Evacuare. Sentința nr. 5610/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5610/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 5155/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5610
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta C. E. și pe pârâtul C. C. V., având ca obiect ordonanță președințială evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 14 Aprilie 2014 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 13.02.2014 sub nr._, reclamanta C. E. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună, pe calea ordonanței președințiale, evacuarea pârâtului C. C. V. din imobilul situat în Iași, ., ., . Iași până la rămânerea definitivă a sentinței de divorț pronunțate în cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2013. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că la câteva luni după înregistrarea acțiunii de divorț, pârâtul a părăsit locuința, reclamanta sesizând organele de poliție pentru a se lua în evidență acest aspect. Deși nu mai locuiește în apartamentul ce a constituit locuința comună a soților, pârâtul vine acasă, provoacă scandaluri, o jignește și o amenință că o aruncă de la balcon. În data de 25.10.2013, atunci când reclamanta nu era acasă, pârâtul a intrat în imobil, a sustras laptopul fiului părților și a refuzat să-l restituie până la data de 01.12.2013.
Reclamanta a mai susținut că pârâtul a venit la locul ei de muncă și a provocat scandal, denigrând-o în fața colegilor. Ulterior, a blocat ambele yale de la ușa apartamentului, fiind sesizați și lucrătorii de poliție. Plecarea din apartament a fost justificată de relația extraconjugală pe care pârâtul o are în prezent, iar calitatea de coproprietar al imobilului nu poate să justifice comportamentul acestuia care vine ziua și noaptea și o amenință pe reclamantă.
Reclamanta a mai susținut că a formulat mai multe plângeri penale împotriva pârâtului.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 996 – art. 1001 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii, legal timbrate, reclamanta a depus, în copie certificată, cărțile de identitate ale părților, plângerile penale formulate împotriva pârâtului, adresele de răspuns emise de către Inspectoratul de Poliție al Județului Iași – Secția 1 Poliție, planșe fotografice.
Pârâtul C. C. V. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamanta nu a îndeplinit obligația prevăzută de art. 2 alin.11 din Legea nr. 192 din 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, excepția lipsei de interes al reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, motivat de faptul că nu mai locuiește în acel imobil, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Ulterior, pârâtul a mai invocat, prin apărător ales, excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că reclamanta trebuia să formuleze cerere de emitere a unui ordin de protecție, conform Legii nr. 217 din 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
În motivare, pârâtul a arătat, în esență, că susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată nu sunt reale. Pârâtul a practicat sport de performanță și a lucrat în schimbul 2, efectuând serviciul de noapte între orele 1830 – 0630, astfel încât sunt neîntemeiate afirmațiile reclamantei conform cărora ar fi avut relații extraconjugale și ar fi consumat băuturi alcoolice. Dimpotrivă, reclamanta consumă frecvent alcool împreună cu fratele ei și familia ei, manifestând și o gelozie excesivă.
A mai arătat pârâtul că părțile sunt separate în fapt de la sfârșitul lunii septembrie 2013, plecarea sa din apartament fiind cauzată de scandalurile provocate de către reclamantă. După ce pârâtul a plecat, reclamanta a schimbat nejustificat și fără drept yala de la ușa de acces din apartament, deși și pârâtul are calitatea de coproprietar al imobilului. Reclamanta i-a distrus o parte din actele personale. Pârâtul a contestat susținerile reclamantei conform cărora ar fi sustras bunuri ale soților și ar fi manifestat un comportament violent față de reclamantă și copiii părților.
Pârâtul a subliniat că nu sunt îndeplinite condițiile pronunțării unei hotărâri pe cale de ordonanță președințială.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 Cod procedură civilă, ale Legii nr. 115/2012.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare, pârâtul a depus, în copie, carnetul de muncă .. Nr._, plângeri penale formulate împotriva reclamantei.
În ședința publică din 31.03.2014 (fila 55) instanța a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 2 alin.11 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, modificată.
Instanța a procedat la audierea martorelor V. O. și C. M., declarațiile acestora fiind consemnate separat și atașate la dosarul cauzei.
Examinând sumar cauza dedusă judecății, instanța reține următoarele:
Prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată pe calea ordonanței președințiale, potrivit art. 996 alin.1 și 5 Cod procedură civilă, conform căruia instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Astfel, în conformitate cu prevederile textului legal amintit, procedura ordonanței președințiale este o procedură specială și simplificată instituită de legiuitor pentru a se da posibilitatea ca, în situațiile cu caracter urgent, cei ce apelează la această procedură să poată obține luarea unor măsuri de natură a permite fie conservarea dreptului amenințat, fie prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea eventualelor obstacole la executare.
Din textul citat rezultă că pentru încuviințarea unei cereri de ordonanță președințială este necesară întrunirea cumulativă a trei condiții, și anume urgența - impusă de păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul unei executări, vremelnicia - măsurile luate pe această cale având un caracter provizoriu, nedefinitiv precum și neprejudecarea fondului.
Instanța, examinând sumar cauza dedusă judecății, reține următoarea situație de fapt:
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr._ din 22.06.1993 reclamanta C. E. și pârâtul C. C. V. au dobândit în proprietatea comună, în calitate de soți, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 3 situat în Iași, ., ., ..
Măsura evacuării ce se cere a fi dispusă, deși nu este o măsură vremelnică, poate fi luată pe calea ordonanței președințiale, atunci când este necesară în vederea restabilirii situației de fapt, anterioară săvârșirii de către pârât a unor acte abuzive.
Din declarațiile martorelor audiate rezultă situația tensionată existentă în prezent între cei doi soți aflați în cursul judecării acțiunii de divorț.
Astfel, martora V. O. a arătat că, după ce a plecat din imobil, pârâtul a mai revenit și a provocat scandal, fapt ce a determinat-o pe reclamantă să schimbe yala de la ușă. Acest lucru nu l-a oprit pe pârât să pătrundă în imobil, prin distrugerea încuietorii. Martora a susținut că pârâtul a avut o conduită inadecvată față de soția sa, fiind agresiv verb al și fizic cu aceasta, fiind chiar necesară intervenția lucrătorilor de poliție. De aproximativ 2 săptămâni, pârâtul nu a mai intrat în apartament. Martora V. a susținut că știe de la reclamantă că pârâtul, intrând fără consimțământul soției sale în imobil, a sustras laptopul fiului părților, a doua cheie de la mașină și a luat și actele sale personale. Reclamanta este afectată de vizitele făcute de către pârât.
La rândul său, martora C. M., propusă spre audiere de către pârât, a susținut că nu pârâtul este cel care provoacă aceste conflicte, ci, dimpotrivă, reclamanta este cea care provoacă scandal, schimbând yala de la ușa de acces în apartament și interzicându-i pârâtului să intre în locuință.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate de către pârât, conform art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța le apreciază ca neîntemeiate urmând a le respinge ca atare, având în vedere faptul că Legea nr. 217 din 2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie nu instituie o prioritate a acțiunii având ca obiect emiterea ordinului de protecție în raport cu alte acțiuni ce au ca obiect evacuarea membrului de familie. Mai mult, măsurile dispuse prin hotărârea judecătorească ce conține ordinul de protecție au un caracter limitat în timp, pentru o perioadă de maximum 6 luni (art. 24 alin.1 din Legea nr. 217 din 2003, modificată).
De asemenea, instanța apreciază că reclamanta justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni, apreciind că plecarea pârâtului nu a fost efectivă.
Pe fondul cauzei, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile privind vremelnicia și neprejudecarea fondului, întrucât, din pricina actelor de violență, fizică și verbală, exercitate de către pârât asupra reclamantei, aspecte ce rezultă din declarația martorei V. O. ce locuiește împreună cu reclamanta, este tulburată folosința liniștită a imobilului, colocațiunea fiind imposibilă și locuința comună neputând fi împărțită.
Cu toate acestea, față de probatoriul administrat în prezenta cauză, deși se solicită dispunerea măsurii evacuării, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a acțiunii având ca obiect desfacerea căsătoriei, instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția urgenței, întrucât pârâtul nu mai locuiește în imobilul situat în Iași, ., ., ap3, județul Iași, ci în casa părinților săi astfel cum a învederat martora C. M.. Mai mult, martora V. O. a susținut că pârâtul nu a mai venit în apartamentul părților în ultimele două săptămâni.
Instanța arată că urgența poate fi reținută dacă ea există în momentul judecății. Or, cât timp între momentul sesizării și cel al judecății, situația de fapt s-a schimbat, în sensul că pârâtul nu mai locuiește în imobil și nici nu a mai revenit în apartament, instanța apreciază că nu sunt întrunite cumulativ condițiile cerute de dispozițiile art. 996 alin.1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, formulată pe calea ordonanței președințiale.
Totodată, constatând că pârâtul nu probat, potrivit dispozițiilor art. 10 alin.1 Cod procedură civilă, suportarea cheltuielilor de judecată și nici cuantumul acestora, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiate excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes, invocate de către pârât.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta C. E., CNP_, cu domiciliul procedural ales în Iași, . nr.12, ., ., județul Iași în contradictoriu cu pârâtul C. C. V., CNP_, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat A. Miton din Iași, . și Sfânt nr. 8-12, ., județul Iași.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cerere ce urmează a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./ 16.04.2014, 4 ex.
| ← Ordin de protecţie. Hotărâre din 01-08-2014, Judecătoria IAŞI | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 6746/2014.... → |
|---|
