Plângere contravenţională. Sentința nr. 1820/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1820/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 19543/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1820/2014
Ședința publică de la 06 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. H.
Grefier M. G. P.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulate de petentul T. G. C. și pe intimat I. IAȘI-S.R., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 28.01.2014, când, din lipsă de timp pentru deliberări, s-a amânat pronunțarea la data de 04.02.2014 și pentru azi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 23.04.2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._ plângerea formulată de petentul T. G. C. împotriva procesului-verbal cu . nr._ din 16.06.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa. În timp ce se deplasa dinspre Iași către V., între localitățile P. și Schitu D. a fost oprit de un echipaj de poliție, care i-a întocmit un proces verbal nelegal și netemeinic întrucât în zona presupusei fapte nu exista marcaj rutier sau semnalizare privind existența unei interdicții de depășire. De asemenea, datorită lucrărilor de reabilitare nu existau aplicate sau instalate marcaje sau indicatoare rutiere. Astfel cum se arată și în procesul verbal a depășit autoturismul L._, care era oprit pe DN 24, autoturism ce aparține intimatei iar în măsura în care exista indicator care să interzică depășirea, agenții constatatori nu aveau dreptul să oprească autoturismul. Dacă se va reține că exista presupusa faptă în sarcina petentului, să se constate că aceasta a fost săvârșită ca urmare a activității ilicite a organului constatator, aspect care întrunește elementele constitutive ale cazului fortuit conform art. 11 al.1 din OG nr. 2 din 2001.
De asemenea, prin întocmirea și a procesului verbal nr. CP_ prin care se retine depășirea limitei de viteză, agentul constatator a încălcat dispozițiile art. 10 din OG nr. 2 din 2001, vătămarea petentului rezultând din neaplicarea dispozițiilor legale privind cumulul sancțiunilor posibil a fi aplicate.
În dovedire, petentul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimoniala, inducându-se numele și adresa martorului.
În drept s-a invocat OUG nr. 195 din 2002, OG nr. 2 din 2001.
Alăturat plângerii s-a depus copia procesului verbal, copia cărții de identitate, a dovezii de ridicare a permisului de conducere, împuternicire avocațială.
Intimatul I.P.J.Iași a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii și înaintând documentația aferentă procesului-verbal contestat constând în raportul scris al agentului constatator, înregistrarea faptei, planșe foto.
Ambelor părți li s-a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar, iar petentului și proba testimonială, probatoriul fiind administrat.
Analizând susținerile părților coroborat cu probatoriul administrat, raportat la normele legale aplicabile în materie contravențională, instanța reține:
Conform procesului-verbal contestat cu . nr._ din 16.06.2013, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 al.3 lit. e din O.U.G.195/2002 privind circulația pe drumurile publice. În sarcina petentului s-a stabilit amenda în cuantum de 300 lei.
S-a reținut de agentul constatator că în ziua de 16.06.2013 petentul a condus autoturismul cu nr._ pe DN 24 dinspre Iași către V., iar la km 185+150m a efectuat manevra de depășire a autospecialei_, în zona de acțiune a indicatorului depășirea autovehiculelor, cu excepția motocicletelor fără ataș, interzisă, în timp ce pe contrasens venea un alt autoturism.
Procesul-verbal a fost semnat pentru luare la cunoștință de petent, consemnându-se la rubrica obiecțiuni: nu era linie continuă.
În conformitate cu prevederile art.34 al.1 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului-verbal.
Sub aspectul legalității, actul sancționator - procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, faptele sunt suficient descrise.
Nu va fi reținut motivul de nulitate invocat de petent referitor la încălcarea art. 10 din OG nr. 2 din 2001. Astfel conform acestor dispoziții: (1) Dacă aceeași persoana a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplica pentru fiecare contravenție.
(2) Când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai grava sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanța pentru prestarea unei activități în folosul comunității.
Din cuprinsul celor două procese verbale rezultă că petentul a săvârșit una din fapte în localitate iar cealaltă faptă în afara localității, agenții constatatori fiind diferiți. De asemenea, instanța constată că maximul amenzii pentru contravenția constatată prin procesul verbal CP_ este de 20 de puncte amendă, cele două amenzi aplicate prin cele două procese verbale, care reprezintă minimul prevăzut de lege, respectiv 4 puncte amendă și 9 puncte amendă, nedepășind valoarea menționată.
Referitor la temeinicie, instanța reține că agentul constatator, care a încheiat procesul-verbal, a constatat în mod direct faptele, petentul nerespectând regulile privind depășirea. Astfel, din înregistrarea depusă la dosarul cauzei rezultă în mod clar că autoturismul depășit nu se afla în staționare ci se deplasa, iar imediat anterior manevrei efectuate de petent, în înregistrare se vizualizează indicatorul ce interzice depășirea în zonă. Cum cele două autovehicule se deplasau în același sens, este evident că petentul a încălcat semnificația indicatorului menționat. Din adresa emisa de Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași rezultă că locul indicat în procesul verbal ca fiind cel al săvârșirii faptei se afla în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă.Un alt aspect ce confirmă caracterul contravențional al faptei îl reprezintă faptul că manevra s-a efectuat într-o zonă lipsită de vizibilitate, în curbă, starea de pericol fiind confirmată de împrejurarea că din sens opus se apropia un alt autoturism care nu a fost observat de petent.
Martorul audiat în cauză a confirmat faptul că în zonă nu există marcaj longitudinal continuu, aspect lipsit de relevanță, atât timp cât exista un indicator ce interzicea depășirea. Susținerea martorului privind faptul că petentul se deplasa pe o porțiune de drum drept este infirmată flagrant de înregistrarea depusă la dosarul cauzei.
Raportat la jurisprudenta CEDO, instanta constată că aceasta nu s-a pronuntat expres in ceea ce priveste incalcarea prezumtiei de nevinovatie, ci a subliniat doar ca procedura contraventionala prevazuta de legislatia romana este susceptibila sa aduca atingere garantiilor oferite de art. 6 alin. 1 in situatia in care unele prezumții impuse de legiuitor, de altfel permise in materie penala, depasesc anumite limite rezonabile, luând în considerare gravitatea mizei și respectând drepturile apărării (par. 60). În cauza A. Curtea a constatat depasirea acestor limite rezonabile nu prin legislatia existenta in vigoare, ci prin modalitatea in care instantele au inteles sa o aplice limitand dreptul la aparare al contravenientului (prin neluarea in considerare a unor declaratii printre altele) iar un factor decisiv în aprecierea Curtii, l-a constituit gravitatea mizei si anume riscul pedepsei inchisorii contraventionale aplicabile pentru contraventia in cauză.
In cauza de față, garantiile procedurale au fost respectate, petentul având posiblitatea de a se apăra atât prin formularea de obiectiuni cât si prin formularea plângerii de față. Netemeinicia apărărilor sale rezultă cu claritate din probatoriul administrat .
Față de cele menționate anterior,având în vedere că probatoriul administrat, instanța reține că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Cu privire la sanctiunile aplicate, având în vedere gravitatea faptelor, persoana contravenientului care prin plângerea formulată a contestat situatia de fapt retinută, instanta retine că amenzile aplicate sunt proportionale cu gradul de pericol social al faptelor si asigură respectarea pe viitor a normelor de cuirculatie rutieră de către petent. De asemenea sanctiunile complementare au fost aplicate în mod corect, conform dispoz. OUG nr. 195/2002.
În aceste condiții, instanța urmează a respinge plângerea petentului ca neîntemeiată.
Având în vedere dispozițiile art. 24 din NCPC și ale art. 36 al. 2 din OG nr. 2 din 2001, instanța va obliga petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul Tuhut G. C., CNP_, domiciliat în Iași,.. 18, ., ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Iași, cu sediul în Iași, ..6, referitor la procesul verbal CP_ din 16.06.2013.
Obligă petentul să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, apelul depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată azi, 6.02.2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
HL PM
RED/TEHN: HL
4 EX/ 9.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 10-12-2014,... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5514/2014.... → |
|---|
