestația la executare, nu este cometentă material și funcțional să le analizeze.
Instanța va analiza doar acele critici care privesc exclusiv actele de executare silită ciriticate, respectiv titlul executoriu și somația de executare.
Astfel contestatorul a indicat faptul că nu i-au fost comunicate titlurile de creanță – deciziile de calcul accesorii, astfel încât titlul de creanță nu a devenit titlu executoriu, motiv pentru care executarea silită a fost pornită cu nerespectarea prevederilor legale.
De asemenea, contestatorul a mai indicat faptul că s-a mai încercat anterior excutarea silită a acelorași sume, însă instanța a anulat executarea silită.
Analizând actele de executare, instanța reține că la baza executării silite se află decizia de impunere nr. 2100/11.10.2010, decizie emisă pentru creanța fiscală în cuantum de 3539 lei, datorată de contribuabil cu titlul de contribuție – 1834 lei, dobânzi – 1441 lei și penalități de întârziere – 264 lei.
Această decizie de impunere (titlu de creanță) pentru a devenit titlu executoriu era necesar a fi comunicată în mod legal contribuabilului.
Din actele de executare rezultă că CNAS - CAS Iași a efectuat comunicarea deciziei de impunere exclusiv prin publicitate, prin publicarea anunțului și a anexei în care sunt menționați contribuabillii vizați și titlurile executorii.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit disp. art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicitatea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. 2 lit. a – d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conține art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a, constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b, și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c, comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate … În mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a-d, obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. 2”. S-a mai reținut prin decizia Curții Constituționale că prevederile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 „care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, instanța reține că în mod eronat recurenta a procedat la comunicarea deciziei de impunere prin publicitate, nerespectând ordinea de prioritate impusă de art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
Acest aspect a fost reținut de instanță prin pronunțarea sentinței civile nr. 1040/30.05.2011, în dosarul nr._ .
Revenea creditorului obligația de a proceda la comunicarea legală a deciziei de impunere și, doar ulterior, în cazul neachitării obligațiilor fiscale la emiterea titlului executoriu și la demararea procedurilor executționale.
Întrucât nu a procedat astfel, creditorul este într-o evidentă culpă.
Cum comunicare a deciziei de impunere s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, se impune anularea titlului executoriu nr._/29.01.2014 și a somației nr. 22/_ /_ emise în baza titlului de creanță.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța urmează să o respingă motivat de faptul că legiuitorul a prevăzut expres o cale specială de recuperare a acestor cheltuieli, respectiv cererea de restituire a taxei de timbru achitate pentru contestația la executare admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii, excepție invocată de intimat prin întâmpinare.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul G. I. M. în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI.
Dispune anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în contradictoriu cu debitorul G. I. M. în temeiul titlului executoriu (desființat) nr._/29.01.2014.
Respinge cererea contestatorului privind obligarea intimatului la achitarea sumei de 221 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, legea prevăzând expres că taxele de timbru achitate pentru contestațiile la executare admise se restituie la cererea contestatorului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.07.2014.
Președinte, Grefier,
G. T. R. C. M.
Red. /Tehnored. G.T./4ex./25.11.2014.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Hotărâre din 24-02-2014,... | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
