Plângere contravenţională. Hotărâre din 05-11-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 4633/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 05.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta ASOCIAȚIA DE proprietari INDEPENDENȚEI 7-13 . contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL IASI DIRECTIA CONTROL INTERN SI MANAGEMENTUL CALITATII -SERVICIUL CONTROL INTERN, având ca obiect plângere contraventionala .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 22.10.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 29.10.2014, când, din aceleași considerente si in aceeași compunere, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 11.02.214 sub număr de dosar_, ca urmare a înregistrării la Primăria M. Iași la data de 04.02.2044, petenta Asociația de Proprietari ., . contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/29.01.2014 în contradictoriu cu intimatul Primărul M. Iași, solicitând anularea acestuia.
În fapt, petenta a arătat că nu se face vinovată de fapta contravențională reținută în sarcina sa, având în vedere că spațiile comerciale aferente trotuarului de la scara A și C sunt în proprietatea Primăriei Iași, fiind date în administrarea unei societăți comerciale, neavând astfel obligația de a curăța zăpada.
În drept nu au fost invocate dispoziții legale.
A fost anexată plângerii copie a procesului-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicita respingerea plângerii, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției fiind legal și temeinic întocmit.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției .._/29.01.2014, petenta Asociația de Proprietari . a fost sancționată cu amendă în cuantum de 300 lei, pentru faptul că în data de 29.01.2014, ora 12:00, în .-13, ., scC și D, nu ar fi curățat zăpada de pe trotuarul din dreptul acestor scări, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de cap I pct.2 HCL nr. 172/2002.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit cap I pct.2 HCL nr. 172/2002 deținătorii cu orice titlu de bunuri imobile, tonete, chioșcuri, instalații de sucuri sau înghețată, persoane fizice sau juridice, ONG-uri și partide politice au obligația de a întreține curățenia pe trotuarele și spațiile verzii aferente imobilelor și locurilor de parcare pe care le dețin sau folosesc, să curețe zăpada și gheața imediat după depunere sau până la ora 10:00 dimineața de pe trotuarele din fața imobilelor. Zăpada sau gheața rezultată se depozitează la o distanță de 0,30 m de bordura carosabilului. De asemenea, acolo unde la parterul imobilelor funcționează agenți economici, obligațiile prevăzute mai sus revin acestora pe toată durata funcționării acestora. În restul timpului această obligație revine asociațiilor de proprietari, respectiv locatari.
Conform art. 34 din Legea nr. 230/2007 administrarea, întreținerea, investițiile și reparațiile asupra proprietății comune sunt în sarcina asociației de proprietari.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese, petenta necriticând procesul-verbal pe motive de nelegalitate.
În ceea ce privește întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că prin modalitatea de întocmire nu s-a adus nicio vătămare petentului, prin urmare nu poate fi atrasă nicio sancțiune, fapta fiind în mod detaliat descrisă.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (se adresează tuturor persoanelor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea în fața unui organ ce îndeplinește toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Fapta reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat a fost constatată în mod nemijlocit și direct de către agentul constatator prin propriile simțuri, făcând astfel dovada pănă la proba contrară. Pe cale jurisprudențială Curtea Europeană (cauzele Salabiaku contra Franței - Hotărârea din_ ) a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentului asigurându-i-se dreptul de administra probe contrare celor reținute de către agentul constatator.
În speță, agentul constatator, investit cu autoritatea de a constata faptele contravenționale reglementate și sancționate prin Hotărâri ale Consiliului Local Iași a constatat în mod direct și nemijlocit abaterea contravețională, depunând în susținerea situației de fapt consemnată în procesul verbal planșa foto din 29.01.2014 care atestă faptul că zăpada nu era curățată la acea dată, petenta avand atribuții în administrarea și întreținerea condominiului similare celor ale asociațiilor de proprietari.
În acest context instanța va da relevanță înscrisului menționat prezumând că acesta are forță probantă deplină cu privire la existența faptei și vinovăția petentei, ținând seama și de faptul că nu s-a dovedit reaua credință a agentului sau existența vreunui abuz în exercitarea atribuțiilor ce-i revin.
Instanța constată că petenta chiar prin plângerea contravențională formulată recunoaște faptul că agenții economici nu mai funcționează în spațiile comerciale din fața cărora nu a fost curățată zăpada. Or, potrivit cap I pct.2 HCL nr. 172/2002 în această situație obligația de a curăța trotuarul de zăpadă revenea în sarcina petentei.
Față de probatoriul administrat, instanța constată că petenta nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor legale, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de cap I pct.2 HCL nr. 172/2002, fiind săvârșită cu vinovăție.
Sancțiunea aplicată contravenientului, respectiv amenda în cuantum 300 lei se încadrează în limitele reglementate de textul normativ incident. Această sancțiune este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către contravenientă, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, aducând astfel atingere relațiilor sociale privitoare la gospodărirea și menținerea curățeniei în Municipiul Iași.
Întrucât fapta descrisă întrunește conținutul constitutiv al contravenției menționate în procesul-verbal contestat, iar sancțiunea aplicată este legală și temeinică, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta Asociația de Proprietari ., . C._, cu sediul în Iași, . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/29.01.2014, în contradictoriu cu intimatul P. M. Iași, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05.11.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
4 ex/02.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7146/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 150/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
