Fond funciar. Sentința nr. 3038/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3038/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 5434/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 28 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3038
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul S. V. ,în contradictoriu cu paratul S. C., S. M., S. A., H. E., C. L. DE APLICARE A LEGII 18/1991 A COMUNEI TANSA, C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE APLICARE A LEGII 18/1991, având ca obiect fond funciar rectificare TP.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat V. pentru reclamant, paratul S. C., lipsesc reprezentanții legali ai paraților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care:
Instanța, raportat la prevederile art.59 ind.1 din Legea 18/1991, din oficiu, invocă și pune in discuție excepția de necompetentă generală a instanțelor de excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești in soluționarea cauzei.
Avocat V. pentru reclamant, având cuvântul, solicită respingerea excepției.
Paratul S. C., având cuvantul, solicita respingerea exceptiei.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe excepția de necompetentă generală a instanțelor de excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești in soluționarea cauzei, invocată din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra exceptiei de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr._ /14.02.2013 reclamantul S. V. a solicitat in contradictoriu cu parâții S. C., S. M., S. A., H. E. și C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Locala Tansa pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilo, Primarul Comunei Andrieșeni în calitate de președinte a Comisiei Locale Andrieșeni pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, rectificarea erorii titlului de proprietate nr._/1996, în sensul corectării numărului de . . T18 .>
In motivarea cererii de rectificare reclamantul a arătat ca, în urma verificărilor a constatat că a fost trecută in mod eronat numărul de . se impune indreptarea erorii materiale in sensul trecerii sub numărul corect, acela de T 18.
In drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991.
In sustinerea cererii au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
Parata C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat intampinare prin care a aratat că, a intocmit titlul de proprietate pe baza documentatiei inaintata de C. locala de fond funciar, aceasta fiind cea care are atributii in stabilirea suprafetelor de teren reconstituite, astfel incat, nu se afla in culpa procesula pentru faptul ca in titlul de proprietate au fost inscrise in mod gresit amplasamentul suprafetelor de teren reconstituite.
In drept, au fost invocate dispozitiile legii fondului funciar si HG 890/2005.
In sedinta publica instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor de a soluționa prezenta cauză.
Conform art. 137 din Codul de Procedură Civila decretat în 1864, instanța se va pronunța asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei. În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.
Prin urmare, instanța va analiza cu prioritate excepția necompetenței generale, asupra căreia, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 159 indice 1 din Codul de Procedură Civila decretat în 1865, necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii .
Potrivit disp. art.I pct 11 din Legea nr.219/2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agentiei Nationale de cadastru si Publicitate Imobiliara din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor in subordinea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, precum si pentru modificarea unor acte normative :” După articolul 9 se introduc două noi articole, articolele 9^1 și 9^2, cu următorul cuprins:…
…9^2. - Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, se completează după cum urmează:…
… 2. După articolul 59 se introduce un nou articol, articolul 59^1, cu următorul cuprins:
«Art. 59^1. - (1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.
(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.»"
În speță, prin cererea formulata, reclamantul solicita rectificarea titlului de proprietate nr._/15.03.1996, în sensul corectării numărului de . unor erori materiale de scriere.
În contextul arătat reiese că dispozitiile Legii nr.219/2012 invocată, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 789 din 23 noiembrie 2012, atribuie de la acest ultim moment competența exclusivă de analiză și soluționare pentru cererile de rectificare a erorilor materiale din Titlurile de proprietate Comisiilor județene, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Legea nr.18/1991.
Așadar, conform textului de lege mentionat comisiile județene sunt cele abilitate să adopte hotărari cu privire la cererile de rectificare.
De precizat este si faptul ca, în acest fel nu este îngrădit liberul acces la justiție al persoanelor nemulțumite de modul de soluționare sau al lipsei soluționării, existând posibilitatea pentru acestea să conteste modul de soluționare sau lipsa soluționării cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană, prin intermediul plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanță.
În interpretarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut, el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat. Elaborând o astfel de reglementare, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, restricțiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea măsură sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. În plus aceste restricții nu sunt conforme cu art. 6 alin 1 din Convenție decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea cauza L. împotriva României, definitivă la 26.04.2006, paragraful 36).
Or, analizând cerințele arătate mai sus, instanța constată că prin reglementarea competenței exclusive de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale strecurate în titlurile de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar în favoarea chiar a organului emitent al acestor titluri de proprietate, se urmărește un scop legitim, respectiv acela de a asigura un termen rezonabil de soluționare a acestor cereri, care, în sine, nu implică probleme de interpretare sau de aplicare a normelor de drept ci doar de verificare a corectitudinii datelor menționate în titlurile de proprietate emise, verificări ce însă nu pot fi realizate de către instanțele de judecată cu aceeași celeritate ca în procedura administrativă, având în vedere încărcătura reală a activității actuale a instanțelor judecătorești (în medie 674 de dosare pe judecător la 6 luni la nivelul judecătoriilor în anul 2012, conform Raportului privind activitatea instanțelor de judecată în primul semestru al anului 2012 emis de către Consiliul Superior al Magistraturii, volumul și încărcătura fiind în creștere). Totodată, prin această reglementare se urmărește și degrevarea instanțelor judecătorești de acest tip de cauze, tocmai pentru a se putea asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor înregistrate pe rolul judecătoriilor pentru care nu este reglementată o astfel de procedură.
De asemenea, se observă că este respectat și raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat, formularea cererii către organul emitent al titlului de proprietate nefiind o sarcină disproporționată față de scopul descris mai sus. Materialul probatoriu deja administrat în prezentul dosar rămâne câștigat cauzei, putând fi folosit de către reclamant pentru soluționarea administrativă a cererii, neimpunându-se folosirea altor resurse financiare pentru obținerea acelorași mijloace de probă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reiterat și în cauza B. împotriva României, hotărârea din 24.05.2005, paragraful 60, că art. 6 alin 1 din Convenție nu obligă statele să supună litigiile asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil unei proceduri care să respecte integral, în toate etapele, cerințele art.6. intervenția inițială a organismelor administrative sau profesionale, care au sau nu prerogative judiciare, care nu îndeplinesc toate cerințele, poate fi justificată dacă aceste organisme se supun controlului ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină, care garantează drepturile prevăzute de art. 6 alin 1 din Convenție.
În acest sens, modul de soluționare sau chiar lipsa de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană poate fi contestată conform plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanța de judecată, fiind astfel garantat pe deplin accesul la justiție.
Pentru considerentele arătate instanța, în temeiul art. art. 159 indice 1 din Codul de Procedură Civila decretat în 1865 și art. 59 ind. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, instanța va admite excepția invocata și va respinge cererea, apreciind că o eventuală soluționare a prezentei cauze ar încălca competența generală, având drept consecință nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești invocată din oficiu.
Respinge cererea formulată de către reclamantul S. V., cu domiciliul în ., jud. Iași în contradictoriu cu C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu sediul în Iași, .. 60, jud. Iași și C. Locala a comunei Tansa pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu sediul în ., S. C., cu domiciliul în ., S. M., cu domiciliul în Mun. C., ., .. 22, S. A., cu domiciliul în . și H. E., cu domiciliul în Mun. C. ., nr. 130,.. 3 ca fiind inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.02.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
REd/Teh I.Chi
7 ex/13.05.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2713/2014. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
