Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 6746/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6746/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 23021/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 09 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. T. S.
Grefier I. A. V.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6746
Pe rol se află judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta R. R. P. și pe pârâtul C. C. A., având ca obiect exercitarea autorității părintești stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 25.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 30.04.2014 și ulterior pentru astăzi 09.05.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 19.07.2013 sub nr._ reclamanta R. R. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. C. A., ca autoritatea părintească asupra minorei C. S. B., născută la data de 06.10.2011, să fie exercitată exclusiv de mama, locuința minorei să fie stabilită la domiciliul bunicilor materni R. M. și R. I.. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că din relația sa cu pârâtul a rezultat minora C. S. B., născută la data de 06.10.2011. Reclamanta a precizat că până în august 2012 au locuit împreună în Italia, după care au revenit în România și au locuit la părinții ei până în toamna anului 2012, când s-au întors în Italia, iar minora a rămas împreună cu bunicii materni. În decembrie 2012 pârâtul s-a întors în România și a locuit cu minora și bunicii materni până în martie 2013, dar a manifestat dezinteres față de minoră, a avut un comportament violent față de aceasta și nu a contribuit la cheltuielile de creștere a acesteia. A mai arătat reclamanta că în mai 2013 pârâtul a încasat de la oficiul poștal suma de 3200 lei reprezentând indemnizația de creștere a minorei, iar de atunci nu mai știe nimic de el.
În drept au fost invocate dispozițiile art.398, art.400, art.496, art.524, art.532 C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile martorilor și interogatoriul pârâtului și a depus la dosarul cauzei certificatul de naștere al minorei, cărțile de identitate ale părților și ale bunicilor materni, în copie certificată.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 04.09.2014, reclamanta a completat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.
Pârâtul a fost citat prin publicitate conform art.167 N.C.P.C. A formulat întâmpinare prin curatorul special, prin care a arătat că nu este de acord cu exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorei. A solicitat administrarea probei prin înscrisuri și prin declarațiile unui martor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.201 C.civ.
Au fost administrate probele prin înscrisuri și prin declarațiile unui martor. Reclamanta a renunțat la administrarea interogatoriului pârâtului. A fost efectuată ancheta socială la domiciliul bunicilor materni R. M. și R. I.. Aceștia și-au exprimat consimțământul pentru stabilirea locuinței minorei la domiciliul lor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform art.6 al.6 C.civ., dispozițiile legii noi sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, obligația legală de întreținere.
Din relația părților a rezultat minora C. S. B., născută la data de 06.10.2011, potrivit certificatului de naștere de la fila nr.3 din dosar.
Conform depoziției martorului audiat, părțile au locuit împreună mai mult timp în Italia și o perioadă în România. În primăvara anului 2013, pârâtul a încasat alocația minorei, în cuantum de aproximativ 4000 lei, după care a plecat de la domiciliu și nu a mai revenit. Acesta nu a contribuit la cheltuielile de creștere a minorei. Reclamanta lucrează în străinătate de 3-4 ani și îi trimite minorei sume de bani și pachete. Minora este foarte bine îngrijită de bunicii materni, este atașată de aceștia și de reclamantă.
Din referatul de anchetă socială de la locuința bunicilor materni rezultă că aceștia locuiesc împreună cu minorii C. S. B. și R. L. Ș., rezultat din căsătoria anterioară a reclamantei, într-un apartament format din 2 camere, condițiile materiale fiind bune. Bunicii materni sunt salariați. A fost angajată o bonă pentru îngrijirea minorei C. S. B..
Autoritatea părintească este, astfel cum rezultă din prevederile art.483 C.civ., ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți, ceea ce semnifică că părinții vor decide împreună măsurile de luat pentru asigurarea sănătății, educației și, în general, orice este de întreprins pentru dezvoltarea copilului.
Conform art.505 al.1 C.civ., în cazul copilului din afara căsătoriei, a căruia filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Potrivit al.2 al aceluiași articol, dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Astfel, art.397 C.civ. prevede că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar potrivit art. 398 al.1 C.civ., numai dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul din părinți. Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia (art.398 al.2 C.civ.)
Având în vedere că părțile nu conviețuiesc și că pârâtul este dezinteresat de situația minorei, nu păstrează legături personale cu aceasta și nu contribuie la cheltuielile de creștere și educare, instanța apreciază că, în aceste condiții, părțile nu ar putea decide împreună măsurile pentru asigurarea sănătății, educației și, în general, orice ar fi de întreprins pentru dezvoltarea copilului. În aceste condiții, în temeiul art. 398 al.1 C. civ. raportat la art.505 al.2 C.civ., instanța va dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată de către reclamantă, pârâtul păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a minorei, conform art.398 al.2 C.civ.
Conform dispozițiilor art.400 al.3 C.civ., în mod excepțional și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora ori la o instituție de ocrotire.
De asemenea, art.92 al.3 C.civ. prevede că, prin excepție, în situațiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimțământul acestora.
La adoptarea soluției privind locuința minorei, instanța va avea în vedere principiul interesului superior al copilului, promovat de art.263 C.civ. și art.2 din Legea nr. 272/2004, faptul că minora locuiește împreună cu bunicii materni, care se ocupă corespunzător de creșterea și educarea sa și prezintă garanții morale și materiale, reclamanta fiind plecată de aproximativ 3-4 ani în Italia pentru a lucra. La adoptarea soluției, instanța va mai avea în vedere nevoia de echilibru și stabilitate materială și afectivă a minorei, nevoile emoționale și psihologice specifice vârstei, precum și faptul că este atașată de bunici. De asemenea, reține instanța că din primăvara anului 2013 pârâtul nu s-a mai interesat de minoră și nu a contribuit la cheltuielile necesare creșterii ei.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța consideră că situația actuală a părinților minorei impune stabilirea locuinței acesteia la bunicii materni R. M. și R. I..
Conform art. 499 al.1 C.civ. părinții sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Minorul se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, astfel cum rezultă din dispozițiile art.525 al.1 C.civ., dispoziții care stabilesc prezumția stării de nevoie a minorului.
Prin urmare, având în vedere faptul că minora se află în imposibilitate de a munci, situație ce determină starea de nevoie a acesteia, faptul că părțile, în calitate de părinți, au obligația legală de întreținere, în temeiul art. 529 al. 1 și al.2 C.civ., se va stabili în sarcina fiecăruia obligația de plată către bunicii materni R. M. și R. I. a pensiei de întreținere lunare în favoarea minorei, în cuantum de 1/4 din venitul minim net pe economia națională, reclamanta de la data pronunțării hotărârii, iar pârâtul de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la majorat, avându-se în vedere dispozițiile art.532 al.1 C.civ.
În temeiul art. 453 al.1 N.C.proc.civ. instanța va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.940 lei, reprezentând taxa de timbru (40 lei), onorariul avocatului (1.700 lei) și onorariul curatorului special (200 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta R. R. P., CNP-_, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. O., în Iași, ..8, ., parter, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul C. C. A., CNP-_, citat prin publicitate.
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorei C. S. B., născută la data de 06.10.2011, să fie exercitată de către reclamantă.
Stabilește locuința minorei C. S. B., născută la data de 06.10.2011, la numiții R. M., CNP-_ și R. I., CNP-_.
Obligă pârâtul să plătească numiților R. M. și R. I. pensie de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 150 lei lunar, începând cu data de 19.07.2013 (data introducerii cererii de chemare în judecată) și până la data de 31.12.2013, iar de la data de 01.01.2014 și până la majorat suma de 159 lei lunar.
Obligă reclamanta să plătească numiților R. M. și R. I. pensie de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 106 lei lunar, începând cu data de 09.05.2014 (data pronunțării hotărârii) și până la majorat.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.940 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.05.2014.
Președinte, Grefier,
A.T.S. I.A.V.
Red./Tehnored.A.T.S.
5 ex./08.09.2014
| ← Evacuare. Sentința nr. 5610/2014. Judecătoria IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
