Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 26.11.2014, după care pentru 03.12.2014, ulterior pentru astăzi 10.12.2014, după care pentru 17.12.2014, ulterior pentru 22.12.2014, când, deliberând, a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra contestației la executare, reține:

Prin contestația la executare înregistrată la data de 07.02.2013 contestatorul D. R. P. a contestat în contradictoriu cu intimatul . IFN SA și cu terțul poprit . executarea silită din dosarul nr. 456/A/2012 al B. ASOCIAȚI I. D. și S. C. I..

În motivare, contestatorul a arătat că la data de 22.01.2013 a fost comunicată către ., societatea unde este angajat, o adresă de înființare a popririi până la încasarea sumei de 2883, 75 lei, reprezentând debit restant.

Susține contestatorul că la data de 22.01.2013 a aflat pentru prima dată despre executarea silită.

Apreciază contestatorul că suma solicitată nu este cea pe care o datorează, deoarece pe parcursul derulării contractului de credit a achitat diferite sume.

La dosarul cauzei contestatorul a depus însrisuri.

Contestația la executare a fost legal timbrată.

Din dispoziția instanței B. ASOCIAȚI I. D. și S. C. I. a depus la copia dosarului de executare nr. 456/A/2012 (f. 4-25).

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.

În motivare, intimatul a arătat că debitorul a beneficiat de un card de credit care putea fi utilizat în scopul retragerii de numerar de la sediul Emitentului, sucursalele Bancpost sau ATM – urile aparținând Bancpost, precum și pentru a efectua plăți sub formă de tranzacții, respectiv plata bunurilor sau serviciilor achiziționate de la comercianții acceptanți cu care emitentul a încheiat contracte în vederea acceptării plăților.

Detinătorul cardului are obligația de a achita suma datorată în decursul termenului menționat în extrasul lunar, în rate, fiecare dintre acestea reprezentând cel puțin suma minimă, astfel cum este menționată în fiecare extras lunar, Rambursările în avans sunt permise în avans față de termenul menționat în extras, fără penalizare.

Raporturile contractuale dintre părți au luat naștere la data de 09.01.2007 prin semnarea cererii de credit și a condițiilor generale pentru acordarea și utilizarea liniei de credit, dată la care contestatoarea a achiziționat prin intermediul magazinului Altex din Iași o . produse electronice în valoare totalăde 2898, 90 lei.

La valoarea tranzacției s-a adăugat și comisionul de acordare a liniei de credit de 9, 9% din valoarea produsului.

Cererea de credit și condițiile generale pentru acordarea și utilizarea liniei de credit constituie titluri executorii.

Contestatorul nu a achitat niciodată întreg soldul final, înregistrând numeroase întârzieri la plată.

La valoarea ratei lunare fixe au fost adăugate taxe și comisioane care au fost aduse la cunoștința contestatorului și cu care acesta a fost de acord în momentul semnării condițiilor generale pentru acordarea și utilizarea liniei de credit.

Deoarece la nivelul lunii noiembrie 2012 suma totală de rambursat era de 2398, 59 lei, iar contestatorul refuza nejustificat să achite această sumă, intimatul a solicitat B. ASOCIAȚI I. D. și S. C. I. declanșarea procedurii execuționale.

După obținerea încuviințării executării silite, întrucât debitorul nu a achitat debitul, s-a dispus înființarea popririi asupra salariului pe care contestatorul îl primește de la angajator.

Susține intimatul că suma pentru care s-a pornit executarea este certă, lichidă și exigibilă.

A fost solicitată judecata în lipsă.

La dosarul cauzei intimatul a depus înscrisuri (f. 44-66).

Contestatorul a depus o cerere completatoare prin care a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a sumei ce a făcut obiectul creditării din partea intimatului, prin raportarea la modalitatea în care aceasta trebuia rambursată.

Consideră contestatorul că termenul de plată de 3 ani se calculează individual pentru fiecare rată în funcție de data scadentă menționată în extrasele de cont lunare.

Având în vedere data la care a fost încheiat contractului de credit, consideră contestatorul că, în privința sumelor cu scadența cuprinsă între 09.01.2007 și 09.01.2010 a intervenit prescripția dreptului de a obține executarea silită.

De asemenea, contestatorul consideră că suma pentru care este cerută executarea silită nu este certă, lichidă și exigibilă, întrucât în anii 2007 și 2008 a achitat suma de 880 lei.

A fost solicitată și suspendarea executării silite.

A fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.

Intimatul a formulat întâmpinare la cererea modificatoare prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită, motivat de faptul că data începerii curgerii termenului de prescripție nu este data ultimei rate, datoria contestatorului continuând să producă taxe, comisioane și penalități ulterior acestei date.

În plus, contestatorul a efectuat o ultimă plată în cuantum de 25 le la data de 15.12.2010, întrerupând cursul prescripției, or executarea silită a fost începută în luna noiembrie 2011.

De asemenea, intimatul a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite.

Contestatorul a depus la dosarul cauzei dovezi privind plățile efectuate către intimat pentru achitarea sumelor indicate în extrasele lunare (f. 83-97).

Prin încheierea din 15.04.2013 instanța a admis excepția netimbrării cererii de suspendare a executării silite și a anulat ca netimbrată cererea de suspendare.

Contestatorul a depus la dosarul cauzei tabel cu modul de calcul al sumelor pe care le-ar datora intimatului (f. 104-106).

La filele 113-115 din dosar intimatul a depus istoricul cardului nr._ al cărui titular este contestatorul.

Prin încheierea din 12.06.2013 instanța a încuviințat proba cu expertiza contabilă.

La data de 24.01.2014 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul R. D. (f. 265-279).

Prin încheierea din 26.02.2014 instnața a solicitat expertului o . precizări suplimentare în legătură cu lucrarea efectuată, precizări la care expertul a răspuns la data de 06.05.2014.

Instanța a administrat proba cu expertiza contabilă.

Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:

Raporturile contractuale dintre părți au luat naștere la data de 09.01.2007 prin semnarea cererii de credit și a condițiilor generale pentru acordarea și utilizarea liniei de credit, dată la care contestatoarea a achiziționat prin intermediul magazinului Altex din Iași o . produse electronice în valoare totalăde 2898, 90 lei.

La valoarea tranzacției s-a adăugat și comisionul de acordare a liniei de credit de 9, 9% din valoarea produsului.

Contestatorul – debitor s-a angajat să restituie suma cu care a fost creditat de către intimat prin plăți parțiale, conform extraselor lunare ce urmau a fi comunicate de instituția creditoare. Debitorul era obligat să achite la termen cel puțin suma minimă de plată indicată în extrasul lunar pentru a nu îi fi perceput comisionul de plată întârziată.

În primul rând instanța noteată că debitorul a achiziționat un produs (un credit) foarte scump, comisionul de administrare lunar fiind extrem de costisitor.

Prcatic, acest comision de administrare lunar în cuantum de 1, 75 % și, ulterior 2, 55 % calculat lunar la soldul creditului reprezintă o veritabilă dobândă percepută lunar. La un simplu calcul matematic, comisionul de 1, 75% lunar reprezintă un comision anual de 12 X 1, 75% = 21 % din soldul creditului. Cum acest comision are natura juridică a unei dobânzi remuneratorii, rezultă că ,practic, debitorul a achiziționat un credit cu o dobândă inițială de 21% pe an.

Prin caluzele contractului de credit, creditorul și-a rezervat dreptul de a modifica acest comision de administrare lunar, ceea ce echivalează cu dreptul instituției de credit de a varia „dobânda”. Or, este cert că pe parcursul derulării convenției, creditorul a majorat comisionul de administrare – care, astfel cum am reținut mai sus, are natura juridică a unei dobânzo remuneratorii – de la 1, 75 % la 2, 55% pe lună.

Un comision de 2, 55 % pe lună echivalează cu un comision de 30, 6 % pe an.

Este evident în condițiile reținute mai sus că debitorul – contestator a achiziționat un produs extrem de scump.

Adăugând la această dobândă (comision) comisioanele de plată întârziată creditorul a fost îndreptățit să perceapă debitorului restituirea unei sume superioare costului real de achiziție a produsului pentru care acesta din urmă a beneficiat de creditare.

Mai trebuie reținut și faptul că debitorul, deși s-a arătat nemulțumit de faptul că instituția creditoare a majorat costurile creditului, nu a criticat expres clauzele care permiteau modificarea costurilor pe parcursul derulării convenției.

În aceste condiții, caluzele contractuale asumate de părți, nu au fost invalidate și au stat la baza modificărilor costurilor creditului. Aceste modificări au fost aduse la cunoștița debitorului prin intermediul extraselor lunare de plată în cuprinsul cărora era menționat cuantumul comisionului de administrare lunar.

Aceste mențiuni erau necesare pentru a justifica debitorului faptul că, deși a restituit parțial suma creditată, creditorul i-a solicitat achitarea unei sume apropiate de cea împrumutată.

Pentru stabilirea cu exactitate a sumei pe care debitorul era obligat să o restituie creditorului la momentul declanșării executării silite a fost încuviințată și administrată proba cu expertiza contabilă judiciară.

Susprinzător este faptul că, potrivit chiar calculului efectuat e debitor (f. 104-106) rezultă că aceasta ar datora creditorului suma de 2601, 69 lei, sumă superioară celei solicitate de creditor 2398, 59 lei.

Calculul efectuat ce creditorul-intimat a fost confirmat de expertiza contabilă judiciară. Astfel, expertul contabil a concluzionat că debitorul – contestator datora creditorului – intimat suma de 2400, 62 lei sumă aproape identică celei indicate de creditor în cererea de executare silită, respectiv 2398, 59 lei.

Sub aspectul cuantumului sumei datorate, instanța reține că sunt neîntemeiate criticile contestatorului potrivit cu care ar datora o sumă mai mică decât cea care face obiectul executării silite. Suma indicată în adesa de poprire cuprinde, pe lângă debitul datorat creditorului, și cheltuielile de executare silită, respectiv onorariul executorului judecătoresc și alte cheltuieli de executare, aceasta fiind explicația pentru care poprirea a fost înființată pentru suma de 2883, 75 lei.

În concluzie apărările contestatorului în ceea ce privește cuantumul sumei datorate creditorului nu sunt întemeiate.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită, instanța notează că aceasta este o apărare de fond în cadrul procedurii contestației la executare silită însăși.

Contestatorul invocă faptul că termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită s-a împlinit pentru ratele de credit scadente în intervalul 09.01.2007 – 09.01.2010.

În primul rând, instanța notează că modalitatea de restituire a creditului nu a fost una clasică, respectiv plata în rate, ci o modalitate mai flexibilă pentru debitorul plății, în sensul în care acesta putea achita oricând integral sau parțial suma cu care a fost creditat, însă dacă alegea să achite parțial debitul, contestatorul era obligat să achite lunar, până la scadență, cel puțin suma lunară minimă.

Instanța apreciază că simpla deținere a cardului de credit, coroborată cu posibilitatea prevăzută în contract pentru împrumutat de a reutiliza în interes personal orice sumă rambursată la timp, în limita plafonului de credit acordat, sunt suficiente pentru a conduce la concluzia că debitorul recunoaște existența creanței creditorului, fapt de natură să întrerupă curgerea termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită. Este lipsit de relevanță faptul că debitorul nu a utilizat cardul de credit și pentru alte operațiuni ulterioare achiziționării bunurilor din magazinul Altex, cât timp a păstrat acest card, tocmai în vederea unei eventuale utilizări.

Mai mult decât atât, debitorul a efectuat în mod constant plăți pentru restituirea sumei cu care a fost creditat, ultima plată fiind efectuată în data de 15.12.2010 (f. 277).

Debitorul – contestator nu a indicat în cuprinsul documentelor de plată care este modalitatea de imputație a plății, situație în care imputația a fost efectuată de creditorul plății. Neindicând ce anume achită din credit și neefectuând plățile conform extraselor lunare recepționate, nu se poate reține că debitorul a recunoscut exclusiv o parte din creditul de care a beneficiat.

Este adevărat că s-a apreciat că plata parțială echivalează recunoaștere a creaței doar în limita sumei achitate, chiar și în situția în care în documentul de plată nu se precizează nimic în legătură cu restul creanței, însă în prezenta cauză, coroborând numeroasele plăți parțiale cu faptul deținerii cardului de credit și cu posibilitatea prevăzută în contract de reutilizarea a sumelor rambursate la timp, instanța reține că debitorul a recunoscut existența creanței pe care creditorul – intimat o deține împotriva lui, astfel încât, cel mai devreme, a început că curgă termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită de la data utlimei plăți, respectiv 15.12.2010, dată în raport de care cererea de executare silită a fost formulată în cadrul termenului de 3 ani prevăzut de lege.

Instanța mai are în vedere și faptul că debitoul și-a modificat domiciliul pe parcursul derulării convenției cu instiuția creditoare fără a comunica acest aspect, sens în care acesta a nesocotit obligația generală de executare cu bună credință a obligațiilor contractuale, precum și obligația prevăzută în convenția părților la art. 11.1. În raport de această împrejurare, contestatorul nu se poate apăra invocând faptul că nu a recepționat extrasele lunare sau comunicările efectuate de creditor, astfel încât instanța conchide că debitorului îi revenea obligația achitării creditului în maniera stabilită prin contract.

Față de toate argumentele de mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge contestația la executare formulată de contestatorul D. R. P. cu domiciliul în Iași, .. 27, ., județ Iași în contradictoriu cu intimatul . IFN SA, cu sediul în București, .. 6A, . terțul poprit ., cu sediul în Iași. ..

Obligă contestatorul D. R. P. să achite expertului contabil R. D. C. diferența de onorariu de 600 lei, stabilită prin încheierea din 04.06.2014.

Executorie în ceea ce privește onorariul expertului.

Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 Decembrie 2014.

Președinte, Grefier,

T. G. N. S.

Red./Tehnored. G.T./4ex./12.06.2015