Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 17187/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. V. C.
GREFIER - C. D. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul C. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la ordine, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 13.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 28.11.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16.05.2014 și înregistrată sub nr._, petentul C. M. a solicitat instanței admiterea plângerii contravenționale împotriva procesului - verbal . nr._ întocmit la data de 15.05.2014.
În motivarea cererii formulate, petentul a învederat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției.
În susținerea cererii, petentul a anexat copii după procesul verbal . nr._ din 15.05.2014.
Cererea a fost motivată în drept conform jurisprudenței C.E.D.O.
Prin chitanța nr. ISXUC_ din data de 16.05.2014, petentul a depus 20,00 lei, reprezentând taxă judiciară timbru.
Legal citată, intimata I. Iași a formulat întampinare și solicită respingerea plângerii deoarece faptele imputate petentului s-au desfășurat în contextul dat din procesul verbal, acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor Ordonanței 2/2001.
A anexat copii după procesul verbal . nr._ din 15.05.2014, raportul agentului constatator din 19.06.2014 pentru data de 15.05.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 15.05.2014, petentul C. M. a fost sancționat în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 deoarece, în calitate de conducător auto, ar fi depășit neregulamentar 5 autoturisme și nu purta centura de siguranță.
Petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 510,00 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce.
Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța mai reține, de asemenea și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 100alin.1 pct.3 d din OUG nr. 195/2002 care prevede faptul că constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: nerespectarea semnificației indicatoarelor și marcajelor de obligare și la prevederile art. 108 alin. 1 pct.3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 195/2002 care prevăd faptul că constituie contravenție nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate.
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia procesul verbal este lovit de nulitate întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 16 al. 7 din OG nr. 2/2001, instanța o respinge, apreciind-o ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Totodată, instanța mai reține că, potrivit deciziei nr. XXII/2007 date în soluționarea unui recurs în interesul legii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, nulitate ce nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Așadar, în condițiile în care la întocmirea procesului-verbal nu se aduce la cunoștință contravenientului dreptul său de a formula obiecțiuni, sau nu se consemnează eventualele obiecțiuni formulate de petent, sancțiunea care intervine în acest caz este nulitatea relativă a actului constatator. Astfel doar în măsura în care petentul dovedește că i s-a creat o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât anulând procesul-verbal, acesta va fi anulat de către instanța de judecată.
Or, având în vedere dispozițiile deciziei în interesul legii, nr. XXII/2007, instanța apreciază că și în situația în care petentul ar fi formulat obiecțiuni la momentul întocmirii procesului-verbal iar agentul constatator ar fi omis să le menționeze în cuprinsul acestuia, sau acestea ar fi avut alt conținut decât cel real neconsemnarea exactă a obiecțiunilor nu este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal, întrucât vătămarea suferită de către petent poate fi înlăturată prin formularea obiecțiunilor și apărărilor împotriva procesului-verbal în fața instanței de judecată, ceea ce petentul a și făcut.
Prin urmare, instanța reține faptul că petentului nu i s-a adus nici o vătămare care să nu poată fi înlăturată ulterior.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța apreciază că situația de fapt reținută în procesul verbal atacat nu corespunde realității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța urmează a efectua analiza procesului – verbal contestat atât prin prisma normelor interne, cât și a normelor internaționale în materia drepturilor omului.
Conform art.20 din Constituția României, legislația națională trebuie interpretată în concordanță cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte, iar în situația existenței unor neconcordanțe au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancționate contravențional au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text cu privire la „acuzațiile în materie penală” a statuat în sensul că distincția între contravenții și infracțiuni, existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din Convenție (Hotărârea pronunțată în cauza Öztürk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragraful 50).
S-a mai reținut că pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter „penal” în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29), criteriile enunțate, de regulă, nefiind analizate cumulativ, dar dacă analiza separata nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
De asemenea, instanța reține faptul că, Curtea Europeană a considerat că și sancțiunea complementară a punctelor de penalizare care poate fi aplicate in materie contravențională are caracter „penal” in sensul art. 6 si art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Frantei 68/_, Hotărârea din 23.09.1989). Astfel Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși in dreptul francez are caracter administrativ, in plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să ducă, la acumularea unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce.
În aceste condiții, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, are un caracter „penal” în sensul Convenției.
Printre garanțiile procedurale care se impun a fi respectate de către instanța de judecată, în momentul în care este învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, se numără și prezumția de nevinovăție, enunțată de art. 6 paragraf 2 din Convenție.
Curtea de la Strasbourg a stabilit, în jurisprudența sa, că prezumția de nevinovăție este încălcată fie prin prezentarea unei persoane acuzată de comiterea unei infracțiuni ca vinovată, înainte ca vinovăția acesteia să fie legal stabilită, fie prin stabilirea în sarcina persoanei respective a obligației de a își dovedi nevinovăția.
Așadar, prezumția de nevinovăție implică și problema sarcinii probei.
În cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că prezumția de nevinovăție are un caracter relativ, nefiind una absolută, întrucât poate suferi limitări prin instituirea în sistemele de drept naționale a unor prezumții de drept sau de fapt.
În dreptul intern, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, conform art. 209 cod civil revenindu-i petentului sarcina de a proba existența unei situații de fapt contrarii celei reținute de agentul constatator prin procesul – verbal de constatare a contravenției.
Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.I
Instanța consideră că analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Petentul trebuie să aibă posibilitatea de a combate în mod real procesul – verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra.
Instanța apreciază că în prezenta cauză, intimatul avea posibilitatea reală și efectivă de a proba cele reținute în procesul verbal prin prezentarea în fața instanței a unui martor ocular, posibilitate care însă nu era la îndemâna petentului în condițiile în care acesta se afla singur în mașină. În condițiile în care contravenientul este pus în situația de a dovedi un fapt negativ iar intimatul ar trebui să dovedească un fapt pozitiv (că petentul a depășit linia continuua), instanța apreciază că intimatul, în calitate de reprezentant al autorității statului, putea și era obligat să ia toate măsurile pentru a-și preconstitui probe în scopul dovedirii încălcării regulilor de circulație.
Față de considerentele enunțate anterior, instanța constată că plângerea contravențională este întemeiată, în cauză existând un dubiu care profita petentului, conform principiului in dubio pro reo, referitor la împrejurarea dep[;irii liniei continue.
De asemenea, instanța constată faptul că mențiunile consemnate de către agentul constatator la rubrica „Alte mențiuni” respectiv, nu este adevărat și nu am făcut nicio abatere” au fost însușite de către petent prin semnarea procesului verbal.
În temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că legalitatea și temeinicia sunt două condiții prevăzute cumulativ pentru procesul-verbal de contravenție, instanța apreciază că plângerea dedusă judecății este întemeiată și, în consecință, urmează a o admite, anulând procesul-verbal și exonerându-l pe petent de plata amenzii aplicate prin actul de constatare anulând totodată masura complementară a reținerii permisului de circulație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de către petentul C. M., domiciliat în Iași, ., nr.3, jud. Iași, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/15.05.2014, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI cu sediul în Iași, .. 6, jud. Iași.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/15.05.2014.
Exonerează pe petent de plata amenzii aplicate în cuantum de 510 lei.
Anulează măsura administrativa de suspendarea permisului de conducere aplicată petentului de către intimată.
Cu drept de apel la Tribunalul Iași în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 28 noiembrie 2014.
Președinte, Grefier,
V. V. C. C. D. C.
RED./ TEHNORED.:V.V.C.
09.01.2015/ 4ex.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2014/2014.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
