Plângere contravenţională. Sentința nr. 2088/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2088/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 24918/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2088
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M. F.
Grefier A. - M. P.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul C. T. B. și pe intimatul I. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala .
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, având în vedere opoziția intimatului la administrarea probei testimoniale cu persoanele care intră sub incidența art. 315 Cod procedură civilă, față de proba testimonială solicitată de petent, cu numita C. S. G., instanța dispune ca petentul să indice numele, adresa martorului și teza probatorie pentru solicitarea de încuviințare a probei testimoniale. Prorogă pronunțarea asupra probatoriului și acordă termen la data de 18.03.2014.
După strigarea cauzei, dar înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă petentul personal, instanța dispunând strigarea cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal, lipsă fiind intimatul.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților pe propunerea de probe.
Petentul învederează instanței că nu insistă în administrarea probei testimoniale, pentru un motiv obiectiv, respectiv acela că nu există o altă persoană care să-l fi însoțit în acel moment, în afară de mama și soția dumnealui. Arată că înțelege să conteste procesul verbal pe baza celor afirmate și pe baza înscrisurilor depuse.
Instanța, având în vedere dispoziția art. 315 Cod procedură civilă și opoziția expresă a intimatului la administrarea probei testimoniale solicitată de petent, ia act că petentul nu insistă în administrarea probei testimoniale.
Instanța, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Petentul, având cuvântul, învederează instanței că a formulat prezenta plângere pentru a arăta un abuz al unui organ al statului împotriva unui cetățean. Arată că se deplasa dintr-o zonă în alta și a prezentat această situație, faptul că farurile erau fumurii și nu se putea observa lumina acestora, însă organul de constatare nu a luat în calcul acest aspect și a menționat această defecțiune la iluminare. La momentul când a văzut că i se întocmește proces-verbal a solicitat să i se permită unei persoane de pe stradă să semneze procesul verbal și a solicitat să i se permită să facă obiecțiuni la procesul-verbal, lucru care nu i s-a permis. În cele din urmă, la insistențele acestuia, având în vedere că agentul era însoțit și de alte persoane mai înalte în grad probabil, i s-a permis să facă precizări pe procesul-verbal, că cele constatate în procesul verbal nu corespund realității. După întocmirea procesului verbal arată că s-a întors în alt unghi, în care l-a chemat pe agent că farul și becul cu privire la care a existat acea defecțiune funcționa, lucru care a solicitat să fie menționat pe procesul verbal, iar singura modalitate de anulare a prezentului proces verbal a fost prezenta acțiune. Solicită admiterea plângerii contravenționale, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.08.2013, sub nr. de _ , petentul C. T. B. a contestat procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 23.07.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Iași, solicitând a se dispune anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că fapta descrisa nu corespunde adevarului,intrucat incadrarea juridica nu corespunde realitatii, intrucat agentul constatator nu poate face dovada situatiei de fapt expuse in procesul verbal de contraventie si intrucat sanctiunea este gresit aplicata, existand posibilitatea avertismentului si nu a sanctiunii pecuniare si daca becul ar fi fost ars, recomandarea pe care politistii rutieri o ofera consta in oprirea la un service sau peco pentru remedierea defectiunii si nu sanctionarea in mod abuziv.
Plângerea a fost motivată pe dispozitiile si jurisprudența CEDO.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În dovedirea plângerii, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, depunându-se la dosar în copie procesul verbal . nr._, încheiat la data de 23.07.2013.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 23.07.2013, de către organul constatator Inspectoratul de Poliție al județului Iași, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 160 lei, pentru săvârșirea contravențiiilor prevăzute de art. 99 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002, constatându-se că la data de 23.07.2013, petentul a condus auto marca dacia Sandero cu nr. de inmatriculare_, pe DJ 248A dinspre Valea Ursului spre . minore la sistemul de iluminare.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către petent, împrejurare neatestată de un martor, fapt pe care petentul l-a indicat drept motiv de nelegalitate a procesului verbal de contraventie.
Acest motiv este neîntemeiat.
Astfel, instanța reține că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de organul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. 2/2001: “Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de organul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (Decizia nr.XXII/2007 a Î.C.C.J.-Secții Unite).
Cerința cu privire la menționarea în cuprinsul procesului verbal a numelui martorului asistent, se încadrează în aceste din urmă cazuri.
Instanța constată însă, că nu s-a produs nicio vătămare petentului de vreme ce acesta a avut posibilitatea să facă toate apărările în fața instanței, iar martorul asistent, potrivit art. 19 din O.G. 2/2001, are rolul de a semna în caz de refuz sau lipsă a contravenientului și de a atesta aceste din urmă împrejurări, și nu este neaparat ca acesta să fi fost martor ocular la săvârșirea faptei; art. 19 din O.G. 2/2001 nu poate primi interpretarea în sensul că semnătura martorului ar atesta temeinicia situatiei de fapt retinuta in procesul verbal de contraventie.
Instanța constată că din punct de vedere formal, procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor impuse sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
În cauză, procesul verbal de contravenție, conținând constatările personale ale agentului care l-a întocmit, reprezintă prin el însuși proba situației de fapt astfel cum a fost expusă în cadrul acestuia, instituind o prezumție cu privire la temeinicia acestuia, și revenind petentului obligația de a solicita, aduce și prezenta probe care să dovedească în sens contrar.
Este adevărat că prin prisma jurisprudenței CEDO (cauza Ozturk contra Germaniei, cauza A. contra României), domeniul contravențional aparține noțiunii de „acuzație în materie penală”, astfel cum aceasta este definită în lumina art. 6 paragraful 1 din Convenție, conform propriilor criterii elaborate de Curtea de la Strasbourg și, în consecință, este aplicabilă prezumția de nevinovăție a contravenientului. Dar conform aceleiași jurisprudențe CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumția de nevinovăție are un caracter relativ, nefiind una absolută, întrucât poate suferi limitări prin instituirea în sistemele de drept naționale a unor prezumții de drept sau de fapt.
Prezumțiile în discuție nu sunt prin ele însele contrare Convenției, cât timp există un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și mijloacele utilizate (cauza Janosevic contra Suediei).
În dreptul intern, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție unanim acceptată în doctrină și practică, precum și de către instanța europeană.
Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează, se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Acesta trebuie să aibă posibilitatea efectivă de a combate în mod real procesul verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în cazul în care această posibilitate nu există, organului constatator îi revine obligația probării temeiniciei procesului verbal.
Prezumția de nevinovăție a petentului, în cauză, nu este susținută de nicio probă, deși petentul a dispus de posibilitatea efectivă de a combate în mod real procesul verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă.
Instanta a luat act ca petentul a renunțat la proba testimonială solicitată, nemaimpunandu-se pronuntarea instantei pe aceasta solicitare de probatoriu.
Instanța amintește că un litigiu nu poate fi soluționat numai pe baza afirmațiilor părților, probele fiind indispensabile pentru stabilirea situației de fapt care a dat naștere conflictului de interese dedus judecății.
Instanta apreciaza ca sustinerile petentului, nedovedite, nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, astfel că se desprinde concluzia că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției care a fost reținută în sarcina sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra normelor legale încălcate.
Aplicarea acestei sancțiuni are la bază convingerea instanței că petentul nu va repeta fapta, chiar și fără aplicarea unei amenzi contravenționale și se întemeiază pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța apreciază că pericolul social al faptei contestatorului este minim iar fapta sa nu a produs urmări periculoase pentru societate.
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ incheiat in 23.07.2013 și va modifica procesul verbal în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte plangerea formulata de petentul C. T. B., IAȘI, SOSEAUA BUCIUM, nr. 11A, in contradictoriu cu intimatul I.P.J. Iasi.
Înlocuieste sanctiunea amenzii aplicate prin procesul verbal de contraventie . nr._ incheiat in 23.07.2013, cu sanctiunea avertisment.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 11.02.2014.
Președinte, PENTRU GREFIER
R.M.F. AFLAT IN CO, SEMNEAZA GREFIER SEF,
L. P. F.
RED. TEHN. R.M.F./16.07.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5545/2014. Judecătoria... | Uzucapiune. Sentința nr. 2545/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
