Plângere contravenţională. Sentința nr. 1664/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1664/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 37384/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr. 1664/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul S. A. C. și pe intimata POLIȚIA M. IAȘI - POLIȚIA RUTIERĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța ia act că este primul termen de judecată, procedura de citare a părților fiind legal îndeplinită.
Față de exigențele art. 131 din Codul de procedură civilă, verificându-se competența de soluționare a cauzei, constată că este competentă material și teritorial, în soluționarea prezentei cauze. Notează că plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat la data de 11 noiembrie 2013, iar plângerea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 20 noiembrie 2013.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului la un termen de 3 luni.
Instanța reține că petentul a solicitat încuviințarea probei cu înregistrarea faptei reținute în sarcina sa iar, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța notează că documentația întocmită de intimată nu cuprinde o înregistrare a faptei.
Apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și utilă soluționării cauzei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 255 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța o încuviințează. Constată administrate probe.
Instanța declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20 noiembrie 2013 sub nr._ petentul S. A. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, anularea procesului verbal ._ încheiat de intimat la data de 11 noiembrie 2013.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că, situația descrisă de agentul constatator nu corespunde adevărului. A menționat că, în timp ce se deplasa pe ., aflându-se la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, purta centura de siguranță și vorbea la telefonul mobil, folosind funcția speaker a acestuia. A subliniat că, în momentul în care a fost oprit, a desfăcut centura de siguranță, motiv pentru care agentul constatator a constat lipsa acesteia. Petentul a mai susținut că a prezentat agentului constatator obiecțiunile sale, însă acesta nu le-a consemnat, limitându-se să menționeze că acestea există.
Plângerea nu a fost motivată în drept, iar în dovedirea susținerilor sale petentul a solicitat prezentarea înregistrării video a faptei contravenționale, anexând în copie procesul verbal contestat. A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Potrivit art. 19 OUG nr. 80/2013, privind taxele de timbru plângerea contravențională a fost legal taxată, făcându-se dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii arătând că, sancțiunea a fost aplicată în mod legal. Întâmpinarea a fost motivată în drept, pe dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001, OUG 195/2002, precum și HG nr. 1391/2006, iar în temeiul dispozițiilor art. 223 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă s-a cerut judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului intimatului. În dovedire, intimatul a înaintat la dosar raportul agentului constatator (fila 12).
În cadrul cercetării judecătorești, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11 noiembrie 2013, se reține că petentul la data de 11.11.2013, pe ., a condus autovehiculul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, în timp ce vorbea la telefonul mobil, fără a utiliza dispozitiv tip - mâini libere și fără a purta centura de siguranță, fapte prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 OUG. nr. 195/2002, respectiv art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 OUG. nr. 195/2002 și sancționate conform a dispozițiilor art. 99 alin. 2 OUG 195/2002. Petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 320 lei și 4 puncte de penalizare (pentru fiecare faptă fiind sancționat cu câte 2 puncte amendă și 2 puncte penalizare). Procesul-verbal este semnat de contravenient, agentul constatator înscriind în procesul verbal faptul că petentul „are obiecțiuni”.
În ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța apreciază că în speță a fost respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, procesul verbal contestat fiind comunicat petentului la data de 11.11.2013, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20.11.2013.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța va respinge apărarea formulată de petent cu privire la omisiunea agentului constatator de a insera obiecțiunile. Din conținutul procesului verbal rezultă că, într-adevăr petentul a avut obiecțiuni la momentul încheierii actului sancționator, însă sancțiunea neînscrierii acestora este nulitatea relativă, anularea procesului verbal putând fi dispusă de instanță numai în situația în care se dovedește existența unei vătămări care nu putea fi înlăturată în altă modalitate. Instanța reține că petentul nu a făcut dovada vătămării, pentru a se putea dispune anularea procesului verbal contestat.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte, a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._/11.11.2013, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 36 OUG 195/2002 art. 36 alin. 1 și 3 „ Conducătorii de autovehicule si persoanele care ocupa locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.( art. 97 alin. 4 H.G. nr. 1.391/2006), respectiv „Conducătorilor de vehicule le este interzisa folosirea telefoanelor mobile Partea superioară a machetei
Partea inferioară a machetei
atunci când aceștia se află în timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive tip «mâini libere»”.
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 și 3 OUG 195/2002 săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea a 2 puncte de penalizare pentru folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip mâini libere, respectiv pentru nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz;
Potrivit art. 99 alin. 2 OUG 195/2002, amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni se aplica și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplica 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin.(1) lit. a).
Instanța observă că deși petentul are sarcina probării unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, acesta nu a probat în nici un fel o altă situație de fapt, aptă să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat. În consecință, instanța va reține legalitatea și temeinicia actului administrativ analizat.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 și 3 din OUG nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Referitor la individualizarea sancțiunii instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptei contravenționale, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, pentru conducerea pe drumurile publice fără a purta centura de siguranță și folosind telefonul mobil, în absența unui dispozitiv de tip mâini libere, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentului nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv. Folosirea telefonului mobil de către conducătorul auto aflat în timpul mersului, diminuează capacitatea de atenție și de reacție a acestuia, factori favorizanți pentru producerea de accidente rutier.
Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În baza acestor considerente, reținând că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, raportat la dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată și va menține ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă și de principiul disponibilității,
instanța va lua act că nu au fost solicitate, de către părți, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul S. A.-C., CNP_, cu domiciliul în Bârlad, .. 80, ., ., județul V., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cod fiscal_, cont bancar RO17TREZ406503XXX000634, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._ încheiat la data de 11 noiembrie 2013.
Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
4Ex./08.04.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 323/2014. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4323/2014. Judecătoria... → |
|---|
