Obligaţie de a face. Sentința nr. 332/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 332/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 7027/245/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr. 332/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții S. M., N. I. și pe pârâta ., pârât ., având ca obiect obligație de a face pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08 ianuarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, pentru a acorda părților posibilitatea de a formula concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30 martie 2009 sub nr._, reclamanții S. M. și N. I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta ..A., pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată să dezinstaleze stația de radio-emisie amplasată pe terasa blocului, precum și plata chiriei pentru spațiul folosit pentru ultimii 4 ani. S-a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că în anul 2005 pârâta a montat pe terasa blocului din ., fără acordul locatarilor, stația de radio emisie pentru antenele mobifon, precum și cablurile de operare aferente, ce traversează imobilul. A arătat că a solicitat pârâtei să-i pună la dispoziție documentația care a stat la baza montării antenelor, însă nu a primit aceste înscrisuri.
Cererea a fost întemeiată în drept pe art. 1075-1077 Cod civil. În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul și proba testimonială.
Acțiunea a fost inițial timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
La primul termen de judecată, reclamanții au precizat că solicită demontarea antenelor, precum și plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de chirie, pentru ultimii 4 ani, formulând cererea în nume propriu, în calitate de proprietari ai apartamentelor de domiciliu din blocul SD7, cerere față de care instanța a stabilit în sarcina reclamanților o diferență de taxă judiciară de timbru de 2232,20 lei și de timbru judiciar de 4,85 lei. A fost totodată, invocată din oficiu excepția lipsei coparticipării procesual active.
Prin încheierea din 02.07.2009, reclamanții au fost scutiți de la plata taxei judiciare de timbru, în valoare de 2232,20 lei, instanța admițând cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru.
La termenul de judecată din 09 octombrie 2009, reclamanții au reafirmat că solicită plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de chirie, susținând că nu există încheiat un contract pentru montarea stației pe terasa blocului, dorind dezinstalarea acesteia fiind montată ilegal și datorită radiațiilor care sunt nocive, mai ales pentru persoanele care locuiesc la etajele superioare.
La solicitarea instanței, Asociația de proprietari bl. SD7 din ., . în copie: tabelul cu membrii asociației care au fost de acord cu montarea echipamentului pe terasa blocului, contractul de închiriere încheiat la 11.11.2005, procura dată de proprietarii cedenți la 11.11.2005 către . vederea executării contractului, contractul de cesiune atestat de avocat M. C. la 11.11.2005 și procesul verbal de predare primire a suprafeței de 65 mp, obiectul contractului.
Pârâta . citată a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A arătat că stația GSM este amplasată pe terasa blocului SD7 din anul 2006. Pentru amplasarea acestei stații a fost încheiat un contract de închiriere cu locatarii imobilului, ulterior fiind obținută autorizația de construire nr. 156/22.02.2006. Plata chiriei s-a făcut la zi, ultima chirie fiind plătită la 16 noiembrie 2009. Întâmpinarea nu a fost motivată în drept. Au fost atașate în copie: autorizația de construire nr. 156/22.02.2006, contractul de închiriere înregistrat sub nr._/20.06.2006, atestat de avocat M. C. la 11.11.2005, procesul verbal de predare primire, tabelul locatarilor, actul adițional nr. 1 din 17.03.2006, actul adițional nr. 2 din 04.07.2006, actul adițional nr. 3 din 22.01.2008, actul adițional nr. 4 din 10.05.2008. Ulterior s-au anexat în copie situația plății chiriilor și raport de expertiză rezistență imobil (fila 156-157).
La termenul de judecată din data de 03 februarie 2010, la solicitarea reclamanților, instanța a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași cu privire la cererea de înscriere în fals, pentru ca la ședința din 17 martie 2010, cauza să fie suspendată în baza art. 183 Cod procedură civilă până la soluționarea de către P. de pe lângă Judecătoria Iași a sesizării privind falsul invocat de reclamanți.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 30 octombrie 2013, la solicitarea reclamantei S. M.. Prin intermediul compartimentului Registratură al Judecătoriei Iași, la data de 27 noiembrie 2013, reclamanta a formulat precizări cu privire la capătul al doilea de cerere, respectiv plata sumei de 50.000 lei. Astfel, reclamanta a arătat că suma de 50.000 lei, reprezintă contravaloarea cotei de chirie cuvenită din închirierea spațiului către pârâtă, aferentă lipsei de folosință. Având studii juridice, reclamanta a indicat și temeiul de drept al cererii sale - răspunderea civilă delictuală – art. 1349 și urm. art. 1381, art. 1386 și urm. Noul Cod Civil, iar pentru pretenții referitore la obligații născute din raporturi contractuale – art. 1516 și urm., art. 1527, art. 1520 și urm. Noul Cod civil. Totodată, reclamanta a explicat ce sunt antenele GSM; cum funcționează acestea și care sunt efectele acestora asupra stării de sănătate al persoanelor expuse la radiațiile emise de aceste echipamente. A fost anexat contractul de închiriere din 01.09.2010 și procesul verbal de predare primire din 01.09.2010, precum și practică judiciară.
La termenul din data de 08 ianuarie 2014, prezent în instanța reclamantul N. I. a renunțat la judecarea prezentei cauze, instanța luând act de manifestarea de voință a acestui reclamant.
În cadrul cercetării judecătorești s-au încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei (fila 152-154) și proba testimonială.
Analizând cu prioritate excepția lipsei coparticipării procesual active, instanța va respinge această excepție, având în vedere precizările formulate în scris de reclamantă la data de 27 noiembrie 2013.
În temeiul dispozițiilor art. 146 Cod procedură civilă, reclamanta a formulat în scris concluzii, avute în vedere de instanță la pronunțarea prezentei cauze.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma motivelor invocate în cadrul cererii de chemare în judecată și a apărărilor formulate în cadrul întâmpinărilor depuse, instanța reține următoarele aspecte:
În fapt, reclamanta S. M., este membră a Asociației de proprietari bl. SD7 din ., . de proprietară a apartamentului nr. 36 din .. Pe terasa blocului în care este situat apartamentul proprietatea reclamantei, în anul 2006 a fost amplasată o stație GSM, stație aparținând . acestei stații s-a făcut în baza unui contract de închiriere, încheiat la data de 11.11.2005, contract prelungit succesiv prin mai multe acte adiționale, în temeiul căruia primarului municipiului Iași a emis autorizația de construire nr. 156/22.02.2006.
Reclamanta a solicitat demontarea acestor antene, invocând că au fost amplasate ilegal. Având în vedere că aceste antene au fost amplasate în temeiul unei autorizații de construire, autorizație care nu este anulată, instanța apreciază că nu poate dispune demontarea unor echipamente care au fost amplasate în temeiul unor documente care produc efecte juridice. Totodată instanța apreciază că nu a fost investită cu analizarea modului în care a fost eliberată autorizația de construire și nici cu o cerere de anulare a acestui act administrativ.
Cu privire la radiațiile emise de aceste antene și influența lor asupra stării de sănătate a reclamantei, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada celor susținute. Din înscrisurile depuse la dosar instanța reține că toate echipamentele amplasate de . Ordinul nr. 1193/2006, pentru aprobarea Normelor privind limitarea expunerii populației la câmpuri electromagnetice de la o Hz la 300 GHz, o transpunere a recomandării Consiliului Europei 1999/519/CE din 12 iulie 1999, prin care se recomandă ca statele membre să adopte un cadru de restricții de bază și niveluri de referință ale emisiilor de unde electromagnetice.
Într-adevăr, s-au efectuat numeroase studii în legătură cu emisiile electromagnetice ale stațiilor de bază pentru telefonie mobilă, însă acestea nu au demonstrat vreo incidență crescută a cazurilor de îmbolnăvire la expunerea cu unde electromagnetice. Instanța reține concluziile raportului nr. 304/2006, al Organizației Mondiale a sănătății, potrivit căruia „luând în considere nivelurile foarte mici de expunere și rezultatele cercetărilor de până la această dată, nu există dovezi științifice care să ne convingă de faptul că emisiile slabe datorate stațiilor de bază și rețelelor radio locale, cauzează efecte adverse sănătății umane.”
Analizând cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de chirie care i se cuvenea din închirierea spațiului, instanța va respinge această cerere ca neîntemeiată. Pârâta . achitat chirie aferentă spațiului de 65 mp, de la data încheierii contractului de închiriere cu Asociația de P.. Pârâta nu a încheiat nici un contract cu reclamanta, prin care să se fi obligat la plata unei sume de bani către aceasta. Răspunderea civilă a pârâtei nu poate fi angajată nici pe tărâm delictual, atâta timp cât, nu există o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție care să fi produs un prejudiciu efectiv reclamantei.
Față de cele reținute, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta .>
Reținând culpa procesuală a reclamantei la declanșarea și derularea prezentului litigiu, instanța, față de prevederile art. 274 din Codul civil, va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 alin. 1 OUG 51/2008, conform căruia „Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia”, instanța va reține în sarcina statului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 2232,20 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamantul N. I..
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. M., cu domiciliul în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, sector 1, Piața Charles de Gaulle nr. 15, ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei S. M. de obligare a pârâtei S.C. V. ROMÂNIA S.A. la plata cheltuielilor de judecată.
Plata taxei judiciare de timbru în valoare de 2.232,20 lei rămâne în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică, din data de 15 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
5Ex./19.02.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 03-12-2014,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6789/2014.... → |
|---|
