Plângere contravenţională. Hotărâre din 10-12-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 26595/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 10.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta M. T. - INTREPRINDERE INDIVIDUALĂ,, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 03.12.2014 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 18.07.2014 sub număr de dosar_, petentul M. T. Întreprindere Individuală a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.07.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii contravenționale stabilite, în subsidiar înlocuirea cu avertisment.
În fapt, petentul a arătat că până la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat nu se împlinise termenul acordat în acest sens printr-un proces-verbal anterior, cu toate că la data de 15.07.2014 efectuase demersuri pentru montarea unui sistem de supraveghere video.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 33/2003.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/15.07.2014, petentul a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 lei, pentru faptul că pe data de 05.07.2014, ora 22:00, nu ar fi luat măsuri de asigurare cu paza a punctului de lucru deschis în Tomești, jud. Iași, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 58 lit a din Legea nr. 333/2003.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor, actualizata, în functie de importanta, specificul si valoarea bunurilor pe care le detin, conducatorii unitatilor prevazute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al politiei, pentru sistemele civile de paza, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalitati concrete de organizare si de executare a pazei, dupa caz, cu efective de jandarmi, paza cu gardieni publici, paza proprie sau paza prin societati specializate.
Conform art. 58 lit a constituie contraventii neluarea masurilor de organizare si functionare a pazei, prevazute la art. 3 alin. (1) si (3), art. 5 alin. (1), art. 17 alin. (1) si la art. 18 alin. (2) si (3) și se sancționează cu amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei.
Potrivit art. 65, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevãzute în prezenta lege se fac de cãtre politisti, jandarmi, precum și de cãtre primari sau împuterniciți ai acestora, conform competentelor ce le revin, potrivit legii.
În urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța reține că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Totodată, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (Legea nr. 333/2003 cu modificări se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, în momentul comunicării procesului-verbal, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că cele menționate în procesul-verbal au fost constatate prin propriile simțuri ale agenților constatatori, cele menționate fiind confirmate de către petent, instanța constată din coroborarea probelor administrate că fapta reținută în sarcina acestuia constituie contravenție, fiind săvârșită de către petent cu vinovăție, astfel înlăturându-se prezumția de nevinovăție. Pe cale jurisprudențială Curtea Europeană a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză.
Instanța constată că petentul nu contestă nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la asigurarea pazei printr-una din formele prevăzute de Legea nr. 333/2003. Acesta invocă faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ar fi nul întrucât nu expirase termenul de 30 zile stabilit printr-un proces-verbal anterior în acest sens. Aceste apărări nu pot fi reținute de către instanță, având în vedere că obligația de a asigura paza punctului de lucru subzista în lipsa procesului-verbal anterior, această obligație fiind stabilită de dispozițiile legale mai sus citate, respectarea fiind impusă de legiuitor odată cu punerea în funcțiune a punctului de lucru.
Sancțiunea aplicată petentului, respectiv amendă în cuantum de 2000 lei se încadrează în limitele prevăzute de Legea nr. 333/2002, reprezentând limita minimă prevăzută de lege pentru astfel de contravenții. Această sancțiune în limita minimă este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, respectiv petentul nu a respectat dispozițiile referitoare la asigurarea în concret a pazei, aducându-se astfel atingere relațiilor sociale ce urmăresc asigurarea pazei și a siguranței unităților comerciale și nu a făcut respectării ulterioare a acestei obligații.
Întrucât fapta descrisă întrunește conținutul constitutiv al contravenției menționate în act, iar sancțiunea aplicată este legală și temeinică, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul M. T. Întreprindere Individuală, având CUI_, cu sediul în Iași, . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.07.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.12.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
4 ex/11.03.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI | Validare poprire. Sentința nr. 385/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
