Întoarcere executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI

În temeiul cererii creditorului, B. A. C. a solicitat Judecătoriei Iași, încuviințarea executării silite, cerere admisă prin încheierea pronunțată în dosarul nr._/245/2009 la data de 02 iunie 2009, împotriva debitorului L. E.. În 16 septembrie 2009 biroul executorului judecătoresc emite factura proformă nr. 8/16.09.2008, achitată de creditoare prin OP 2098/01.10.2009 –fila 13 dosar.

La data de 09 februarie 2010, B. A. C. a emis procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare. La data de 18 mai 2010 în dosarul de executare este înregistrată o cerere a creditoarei, prin care se solicită continuarea executării silite – fila 15 dosar, în baza căreia la data de 16 septembrie 2010, se solicită Primăriei Municipiului Iași date despre debitoarea L. E..

La data de 11 noiembrie 2010, se emite somația anexată la fila 17, act care nu a fost comunicat contestatoarei.

La data de 27 decembrie 2010 debitoarea este invitată la sediul biroului executorului judecătoresc pentru a da lămuriri în legătură cu disponibilitățile bănești și bunurile pe care le deține, invitație care este comunicată prin afișare în Iași ., ., .. După comunicarea relațiilor de către Primăria Iași, la data de 30.05.2011, B. A. C. a încheiat procesul verbal de constatare, conform căruia la data de 26.05.2011 ora 13.30, executorul judecătoresc s-a deplasat la domiciliul debitoarei, unde nu a răspuns nimeni, fiind lăsată o invitație debitoarei pentru a face dovada plății creanței. După efectuarea de noi verificări privind bunurile deținute de debitoare, la data de 19 decembrie 2011 se emite un nou act de urmărire, act comunicat prin afișare debitoarei la data de 22 decembrie 2011, la adresa înscrisă în buletinul acesteia, respectiv Iași ., .. Analizând dovada de comunicare aflată la fila 32 dosar instanța observă că aceasta este legal comunicată documentul având aplicată ștampila care confirmă comunicare la 22 decembrie 2011.

La data de 09 februarie 2012 B. A. C. a dispus înființarea popririi asupra bunurilor debitoarei pe care terțul poprit Direcția de asistență Comunitară Iași le datorează acesteia, până la concurența sumei de 1676,23 lei, adresă comunicată și debitoarei la data de 16 februarie 2012, la domiciliul acesteia, prin afișare – fila 41 dosar.

La data de 24 februarie 2012, respectiv 2 iunie 2013 și 13 ianuarie 2014, creditoarea formulează cereri de continuare a executării silite, pentru ca la data de 15 octombrie 2012, 26 februarie 2013, 17 decembrie 2013 și 17 februarie 2014 să fie emise noi acte de urmărire.

La data de 06 martie 2014 B. A. C. a dispus înființarea popririi asupra bunurilor debitoarei pe care terții popriți Regia Autonomă de Transport Public Iași, BRD SA GSG Sucursala Iași și INGBANK SA le datorează acesteia, până la concurența sumei de 1676,23 lei, adrese comunicată și debitoarei la data de 01 aprilie 2014, la domiciliul acesteia, prin afișare.

Raportat la obiectul cererii, precum și la data înregistrării pe rolul B. A. C. a cererii de executare silită, respectiv 03.02.2009, instanța reține că prezenta cauză se circumscrie dispozițiilor Vechiului Cod de procedură civilă.

Analizând criticile contestatoarei instanța reține că acestea nu vizează actul de executare constând în înființarea popririi. Nici unul dintre argumentele invocate de contestatoare nu vizează neregularități ale actului de înființare a popririi.

În raport de aceste prime concluzii, instanța apreciază că prezenta acțiune nu este o contestație cu privire la măsura popririi, ci este o contestație la executare care vizează executarea silită însăși.

Potrivit dispozițiilor art. 401 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când „debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare atunci când nu a primit somația sau executarea se face fără somație”.

Analizând dosarul de executare, instanța constată că debitoarea contestatore a luat cunoștință de primul act de executare la data de 16 februarie 2012, comunicarea fiind efectuată legal, prin agent procedural, la adresa cu care figurează menționat în bazele de date privind evidența populației. Rezultă dincolo de orice dubiu că începând cu 16 februarie 2012 toate actele de executare emise de B. A. C. în dosarul nr. 39/2009 au fost comunicate debitoarei la domiciliul acesteia. Comunicarea a fost realizată cu respectarea dispozițiilor legale privind citarea. Astfel, citația a fost afișată pe ușa principală a locuinței destinatarului, întrucât nu a fost găsită nici o persoană. Contestatoarea nu a înțeles să se înscrie în fals împotriva constatărilor personale ale agentului care a efectuat comunicare, motiv pentru care instanța apreciază că procedura de comunicare a actelor de executare a fost legal îndeplinită începând cu data de 16 februarie 2012.

De la această dată începe să curgă termenul de formulare a contestației la executare, or prezenta contestație a fost depusă cu mult după împlinirea termenului de 15 zile.

Pentru aceste motive instanța urmează să admită excepția tardivității și să respingă ca tardiv formulată contestația la executare.

Pentru a respecta dreptul la apărare al contestatoarei instanța va analiza și perimarea executării.

Potrivit art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.

Din analiza textului mai sus-menționat rezultă că, pentru a putea fi incidentă instituția perimării, trebuie să existe cel puțin un act de executare, în raport de data efectuării acestuia, urmând a se calcula termenul perimării. Potrivit art. 387 Cod procedură civilă, executarea începe numai după ce se va comunica debitorului o somație, ceea ce presupune că somația este un act începător de executare. Prin urmare, în ipoteza în care nu a fost emisă somația, nefiind începută executarea silită, nu poate opera nici perimarea.

În ceea ce privește aspectul stingerii prin prescripție a dreptului creditoarei intimate de a cere executarea silită, aspect invocat de către contestatoare și apreciat ca fiind neîntemeiat de către intimata creditoare, instanța, reține că prescripția dreptului de a cere executarea silită reprezintă o sancțiune de drept procesual civil ce împiedică creditorul să își mai exercite dreptul său statuat printr-un titlu executoriu întrucât nu a manifestat diligența necesară pentru a-l pune în executare. Instituția prescripției dreptului de a cere executarea silită are, deci, rolul de a clarifica raporturile juridice dintre părți, stimulându-l pe creditor să își realizeze creanța înlăuntrul termenului impus de legiuitor și punându-l, totodată, la adăpost pe debitor de eventuala tendință a creditorului de a-l ține vreme îndelungată în incertitudine.

Conform art. 405 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în materia drepturilor de creanță, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de trei ani, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie (alin. 3).

Potrivit art. 405² din Codul de procedură civilă,(1) cursul prescripției se întrerupe: a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei; b) pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condițiile art. 453 alin. 2; d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; e) pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art. 3716 alin. 1; f) în alte cazuri prevăzute de lege. (2) După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. (3) Prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.

În speța dedusă judecății, instanța constată că dreptul creditoarei intimate de a cere executarea silită a ordonanței de plată nr. 2157/21.06.2006, pronunțată în dosarul nr._/2006 a început să curgă în 21 iunie 2006, dată când ordonanța a devenit irevocabilă; Astfel fiind, cererea de executare silită a fost exercitată în termen legal, prescripția fiind întreruptă din data de 03 februarie 2009, data înregistrării cererii de executare silită, conform art. 405² alin. 1 lit. b din Codul de procedură civilă. Prin urmare, executare silită fiind în desfășurare, în cauză nu a intervenit prescripția dreptului de a cere executare silită.

Față de soluția pronunțată asupra contestație la executare, instanța va respinge cerere de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.

Reținând culpa procesuală a contestatoarea L. E. în declanșarea litigiului, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea acesteia privind plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția tardivității formulării contestației la executare.

Respinge ca tardiv formulată, contestația la executare formulată de contestatoarea L. E., CNP_, cu domiciliul în Iași, . B, ., ., județul Iași, în contradictoriu cu intimatul ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .>cu sediul în Iași, ., județul Iași, prin mandatar . Iași, cu sediul în Iași, ., PT2 Metalurgie, județul Iași.