Plângere contravenţională. Sentința nr. 7231/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7231/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 892/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 20 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: C.-T. D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7231
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul M. A. în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI - SECȚIA A III-A, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă domnul avocat G. T., în calitate de reprezentant convențional al petentului și domnul T. B., în calitate de martor propus de către petent, lipsă fiind atât petentul, cât și reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Instanța procedează, în temeiul art. 321 și urm. Noul Cod procedură civilă, la audierea sub prestare de jurământ a martorului T. B., legitimat cu cartea de identitate . nr._, CNP:_, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.
Nemaifiind probe de administrat, în temeiul art. 244 Noul Cod de procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în baza art. 392 Noul Cod de procedură civilă, acordă cuvântul reprezentantului petentului cu privire la fondul cauzei.
Reprezentantul petentului solicită instanței admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal contestat, arătând că declarația martorului audiat la termenul de judecată de astăzi, precum și raportul agentului constatator confirmă faptul că în data de 24.12.2013, petentul nu se afla la domiciliul său. Sa arată că agentul constatator a relatat o altă situație decât cea descrisă în cuprinsul actului sancționator. Totodată, domnul avocat precizează că persoana ce a sesizat organele de poliție, prin apel la 112, vecina petentului este mereu deranjată de cele mai mici zgomote. Domnul T. susține că aceasta a fost sancționată de către poliței pentru sesizările sale nemotivate. Se solicită, de asemenea, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
În baza art. 394 Noul Cod de procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 13.01.2014, sub dosar nr._, petentul M. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.12.2013, ca nelegal și netemeinic și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a învederat instanței că în cuprinsul procesului-verbal contestat s-a reținut că la data de 24.12.2013, ora 01.25, a tulburat liniștea locatarilor din blocul în care locuiește, prin muzică la intensitate mare, strigăte și zgomote puternice. În acest sens, petentul a menționat că în ziua și la ora menționată, acesta nu se afla la domiciliul său, astfel că fapta reținută în sarcina sa este inexistentă. S-a invocat nelegalitatea actul sancționator pentru nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, deoarece nu s-a menționat un martor asistent, procesul-verbal fiind întocmit în lipsa petentului, precum și pentru neîndeplinirea obligației de a aduce la cunoștința acestuia a dreptului de a formula obiecțiuni.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001.
În susținerea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul B. T., precum și a probei cu înscrisuri, fiind anexate la dosarul cauzei, procesul-verbal . nr._/27.12.2013, carte de identitate M. A..
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei (f. 10), în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OUG nr. 80/2013.
La data de 18.02.2014, intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic.
În motivare, a arătat că petentul a fost sancționat pentru contravenția prevăzută de art. 3 pct. 26 din Legea nr. 61/1991, constând în aceea că, la data de 24.12.2013, aflându-se pe . mun. Iași, a tulburat liniștea locatarilor din blocul în care locuiește, respectiv . de muzică la o intensitate mare și prin producerea de zgomote puternice.
În drept, au fost invocate dispozițiile 148, art. 205, art. 315 NCPC, OG nr. 2/2001, Legea nr. 61/1991.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind anexat la dosarul cauzei raportul agentului constatator, declarație C. M..
În cauză a fost administrată proba testimonială cu martorul B. T., precum și proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.12.2013, petentul M. A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, reținându-se că la data de 24.12.2013, ora 01.25, a tulburat liniștea locatarilor din blocul unde domiciliază, prin muzică la intensitate mare, strigăte și zgomote puternice, fapta descrisă constituind contravenție conform art. 3 pct. 26 din Legea nr. 61/1991.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Relativ la criticile petentului cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, instanța constată că agentul constatator a menționat la rubrica aferentă motivelor pentru care actul sancționator nu a putut fi semnat de un martor, motivul imposibilității de a se proceda în consecință, respectiv acela că ”era ora 01.45”, rațiune pentru care nu a putut fi găsită o persoană care să ateste modalitatea de întocmire a procesului-verbal. Situația anterior expusă este în acord cu prevederile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, ce dispun în sensul că, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Susținerile petentului cu privire la nelegalitatea actului sancționator pe considerentul neaducerii la cunoștința acestuia a dreptului de a formula obiecțiuni, nu pot fi reținute de către instanță, întrucât o astfel de obligație revine agentului constatator exclusiv în ipoteza în care procesul-verbal se întocmește în prezența contravenientului, nu și în cazul în care acesta a fost încheiat în absența acestuia, astfel cum s-a procedat în cazul supus analizei.
În ceea ce vizează afirmațiile petentului cu privire la insuficienta descriere a faptei contravenționale pretins săvârșite, instanța constată că expunerea realizată de agentul constatator la rubrica aferentă descrierii faptei este suficientă prin raportare la natura faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, neimpunându-se efectuarea unor mențiuni ce exced celor inserate cu acest titlu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară și sub condiția confirmării de către instanță în urma probelor administrate în contradictoriu.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, par. 28, Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, par. 113, 23 iulie 2002). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Recent Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza N. G. contra României, 03 aprilie 2012, s-a pronunțat chiar cu privire la contestarea unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice și a apreciat că procedura de contestare a acestuia intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal, fiind pe deplin aplicabile garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție. În cauza menționată, Curtea europeană a reținut că nu exista niciun element care să dovedească faptul că instanțele naționale ar fi avut idei preconcepute cu privire la vinovăția reclamantei. Dacă este cert că instanțele naționale așteptau ca reclamanta să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de către polițist, nu este mai puțin adevărat că această abordare era justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței. Curtea a reținut că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță. Curtea a reținut că reclamanta s-a limitat să depună la dosar, drept probe, înscrisuri, fără a administra alte probe, respectiv proba testimonială, posibilitate oferită de lege.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.12.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Întrucât este vorba despre o contravenție constatată direct de către agentul constatator, instanța apreciază că faptele reținute de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Prin urmare, simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu sunt aduse probe ori nu se invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută. În acest sens, instanța reține că, în cauza supusă analizei, petentul a recunoscut, atât în cuprinsul cererii și precizărilor depuse, cât și în fața instanței, că este vinovată de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa.
Potrivit art. 3 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată, constituie contravenție tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00–8,00 și 13,00–14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora.
Martorul B. T., audiat în cauză la termenul din data de 20.05.2014 ( declarație f. 35), a susținut că, la data de 24.12.2013, petentul l-a vizitat la domiciliul său, unde a rămas peste noapte, precum și că la data de 27.12.2013. aceștia nu s-au întâlnit la domiciliul petentului, întrucât petentul are o vecină care este în mod constant deranjată de orice zgomot ce provine din apartamentul acestuia.
Din coroborarea raportului întocmit de agentul constatator (f. 28) cu declarația numitei Ciochina M. (f. 29), rezultă neechivoc faptul că săvârșirea contravenției s-a produs la data de 27.12.2013 și nu la data de 24.12.2013, astfel cum s-a menționat în cuprinsul procesului-verbal contestat. Totodată, inclusiv mențiunea referitoare la motivul lipsei martorului asistent, respectiv ”era ora 01.45”, este de natură să confirme faptul că, astfel cum rezultă din raportul agentului constatator și din declarația numitei C. M., incidentul care a determinat prezența agentului constatator la fața locului s-a produs la data de 27.12.2014.
În acest ultim sens, în aprecierea instanței, prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei, indicarea greșită a datei săvârșirii contravenției constituie o eroare materială inaptă să determine nelegalitatea procesului-verbal contestat. Concluzia anterioară se impune în considerarea posibilității instanței de a stabili de manieră certă data reală a comiterii faptei, respectiv 27.12.2013, pe baza probatoriului administrat în cauză, controlul temeiniciei sancționării nefiind afectat de eroarea semnalată.
Procedând la analiza concretă a temeiniciei faptei, instanța reține că petentul nu a făcut dovada inexistenței contravenției, astfel cum a pretins, iar declarația martorului audiat în cauză urmează a fi înlăturată de instanță, reținând caracterul subiectiv al acesteia, întrucât nu se coroborează cu restul materialului probatoriu administrat în cauză.
Revenind la declarația numitei Ciochina M. (f. 29), instanța constată că, potrivit susținerilor acesteia, la data de 27.12.2013, aceasta a apelat serviciul 112 pentru a semnala intensitatea zgomotului produs de muzica ascultată de petent, în apartamentul unde acesta domiciliază, situație ce plasează vecinii în imposibilitatea de a se odihni corespunzător, având în vedere ora înaintată, respectiv 01.20. Această declarație este susținută de mențiunile din cuprinsul raportului agentului constatator, înscris care, deși întocmit pro causa, este util soluționării cauzei, întrucât, prezent la fața locului, agentul de poliție a constatat ex propriis sensibus săvârșirea contravenției, a pus în vedere petentului să asculte muzica la intensitate redusă, astfel încât să nu tulbure liniștea locatarilor, i-a adus acestuia la cunoștință prevederile Legii nr. 61/1991 însă, ulterior discuției, petentul a reiterat comportamentul contravențional, aspect la care agentul a asistat, luând în consecințădecizia sancționării.
Din probele administrate în dosar, instanța apreciază că în mod corect agentul constatator a reținut că petentul a tulburat liniștea locatarilor din blocul în care domiciliază prin muzică la intensitate mare, strigăte și zgomote puternice, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 3 pct. 26 din Legea nr. 61/1991.
Din considerentele arătate, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.12.2013 reprezintă un mijloc de probă și că petentul, deși a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, nu a dovedit netemeinicia observațiilor acestuia sau inexactitatea acestora și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat, totodată, că dispozițiile Legii nr. 61/1991 au scop garantarea siguranței publice, apărarea ordinii și prevenirea faptelor ilicite, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora. Totodată, instanța reține faptul că reprezintă obligația cetățenilor respectarea regulilor de conviețuire socială, astfel încât să nu existe neînțelegeri și să găsească mijloace și metode de conviețuire, sancțiunile intervenind în momentul în care aceste reguli sunt grav încălcate, iar cetățenii manifestă dezinteres față de respectarea lor.
Față de individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în cuantum de 500 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Prin actul sancționator contestat, contravenientul a fost sancționat cu minimul legal al amenzii, motiv pentru care instanța apreciază că înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul este nejustificată, contravenția reținută în sarcina petentului având o gravitate sporită, fiind de natură să afecteze un număr considerabil de persoane, iar conduita petentului de ignorare a indicațiilor agentului de poliție cu privire la conduita contravențională constatată, atrage necesitatea aplicării unei măsuri cu un grad suficient de ridicat de coerciție.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.12.2013 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
În baza art. 453 NCPC, reținând culpa procesuală a petentului, instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. A., cu domiciliul în mun. Iași, .. 2, ., ., având CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.12.2013.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.12.2013.
Respinge capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.05.2014.
Președinte, Grefier,
I. T. C.-T. D.
Red./Tehnored./ I.T.
4 ex./04.06.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1669/2014. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
