Pretenţii. Sentința nr. 5888/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5888/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 41595/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 22 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. C.
GREFIER - A. E.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5888/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta A.N. A. R. - ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. PRUT – BÂRLAD, în contradictoriu cu pârâta .., având ca obiect ,,pretenții’’.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra excepțiilor și asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 07.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 22.04.2014, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /21.12.2013 reclamanta A.N.-„A. Romane”-ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. PRUT-BARLAD a chemat în judecată pârâta . Bivolari, jud. Iași pentru a fi obligată la plata sumei de 2279,09 lei, compusă din suma de 1823,43 lei, reprezentand c/v obligație principală și suma de 455,6 lei, reprezentand c/v dobanzi și penalități de întarziere aferente abonamentelor de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr._/2010 și nr._/2013. Totodată, a solicitat reclamanta obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru în baza disp. art. 30 din OUG Nr.80/2013 .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți au fost încheiate abonamentele de utilizare/exploatare a resurselor de apă cu nr._/2010 și nr._/2013, iar pe baza acestora și a anexelor nr.1 aferente fiecărui abonament au fost emise facturile fiscale ce conțin prețul de achitat, termenul de plată și valoarea TVA, cu mențiunea că, la această dată, parata are de achitat suma de 1692,30 lei, conform facturii fiscale nr._/18.08.2010 aferentă abonamentului de utilizare/exploatare nr._/2010 și suma de 131,13 lei, conform facturii fiscale nr. 3201/21.02.2013 aferentă abonamentului de utilizare/exploatare nr._/2013.
Potrivit susținerilor reclamantei parata are de achitat și suma de 455,66 lei, reprezentand c/v facturii fiscale nr.2566/14.01.2013, cu titlu de dobanzi și penalități de întarziere, ca urmare a nerespectării termenelor de scadență la achitarea debitului principal, cu mențiunea că a fost inițial formulată somație de plată pentru recuperarea sumei totale de 3148,86 lei cu titlu de debit de la aceasta, ce includ și pe cele care fac obiectul prezentului litigiu, fiind pronunțată Ordonanța civilă nr. 6994/12.04.2011 în dosar nr._/245/2010, de admitere în parte a acțiunii, pentru suma de 1456,56 lei.
A mai precizat reclamanta că parata a fost notificată prin adresa nr._/PM/ 22.10.2013 pentru achitarea debitului de 2297,09 lei, iar facturile fiscale au fost emise în baza disp. art. 9, 11 și 12 alin.1 din abonamente, nefiind refuzate la plată, cu mențiunea că parata a recunoscut debitul, achitand suma de 1456,56 lei, astfel că în mod eronat instanța de fond a motivat că, dacă nu există proces verbal de recepție factura nu poate fi luată în calcul, cat timp aceasta s-a realizat în baza anexelor .
După cum a precizat reclamantul, raportat la dispozițiile din materie comercială, condiția rezolutorie supune desființarea obligației unui eveniment viitor și incert, dar nu suspendă executarea, ci doar obligă creditorul să restituie ceea ce a primit în caz de îndeplinire a evenimentului, neputandu-se vorbi în speță nici de o rezoluțiune covențională (pact comsioriu de grad IV), astfel că este îndreptățită să solicite plata debitului și penalităților.
În drept au fost invocate disp. art.1166-1177, 1186, 1196, 1200 alin.1, 1272, 1469, 1475, 1470, 1480, 1488-1490, 1492, 1495, 1497, 1498, 1508, 1523 NCC coroborate cu prevederile Codului comercial și Codul civil vechi cu referire la disp. art. 194-204 și art.233, 411 alin.1 pct.2 NCPC .
În susținere au fost anexate înscrisuri certificate” conform cu originalul”(f.8-34).
Parata nu a formulat întâmpinare în termen legal și nu a fost reprezentată în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală.
La primul termen de judecată instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru suma de 1692,30 lei din debit, cu privire la care aceasta a depus precizări înregistrate sub nr._/08.04.2014, anexand sentința civilă nr._/28.11.2013 a Judecătoriei Iași.
În ce privește excepția prescripției, pe care instanța o va analiza cu prioritate raportat la disp. art. 248 alin.1 NCPC, potrivit disp. art. 6 alin. (4) C.civ. și art. 201 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a NCC, prescripțiile extinctive (precum și decăderile și uzucapiunile) începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, ceea ce semnifică faptul că legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere în termen, efecte) este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă.
În acest context conform prev. art.1 din Decretul nr.167/1958, cu modificările și completările ulterioare ” Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacã nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.”, iar art.3 din același text de lege stabilește termenul general de prescripție de 3 ani, ce începe să curgă de la data încălcării nașrerii dreptului la acțiune.
În speță reclamanta pretinde obligarea paratei la plata sumelor de 1692,30 lei, reprezentand c/v facturii fiscale nr._/18.08.2010 respectiv a sumei de 131,13 lei reprezentând c/v facturii fiscale 3201/21.02.2013, rezultând că termenul de scadență pentru plata sumei înscrise în cea dintai factură este de 30 zile de la data emiterii ( după cum se arată și în contractul de abonament de utilizare/exploatare a resurselor de apă din 2013 la art.12 alin.1, model ce a fost utilizat cu siguranță și pentru contractul din 2010) adică la 18.09.2010, aceasta fiind data de la care curge termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 din Decretul nr. 167/1958 ceea ce înseamnă că dreptul la acțiune pentru recuperare trebuia exercitat pană cel târziu la 18.09.2013.
Este adevărat că reclamanta a introdus anterior o acțiune în vederea recuperării sumei totale de 3148,86 lei, ce include și suma de 1692,30 lei, care face obiectul prezentei cauze, în procedura specială a somației de plată reglementată de OG nr.5/2001, în cadrul dosarului nr._/245/2010 al Judecătoriei Iași, cerere ce a fost respinsă pentru suma menționată, context în care această împrejurare nu este de natură să întrerupă cursul prescripției potrivit disp. art. 16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958 după cum s-a pronuțatat și ÎCCJ –Secția comercială prin Decizia nr.3624 din 2 decembrie 2008.
Cum, pe de altă parte, nici notificarea prealabilă a paratei nu are efect întreruptiv raportat la aceleași dispoziții ale art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1958 instanța va admite excepția în privința sumei de 1692,30 lei, reprezentând c/v facturii fiscale nr._/18.08. 2010 și, pe cale de consecință, va respinge solicitarea de obligare a pârâtei la plata acesteia, apreciind că s-a prescris dreptul la acțiune pentru recuperare .
Referitor la suma de 131,13 lei, ce face obiectul facturii fiscale nr. 3201/21.02.2013 reclamanta a dovedit existența raporturilor juridice între părți, prin încheierea contractului abonament de utilizare/exploatare nr._/2013, iar modalitatea de plată a sumei menționate este prevăzută de art. 12 din contract, procesul verbal de recepție nr.1085/20.02.2013 ce a stat la baza emiterii facturii fiind însușit prin ștampilă și semnătură de reprezentantul societății pârâte.
În condițiile în care din coroborarea înscrisurilor aflate la dosar cu atitudinea procesuală a pârâtei reiese în mod evident că aceasta, deși și-a asumat obligația de plată a cantității de apă utilizată nu a dus-o la îndeplinire, ținând seama de prev. art.1516 NCC (incidente la data încheierii contractului părților) și, având în vedere încălcarea principiilor de drept instituite de art. 1270 și 1170 NCC, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 131,13 lei cu titlu de preț neachitat.
În același timp, avand în vedere prevederile art. 14 din contract, ce prevăd posibiliatatea pentru reclamantă de a percepe dobanzi și penalități de întarziere pentru sumele cu titlu de debit neachitate la scadență și calculate la nivelul și după procedura celor din Codul de procedură fiscală în vigoare la data emiterii facturii, pentru creanțe bugetare, acord care are valoarea unei clauze penale, în condițiile art.1538 și urm. NCC (incident la data încheierii contractului), reprezentând o modalitate de evaluare anticipată a prejudiciului cauzat reclamantei în caz de neexecutare sau executare cu întârziere a obligațiilor de către cealaltă parte, instanța va obliga parâta și la plata penalităților de întârziere aferente sumeid e 131,13 lei pană la introducerea acțiunii, conform criteriului prevăzut de art. 14 din contract.
În baza disp. art. 453 alin.1 NCPC instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care nu a fost dovedită efectuarea unor asemenea cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la factura fiscală nr._/18.08.2010.
Admite în parte cerera formulată de reclamanta A.N.” A. Romane” –Administrația Bazinală de A. Prut-Bârlad, cu sediul în Iași, ..10, jud. Iași în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în localitatea Bivolari, jud. Iași.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 131,13 lei, reprezentând c/v factură fiscală nr.3201/21.02.2013 precum și a penalităților de întârziere aferente acestei sume, calculate în baza disp. art. 14 din abonamentul de utilizare /exploatare a resurselor de apă nr._/2013.
Respinge cererea în privința sumei de 1692,30 lei cu titlu de debit, ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2014.
Președinte, Pt. Grefier șef al secției civile aflat în CO
semnează grefier delegat,
- R.B.
Red. Pr.C.C.
4 ex./21.08.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6775/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
