Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI

Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 16651/245/2014

Cod operator: 3171

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014

Ședința publică de la 16 Octombrie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE A. F. S.

Grefier C. M. S.

Pe rol se află pronunțarea cauzei Civile privind pe reclamanta .. IAȘI SA în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE proprietari N. NR. 47 -51, . 962, . ca obiect actiune in raspundere contractuala.

La apelul nominal, lipsesc părțile.

Procedura este completă.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, când,

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, reclamanta S.C. C. Iași S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei Asociația de Proprietari N. nr. 47-51, . 962, . plata sumei de 7221,73 lei reprezintă contravaloarea energiei termice pentru perioada 11._.

În motivare, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, însă Asociația de Proprietari nu și-a îndeplinit obligația de a achita integral și la termen facturile emise de societatea reclamantă pentru contravaloarea serviciilor prestate. Facturile nu au fost contestate de către pârâtă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, art. 1516 alin.1, art. 1169, art. 1073, art. 1530 Cod civil, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, Ordinului A.N.R.S.C. nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului – cadru de furnizare a energiei termice.

Potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.

În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată, invitația al conciliere, facturi, referatul de neprezentare la conciliere, contractul de furnizare a energiei termice nr. 1058/2009, componența sold clienți.

Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală.

Instanța, din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele mai vechi de 3 ani .

Reclamanta a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile de întârziere mai vechi de trei ani.

În motivare, reclamanta a arătat că, potrivit art. 2512 alin.2 Cod civil, organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu, iar sumele solicitate cu acest titlu au fost calculate în temeiul clauzei penale din contractul de furnizare a energiei termice încheiat de către părțile din prezenta cauză. Sumele au fost recunoscute de către pârâtă ca fiind datorate prin acceptarea la plată a facturilor și efectuarea de plăți succesive, astfel cum rezultă din fișa de cont pentru operații diverse. Potrivit prevederilor art. 2538 Cod civil, constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea. Ca efect al acestor recunoașteri s-a întrerupt cursul prescripției în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958, urmând ca de la data acestor recunoașteri să curgă un nou termen de prescripție.

Analizând susținerile reclamantei coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Reclamanta S.C. C. Iași S.A., în calitate de furnizor (vânzător), și pârâta, în calitate de consumator, au încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. 1058/2009 având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și apă caldă de consum. Potrivit contractului, pârâta și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de către furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței (15 zile de la data emiterii) atrage majorări de întârziere stabilite conform reglementărilor în vigoare .

În temeiul acestui contract, reclamanta a emis facturile depuse la dosarul cauzei, însă pârâta nu a achitat contravaloarea acestora. Pentru plățile efectuate cu întârziere, au fost calculate penalități.

Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține că pârâta datorează reclamantei suma de 1159,77 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 05.2011 – 02.2013.

A. În ceea ce privește sumele reprezentind penalități de întârziere aferente perioadei 11._, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 2512 alin.1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.

Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201), că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.

Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.

Prin urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, pe care o va analiza, în conformitate cu prevederile art. 248 NCPC, în vigoare la data sesizării.

Reclamanta a invocat dispozițiile art. 2538 cod civil conform cărora constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea.

Instanța apreciază că dispozițiile legale invocate nu sunt incidente în prezenta cauză, cât timp sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcuta de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.

Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.

Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 13.05.2014, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind sumele reprezentind contravaloare penalități de întârziere aferente perioadei 10._, motiv pentru care o va admite și va respinge ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumelor menționate mai sus.

B. Față de inscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține că pârâta datorează reclamantei suma de 1159,77 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 05.2011 – 02.2013, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 662 NCPC, urmează a o obliga la plata sumelor menționate.

Așadar, având în vedere și prevederile art. 1516 alin.1 Cod civil, instanța va admite în parte acțiunea și va dispune potrivit celor arătate mai sus.

F. cheltuieli de judecata

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului la acțiunea privind sumele reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 11._.

Admite în parte acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. C.E.T. Iași S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 25, județul Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari N. nr. 47-51, . 962, . sediul în Iași, .. 47-51, .. B, parter, județul Iași.

Obligă pe pârâtă să achite reclamantei suma de 1159,77 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 05.2011 – 02.2013.

Respinge ca prescrisă cererea reclamantei având ca obiect plata sumei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 11._.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere ce urmează a fi depusă la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi 16.10..2014.

Președinte, Grefier,

S. A. F. S. C.

Red/Tehnored. S.A.F./S.C.

4 ex./25.11.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI