Plângere contravenţională. Hotărâre din 10-11-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 19524/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Publică din data de 10 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător: E. L. A.
Grefier: S. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - INSPECTORATRUL TERITORIAL NR.3, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 3.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.11.2014, când a hotărât următoarele
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 05.06.2014, petenta ., în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - INSPECTORATRUL TERITORIAL NR.3, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.05.2014 și exonerarea de la plata amenzii; în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, că în data de 21.05.2014, pe raza Municipiului Iași, ., a fost oprit în trafic în vederea verificării, ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu număr de înmatriculare_ și semiremorca cu număr de înmatriculare_, control în urma căruia a fost sancționată contravențional.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, petenta a arătat că la data de 21.05.2014 ansamblul de vehicule condus de conducătorul auto B. M. nu efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național ci se deplasa către punctul de lucru al . în vederea verificării stației de emisie-recepție a tahografului, aspecte aduse la cunoștința agentului intimatei și de care acesta din urmă nu a ținut cont, HG nr.69/2012 aplicându-se strict vehiculelor care desfășoară activitate de transport rutier în momentul în care se află efectiv în executarea activității specifice și nu pentru deplasări de altă natură.
Petenta a mai arătat că dat fiind faptul că nu desfășura transport rutier de mărfuri, conducătorul auto a prezentat la control doar diagrama din aparat, aparatul tahograf împreună cu toate accesoriile acestuia, fiind la reparat la sediul ., verificările și reparațiile asupra vehiculelor deținute, realizându-se periodic, în intervalul de timp necesar deplasării în vederea efectuării acestora, vehiculele nedesfășurând transport rutier, fiind în afara programului de lucru.
Petenta a mai arătat că fisura constată în zona de vizibilitate indirectă a parbrizului nu se încadrează în dispozițiile art.3 pct.24 din HG nr.69/_, fiind o defecțiune admisă de pct.D, RNTR 1, și anume o zgârietură mai îngustă de 5mm, agentul fiind dator să indice în cuprinsul procesului verbal, lungimea și lățimea defecțiunii constatate. Sub același aspect, petenta a mai arătat că ansamblul de vehicule avea efectuată inspecția tehnică periodică, fiind imposibil să existe o defecțiune la parbriz.
În ceea ce privește nulitatea procesului verbal contestat, petenta a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate în condițiile în care nu i s-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni, procesul verbal fiind încheiat în lipsa sa, în biroul agentului intimatei și în lipsa unui martor asistent, contrar prevederilor art. 15 și următoarele din OG nr.2/2001, art.24 Constituție, art.6 Convenția EDO.
Sub același aspect, petenta a mai arătat că agentul constatator a reținut în mod eronat că a fost întocmit un formular de control în trafic . nr._ pe care conducătorul auto a refuzat să-l semneze, în condițiile în care procesul verbal contestat nu a fost întocmit la fața locului și în condițiile în care pe dovada de deplasare a vehiculului și pe procesul verbal de reținere a copiei conforme a licenței comunitare există semnătura conducătorului auto, de unde rezultă că doar acestea din urmă au fost întocmite la fața locului, și nu și procesul verbal contestat.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, petenta a arătat că aceasta a fost aplicată cu nerespectarea principiului proporționalității, contrar prevederilor art.21 alin.2 din OG nr.2/2001, amenda aplicată de 13.000 lei fiind nejustificat de mare raportat la faptele reținute. Petenta a mai arătat că deși fapta prevăzută de art.8 pct.31 din OG nr.37/2007 se sancționează cu amenda cuprinsă între 4000-8000 lei, agentul a aplicat o amendă în cuantum de 9100 lei, fără luarea în considerare a situației speciale în care se afla ansamblul de vehicule, a lipsei scopului, a urmărilor produse și a circumstanțelor sale personale, care nu a mai săvârșit astfel de fapte.
În drept, petenta a invocat dispozițiile OG nr.2/2001.
În dovedirea acțiunii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând în copie conformă procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.05.2014 fila 11, proces verbal de reținere a licenței comunitare de transport în cont propriu . nr._/21.05.2014 fila 12, dovadă de deplasare a vehiculului fără încărcătură . nr._/21.05.2014 fila 13, adresă nr.232/20.05.2014 către . SRL fila 14, notă de constatare nr.362/21.05.2014 fila 15, contract de prestări servicii nr.124/06.01.2014 filele 16-19.
În temeiul art.411 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Acțiunea a fost regularizată potrivit prevederilor art.200 Cod procedură civilă în care petenta a indicat contul său bancar, persoana însărcinată cu primirea corespondenței la sediul ales și a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei stabilită conform prevederilor art.19 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin serviciul registratură de la data de 16.06.2014, petenta a formulat precizări prin care a indicat intimata și datele acesteia de identificare. Cu aceeași ocazie, petenta a arătat că la data de 21.05.2014, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ se deplasa la . SA Cluj N. în vederea înlocuirii parbrizului, atașând în copie conformă comandă nr.241/21.05.2014 fila 27, factura fiscală . nr._/11.06.2014 fila 28, certificat de înregistrare fila 29, dovadă de verificare ., nr._ cu valabilitate până la data de 14.05.2015 fila 30, programare . SA Cluj N. fila 31.
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură la data de 23.04.2014, intimata I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I. Teritorial 3 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, nelegală și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic, inclusiv sub aspectul sancțiunii aplicate.
În motivare, intimata a arătat că la controlul efectuat de către inspectorii ISCTR în data de 21.05.2014, ora 10.12 pe ., județul Iași asupra ansamblului de vehicule_ /_, utilizat pe numele petentei și condus de către conducătorul auto B. M., s-a constatat că petenta nu respecta obligația de a utiliza la efectuarea transporturilor rutiere numai vehicule rutiere a căror stare tehnică corespunde reglementărilor naționale de siguranță rutieră și de protecția mediului înconjurător cu inspecția tehnică periodică valabilă, în sensul că prezenta fisuri ramificate pe parbrizul autovehiculului cu număr de înmatriculare_ în zona de vizibilitate indirectă a conducătorului auto (conform OMTCT 2133/08.12.2005-RNTR 1, în zona de vizibilitate directă nu se admit fisuri, iar în zona de vizibilitate indirectă nu se admit fisuri ramificate), abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art.3 pct.24 din HG nr.69/2012.
Cu ocazia aceluiași control, s-a mai constatat că petenta efectua transporturi fără a deține la bord și fără să poată prezenta la momentul și la locul controlului numărul necesar de diagrame/ înregistrări tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital pentru 28 de zile anterioare datei controlului, șoferul neputând face dovada activităților sale prin vreun alt document care să ateste activitatea șoferului pentru diagramele care lipseau, acesta înaintând la control doar diagrama din aparat, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007.
Intimata a mai arătat că s-a întocmit formular de control trafic . nr._ pe care conducătorul auto a refuzat să-l semneze, rapoarte de control trafic și proces verbal de reținere a licenței comunitare de transport în cont propriu.
Intimata a mai arătat că obligația de a avea o mașină într-o stare tehnică corespunzătoare este prevăzută de Ordinul MTI nr.980/2011 și că toți operatorii de transport sunt obligați să înmâneze o dovadă a activității șoferului, la plecarea acestuia în cursă, respectiv tipizatul care se completează cu datele de identificare ale conducătorului auto, tipizat pe care se menționează dacă acesta a avut o perioadă de odihnă sau o altă situație și reprezintă o dovadă ce vine tocmai în scopul de a justifica lipsa diagramelor la bordul vehiculelor, ori la momentul controlului acest tipizat nu exista la bordul vehiculului controlat.
În ceea ce privește susținerile petentei, intimata a arătat că acestea apar ca neîntemeiate prin raportare la prevederile art.3 pct.39 din OG nr.27/2011, prin raportare la faptul că șoferul petentei la data controlului a prezentat doar diagrama din tahograf, de unde rezultă că aparatul exista pe autovehicul și prin raportare la faptul că procesul verbal contestat se poate întocmi atât în prezența cât și în lipsa făptuitorului.
Sub aspectul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, intimata a arătat că sancțiunea avertismentului nu se impune în condițiile în care faptele ca cele de față nu pot fi socotite fapte de o gravitate redusă și în condițiile în care petenta nu se află la primul contact cu legea contravențională, fiind sancționată în alte 11 situații.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 din Codul de procedură civilă, cele ale O.G. nr. 2/2001, cele ale Ordinului 995/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, Ordinului nr. 980/2011 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, cele ale O.G. nr. 37/2007 pentru stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora și ale HGnr.69/2012
În apărare, intimata a solicitat prin întâmpinare administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul, proces verbal de constatare a contravenției . nr._ din 21.05.2014 fila 56, dovadă de comunicare fila 57, formular de control trafic privind timpii de conducere și odihnă . nr._/21.05.2014 fila 58, proces verbal de reținere a licenței comunitare de transport în cont propriu . nr._/21.05.2014 fila 59, dovadă de deplasare a vehiculului fără încărcătură . nr._/21.05.2014 fila 60, copie conformă nr._ din 07.03.2014 fila 61, diagramă tahograf fila 62, certificat de pregătire profesională a conducătorului auto fila 62, certificat de înmatriculare ansamblu vehicule, carte identitate conducător auto fila 63, planșe foto filele 64-66, raportul de control în trafic ., nr.1000A11 din 21.05.2014, ., nr.1000R11 din 21.05.2014 filele 67-70, raport de control cu vehicule verificate la data de 21.05.2014 fila 71, registru sancțiuni aplicate petentei filele 72-76.
În temeiul art.411 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întâmpinarea a fost comunicată petentei care a depus răspuns la întâmpinare prin serviciul registratură de la data de 22.08.2014 prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei, arătând, în esență, că dacă ar fi efectuat transport rutier și nu unul de mărfuri, nu s-ar mai fi putut aplica sancțiunea contravențională prevăzută de art.3 pct.24 din HG nr.69/2012, reiterând susținerile din acțiunea introductivă de instanță. Cu aceeași ocazie, petenta a mai arătat că este irelevant că a mai fost sancționată de 11 ori în condițiile în care aceasta s-a desfășurat pe parcursul a 8 ani și în condițiile în care multe procese verbale au fost anulate.
La termenul din 03.11.2014 instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și proba cu documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.05.2014 încheiat de către agentul constatator al intimatei MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII-I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL 3, petenta . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 13.000 lei, constatându-se că în data de 21.05.2014, ora 10.12 pe ., județul Iași, a fost oprit și controlat ansamblul de vehicule cu numărul de înmatriculare_ /_, condus de către conducătorul B. M., aparținând societății petente, care efectua transport rutier fără a respecta obligația de a utiliza la efectuarea transporturilor rutiere numai vehicule rutiere a căror stare tehnică corespunde reglementărilor naționale de siguranță rutieră și de protecția mediului înconjurător cu inspecția tehnică periodică valabilă și certificate/clasificate/încadrate corespunzător, în sensul că prezenta fisuri ramificate pe parbrizul autovehiculului cu număr de înmatriculare_ în zona de vizibilitate indirectă a conducătorului auto (conform OMTCT 2133/08.12.2005-RNTR 1, în zona de vizibilitate directă nu se admit fisuri, iar în zona de vizibilitate indirectă nu se admit fisuri ramificate), faptă prevăzută de dispozițiile art.3 pct. 24 din HG nr.69/2012 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 din același act normativ, astfel cum rezultă din proces verbal de constatare a contravenției . nr._ din 21.05.2014 fila 56, formular de control trafic privind timpii de conducere și odihnă . nr._/21.05.2014 fila 58, copie conformă nr._ din 07.03.2014 fila 61, diagramă tahograf fila 62, raportul de control în trafic ., nr.1000A11 din 21.05.2014, ., nr.1000R11 din 21.05.2014 filele 67-70, raport de control cu vehicule verificate la data de 21.05.2014 fila 71.
Cu aceeași ocazie, s-a reținut că petenta efectua transporturi fără să poată prezenta la momentul și la locul controlului numărul necesar de diagrame, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, prezentând doar diagrama din aparat și niciun alt document din care să reiasă activitatea desfășurată pentru 28 de zile anterioare datei controlului, faptă prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. c) din același act normativ, astfel cum rezultă din proces verbal de constatare a contravenției . nr._ din 21.05.2014 fila 56, planșe foto filele 64-66, raportul de control în trafic ., nr.1000A11 din 21.05.2014, ., nr.1000R11 din 21.05.2014 filele 67-70, raport de control cu vehicule verificate la data de 21.05.2014 fila 71.
Cu aceeași ocazie s-a reținut copia conformă a licenței de transport/licenței comunitare, pentru o perioadă de 30 de zile, astfel cum rezultă din proces verbal de reținere a licenței comunitare de transport în cont propriu . nr._/21.05.2014 fila 59.
De asemenea, s-a menționat faptul că petenta poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, respectiv suma de 6500 lei.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.05.2014 nu a fost semnat de către petentă, agentul constatator menționând că reprezentantul petentei nu este de față, astfel că nu poate formula obiecțiuni. De asemenea, agentul constatator a menționat și motivul pentru care procesul verbal contestat nu este semnat de către un martor asistent, respectiv acela că la locul încheierii procesului verbal nu a putut fi identificată nicio persoană care să poată semna ca martor, decât alt agent constatator.
În drept, potrivit art.3 pct.24 din HG nr.69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare a acesteia, precum și a sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor, nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a utiliza la efectuarea transporturilor rutiere numai vehicule rutiere a căror stare tehnică corespunde reglementărilor naționale de siguranță rutieră și de protecția mediului înconjurător, cu inspecția tehnică periodică valabilă și certificate/clasificate/încadrate corespunzător, conform prevederilor legale în vigoare, reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, iar potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 din același act normativ, contravențiile prevăzute la art. 3 pct. 1-9, 11, 14 și 18-32 se sancționează cu amendă de la 9.000 lei la 12.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz.
Potrivit art.20 alin.1 lit.a din HG nr.69/2012, I.S.C.T.R. suspendă copia conformă a licenței de transport/licenței comunitare, pentru o perioadă de 30 de zile, pentru încălcările prevăzute la art. 3 pct. 2, 4-9, 14, 18, 24-28 și 32 și la art. 4 pct. 2, 4, 5, 7, 14, 27, 36, 46, 47, 50, 55 și 56 pentru subpct. 56.1., 56.2., 56.4, 56.8-56.14.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 pentru stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, în continuare OG 37/2007, constituie contravenție neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, iar potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. c) din același act normativ, contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei aplicabilă întreprinderii sau operatorului de transport rutier, pentru faptele prevăzute la alin. 1 pct. 1-11, 31 și 32.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 21.05.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petentă potrivit căruia nu i s-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni, procesul verbal fiind încheiat în lipsa sa, în biroul agentului intimatei și în lipsa unui martor asistent, contrar prevederilor art. 15 și următoarele din OG nr.2/2001, art.24 Constituție, art.6 Convenția EDO, apare ca neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În ceea ce privește nesocotirea dispozițiilor legale care obligă agentul constatator să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de formula obiecțiuni instanța reține că în această situație suntem în prezența unui caz de nulitate expresă, dar relativă, astfel cum a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit Deciziei nr. 22/2007 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, nesocotirea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, astfel încât, s-a decis că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. În cauza de față, nu numai că petenta nu a invocat existența unei vătămări cauzate de neaducerea la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni și a împrejurării că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat, ci, lipsa obiecțiunilor este obiectiv justificată de faptul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit în lipsa petentei, situație permisă de lege, cu toate acestea, instanța apreciază că petenta avea posibilitatea să prezinte în fața instanței toate obiecțiunile pe care nu a avut posibilitatea să le formuleze cu ocazia întocmirii procesului-verbal.
Apărările petentei în sensul că motivele indicate în procesul-verbal cu privire la lipsa martorului asistent nu sunt considerate satisfăcătoare de către aceasta, nu sunt de natură a dovedi o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, în condițiile în care agentul constatator a arătat motivele pentru care nu s-a putut identifica un martor asistent cu respectarea astfel a dispozițiilor art.19 alin.3 din OG 2/2001, în condițiile în care, soluția prin care i s-ar pretinde agentului constatator să găsească un martor care să nu aibă calitatea de agent constatator și care să se afle în biroul acestuia, ar apărea excesivă. Mai mult de atât, rolul martorului nu este acela de a confirma situația de fapt reținută de către agentul constatator (martorul nu trebuie să fie prezent la constatarea faptei contravenționale, ci la întocmirea procesului verbal), rolul său fiind acela de a arăta că procesul verbal s-a încheiat în vreuna dintre situațiile prevăzute de art.19 din OG nr.2/2001, respectiv contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze.
De asemenea, faptele, astfel cum sunt reținute de către agentul constatator sunt corect încadrate în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acesteia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 13.000 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora și starea tehnică a autovehiculelor, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.05.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Astfel, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În ceea ce privește temeinicia faptei prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007, instanța reține că susținerile petentei sunt neîntemeiate pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Instanța reține că dispozițiile O.G. nr. 37/2007 se completează cu cele ale regulamentelor europene care sunt direct aplicabile, fără a fi necesară transpunerea acestora în dreptul intern, regulamentele europene având efect direct și aplicabilitate imediată.
Potrivit art. 26 alin. 7 lit. a) din Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului și Consiliului UE de modificare a Regulamentului nr. 3820/85 al Consiliului, instanța reține că în situația în care conducătorul auto conduce un autovehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control, foile de înregistrare din săptămâna în curs și pe cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente, precum și orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, iar după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute se referă la ziua în curs și la perioada precedentă de 28 zile. De asemenea, instanța amintește că potrivit dispozițiilor art. 15 pct. 7 lit. c) din același act normativ, inspectorii autorizați pot verifica respectarea acestui Regulament prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatul de înregistrare sau de cardul conducătorului auto, sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor.
În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia ansamblul de vehicule condus de conducătorul auto B. M. nu efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național ci se deplasa către punctul de lucru al . în vederea verificării stației de emisie-recepție a tahografului, aspecte aduse la cunoștința agentului intimatei și de care acesta din urmă nu a ținut cont, HG nr.69/2012 aplicându-se strict vehiculelor care desfășoară activitate de transport rutier în momentul în care se află efectiv în executarea activității specifice și nu pentru deplasări de altă natură, apare ca lipsit de relevanță în condițiile în care potrivit art.3 pct.39 din OG nr.27/2011 privind transporturile rutiere, prin transport rutier se înțelege deplasarea persoanelor sau a mărfurilor cu un autovehicul ori cu un ansamblu de vehicule rutiere, pe un drum deschis circulației publice, chiar dacă vehiculele respective sunt, pe o anumită porțiune a parcursului, transportate la rândul lor pe sau de alte vehicule ori dacă autovehiculele se deplasează fără încărcătură. Operațiunile de încărcare/descărcare și de întocmire/distribuire a documentelor însoțitoare ale transportului, realizate sau supravegheate de către conducătorul autovehiculului ori al ansamblului de vehicule rutiere, sunt parte integrantă din transportul rutier.
Cu alte cuvinte, deși nu se poate reține afirmația petentei potrivit căreia la ora și data controlului se deplasa atât la punctul de lucru al . în vederea verificării stației de emisie-recepție a tahografului cât și la . SA Cluj N. în vederea înlocuirii parbrizului, existând o vădită contradicție între acestea, având în vedere că ansamblul de vehicule, chiar fără încărcătură, astfel cum rezultă din dovadă de deplasare a vehiculului fără încărcătură . nr._/21.05.2014 fila 60, se afla pe un sector de drum deschis circulației rutiere, respectiv pe ., județul Iași, deci efectua un transport rutier în sensul art.3 pct.39 din OG nr.27/2011, era datoare să respecte prescripțiile art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007.
Petenta a mai arătat că dat fiind faptul că nu desfășura transport rutier de mărfuri, conducătorul auto a prezentat la control doar diagrama din aparat, aparatul tahograf împreună cu toate accesoriile acestuia, fiind la reparat la sediul ., vehiculele nedesfășurând transport rutier, fiind în afara programului de lucru, apare ca neîntemeiat în raport de concluziile de mai sus și în raport de faptul că petenta însăși nu contestă că șoferul a prezentat la control doar diagrama din aparat, de unde rezultă că aparatul era montat pe ansamblu de vehicule și nicidecum nu era în afara lui în service, diagrama fiind un înscris care face corp comun cu aparatul tahograf și care se regăsește mereu introdusă în acesta din urmă.
Sub același aspect, deși nu se contestă existența raporturilor contractuale dintre petentă și numita ., astfel cum rezultă din contract de prestări servicii nr.124/06.01.2014 filele 16-19, dovadă de verificare ., nr._ cu valabilitate până la data de 14.05.2015 fila 30, înscrisul numit adresă nr.232/20.05.2014 către . SRL fila 14, este un scris fără dată certă și care nu poate fi luat în considerare în fundamentarea soluției.
În ceea ce privește temeinicia faptei prevăzută de art.3 pct.24 din HG nr.69/2012, instanța reține că susținerile petentei sunt neîntemeiate pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia fisura constatată în zona de vizibilitate indirectă a parbrizului nu se încadrează în dispozițiile art.3 pct.24 din HG nr.69/_, fiind o defecțiune admisă de pct.D, RNTR 1, și anume o zgârietură mai îngustă de 5mm, agentul fiind dator să indice în cuprinsul procesului verbal, lungimea și lățimea defecțiunii constatate, apare ca neîntemeiată în condițiile în care potrivit Ordinului nr.2133/08.12.2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere înmatriculate în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și în categoria de folosință conform destinației, prin inspecția tehnică periodica - RNTR 1, în zona de vizibilitate directă nu se admit fisuri, iar în zona de vizibilitate indirectă nu se admit fisuri ramificate.
Totodată, potrivit art.134 lit.b din Ordinul nr. 980 din 30 noiembrie 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au obligația să utilizeze numai vehicule rutiere a căror stare tehnică corespunde reglementărilor naționale de siguranță rutieră și de protecția mediului înconjurător, cu inspecția tehnică periodică valabilă și certificate/clasificate/încadrate corespunzător, conform prevederilor legale în vigoare.
Cu alte cuvinte, instanța reține că agenții intimatei au realizat o descriere suficientă a faptei de natură a permite încadrarea juridică a acesteia, intimata dovedind temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului verbal contestat prin planșele foto atașate cauzei filele 64-66 din care rezultă fără putință de tăgadă că parbrizul autovehiculului cu număr de înmatriculare_ la data și ora controlului prezenta multiple fisuri ramificate în zona indirectă de vizibilitate, fisuri ce se întindeau peste jumătate din suprafața parbrizului, pornind cu o linie frântă de la colțul stânga sus și continuând cu alte linii până în colțul din dreapta jos a acestuia și nicidecum niște zgârieturi sumare de cel mult 5 mm.
În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia la data de 21.05.2014, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ se deplasa la . SA Cluj N. în vederea înlocuirii parbrizului, apare ca neîntemeiată și în deplină contradicție cu susținerile aceleași petente potrivit cărora la data de 21.05.2014 ansamblul de vehicule se deplasa către punctul de lucru al . în vederea verificării stației de emisie-recepție a tahografului, susțineri care nu sunt de natură să lipsească de temeinicie procesul verbal contestat în condițiile în care înscrisul privind comandă nr.241/21.05.2014 fila 27 este un înscris fără dată certă, iar din programare . SA Cluj N. fila 31, factura fiscală . nr._/11.06.2014 fila 28, rezultă că parbrizul a fost înlocuit abia la data de 11.06.2014.
În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia ansamblul de vehicule avea efectuată inspecția tehnică periodică, fiind imposibil să existe o defecțiune la parbriz, apare ca neîntemeiată în condițiile în care existența unei inspecții tehnice periodice valabile nu exclude existența unor neregularități tehnice asupra vehiculelor, acestea putând apărea ulterior obținerii inspecției tehnice, inspecție tehnică la zi nefiind atașată cauzei.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petenta . nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acesteia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat și a probelor indubitabile prezentate de intimată, situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.05.2014 fiind susținută de întreaga documentație atașată cauzei de intimată.
Pe cale de consecință, în măsura în care petenta invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acesteia.
În consecință, cu toate că petenta a contestat prin prezenta plângere situația de fapt astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, instanța consideră că nu a fost făcută nicio dovadă în acest sens, care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art.249 Codul de procedură civilă. Astfel, instanța apreciază că petenta . vinovată de contravențiile reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
În speță, instanța reține că pentru fapta contravențională prevăzută de art. 8 pct.31 din OG 37/2007, respectiv pentru fapta prevăzută de art.3 pct.24 din HG nr.69/2012 este stabilită sancțiunea amenzii, cu limite între 4.000 lei și 8.000 lei, respectiv 9.000 lei și 12.000 lei. Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contravenționale de 4000 lei, respectiv 9000 lei), se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 8 pc.31 din OG 37/2007, respectiv art.3 pct.24 din HG nr.69/2012, prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia deși fapta prevăzută de art.8 pct.31 din OG nr.37/2007 se sancționează cu amenda cuprinsă între 4000-8000 lei, agentul a aplicat o amendă în cuantum de 9100 lei, apare ca neîntemeiată în condițiile în care astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal contestat, pentru fapta prevăzută de art.3 pct.24 din HG nr.69/2012 agentul a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 9000 lei, iar pentru fapta prevăzută de art.8 pct.31 din OG nr.37/2007, agentul a aplicat amenda în cuantum de 4000 lei, 9100 lei fiind 70% din cuantumul total al amenzii de_ lei pusă în sarcina petentei.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, respectiv cele privind starea tehnică a autovehiculelor. De asemenea, în raport de imposibilitatea de verificare a respectării perioadelor de condus, a perioadelor de pauză, instanța constată că fapta este în măsură a prezenta un grad de pericol social semnificativ, aducând atingere și siguranței pe drumurile publice și drepturilor fundamentale garantate angajaților firmelor de transport. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite. Dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea siguranței rutiere în general.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând pe de o parte, că petenta este o societate comercială ce ar trebui să se comporte ca un adevărat profesionist, iar pe de altă parte, că petenta a fost sancționată cu amendă al cărei cuantum este îndreptat spre minimul amenzii prevăzute de lege, având în vedere și faptul că petenta nu se află la primul contact cu legea contravențională, astfel cum rezultă din registru sancțiuni aplicate petentei filele 72-76, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
Măsura complementară de reținere a licenței comunitare de transport este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a contravenientului, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un contravenient suspectat de încălcarea gravă a regulilor de transport rutier și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a reținerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/_, Hotărârea din 23.09.1989). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce, în opinia Curții, este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară de reținere a licenței comunitare de transport, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
Cu toate acestea, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, instanța apreciază că și sub aspectul sancțiunii complementare s-a realizat o corectă individualizare a acesteia, neimpunându-se exonerarea petentei de la executarea sancțiunii complementare de reținere a licenței comunitare de transport.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentei, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de_ de lei, dozată în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petenta . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 21.05.2014 dedusă judecății este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește solicitarea petentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, văzând prevederile art.451 și următoarele Cod procedură civilă, aceasta apare ca neîntemeiată în raport de soluția de mai sus, soluția în raport de care petenta este în culpă procesuală.
În temeiul art.453 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată, drept parte care nu se află în culpă procesuală în raport de soluția de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . CUI RO_, J_, cont bancar RO07BRDE280SV_, cu sediul procesual ales în Iași ..21, ..B, ., județul Iași, persoană însărcinată cu primirea corespondenței av. L. B., prin reprezentant convențional av. L. B. în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL NR.3 cu sediul ales în Suceava, ..16, județul Suceava prin reprezentant convențional consilier juridic I. C. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.05.2014.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.05.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E.-LoredanaSimona M. G.
Red.Tehnored.
E.L.A.-16.12.2014
4 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2319/2014. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1371/2014. Judecătoria... → |
|---|
