Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 1687/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1687/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 27132/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1687/2014
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
GREFIER: V. I. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. S. S.A. în contradictoriu cu pârâtul L. M. G., având ca obiect actiune in răspundere contractuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 30.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de fata:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din 23.08.2013, reclamanta S.C. S. S.A. Iași a chemat în judecată pe pârâtul L. M. G., pentru obligarea acestuia la plata sumei de 149,6 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor efectuate, 27,8 lei reprezentând penalități, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul nr._ din 30.04.2008, al cărui obiect îl constituie asigurarea, în calitate de operator, a prestării serviciului de salubrizare privind precolectarea, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor solide, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Precizează că articolul 8.4 din contractul menționat prevede modul în care se calculează penalitățile în cazul neîndeplinirii obligației de plată.
Având în vedere cele menționate, precizează că pârâtul nu a achitat în termenul stabilit în contract (adică lunar) contravaloarea serviciului de salubrizare prestat de societate, drept pentru care învederează faptul că este obligată să recupereze creanțele pe calea prezentei proceduri speciale.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1516 Cod civil.
În dovedire, a anexat înscrisuri.
Deși i-a fost comunicat pârâtului cererea reclamantei și cu înscrisurile doveditoare, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 42 dosar, acesta nu a înțeles să formuleze întâmpinare și nici nu a răspuns prin altă modalitate la pretențiile reclamantei.
Legal citat pârâtul nu s-a prezentat în instanță si nici nu a răspuns prin orice alt mijloc adecvat la cererea de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantă și pârâtul L. M. G. s-au desfășurat raporturi contractuale în temeiul cărora reclamanta s-a obligat să presteze pârâtului servicii de salubrizare prin precolectarea, colectarea și transportul deșeurilor menajere, pârâtul obligându-se a achita integral și la termen contravaloarea serviciilor prestate conform contractului încheiat între părți nr._ din 30.04.2008.
În temeiul acestor raporturi contractuale, reclamanta a prestat pârâtului servicii de salubrizare, din care suma de 149,6 lei nu a fost însă achitată, conform fișei client depuse de către reclamantă la dosarul cauzei (fila 7).
Instanța reține în speță că între părți s-au născut raporturi juridice specifice contractului de prestări servicii, iar în materie contractuală neexecutarea se prezumă, revenind părții reclamante doar sarcina de a dovedi existenta obligației decurgând din convenție, respectiv a obligației pârâtei de plată a prestațiilor constând în furnizarea serviciului de salubrizare, probă efectuată în cauză de reclamantă.
Potrivit art. 42 al. (4) din Legea nr. 51/2006 contravaloarea serviciilor de utilități publice se stabilește în conformitate cu metodologia de calcul, aprobată de autoritatea de reglementare competentă, pe baza prețurilor/tarifelor și a consumurilor/cantităților de utilități publice furnizate/prestate, și se plătește pe baza facturii emise de operator. Deci, creanța solicitată poate fi considerată lichidă în baza acestei prevederi legale, întrucât s-a depus contractul încheiat.
În ceea ce privește legea procedurală aplicabilă prezentului litigiu prin raportare la prevederile art.24 din Noul Cod de procedură civilă (dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după .) și având în vedere că înregistrarea cererii pe rolul acestei instanțe a avut loc ulterior datei de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, astfel cum rezultă din rezoluția de primire a dosarului, legea procedurală aplicabilă prezentei acțiuni este dată de Noul Cod de procedură civilă - Legea 134/2010.
În drept, potrivit prevederilor art. 969 din vechiul cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 din vechiul Cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
Pe fondul cauzei, reclamanta a dovedit existența creanței, și anume suma 149,6 lei reprezentând contravaloarea servicii de salubrizare prin precolectarea, colectarea și transportul deșeurilor menajere.
Ca atare, ținând cont de regula potrivit căreia în materia răspunderii civile contractuale, pârâtului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației, iar acesta nu a dovedit stingerea ei prin plată sau altă modalitate prevăzută de lege, astfel încât atitudinea acestui de a nu respecta clauza asumată la semnarea facturii emise de reclamantă încalcă principiile de drept enunțate de art. 969 alin.1 și art.970 alin.1 Cod civil, potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante, instanța apreciază ca întemeiate pretențiile reclamantei cu privire la debitul principal și le va admite în această formă.
Având în vedere prevederile contractuale – art. 8.4. din contract – coroborate cu dispozițiile art. 42, alin. 10 lit. B din Legea 51/2006 instanța va admite cererea reclamantei privind penalitățile de întârziere.
Cu privire la cheltuielile de mediere solicitate de către reclamantă, instanța constată că procedura informării privind avantajele medierii este o procedură gratuită – în speță doar aceasta a fost urmată – iar mediatorul nu a făcut dovada altor cheltuieli conexe acestei activități, instanța urmează a respinge această cerere .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite formulată de reclamanta S.C. S. S.A. în contradictoriu cu pârâtul L. M. G. .
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 149,60 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă pentru perioada ianuarie 2011 – ianuarie 2013 și a sumei de 27,80 reprezentând penalizări de întârziere.
Ia act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. D. V. I.
RED./ TEHNORED.: C.I./D.V.I.
4 ex. /17.03.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 05-12-2014,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7403/2014.... → |
|---|
