Plângere contravenţională. Sentința nr. 2334/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2334/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 37284/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2334
Ședința publică din data de 14 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul G. G. F. și pe intimata POLIȚIA L. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, constatând că este primul termen de judecată fixat în prezenta cauză civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței de soluționare a prezentei cereri, iar în temeiul dispozițiilor art. 32(2) din OG2/2001 constată că este competentă material, teritorial și general să judece pricina de față.
Instanța ia act că în prezenta cauză intimata a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc și în lipsa sa sau a reprezentantului său legal sau convențional.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, constatând că este concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 N.c.p.c. instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Apreciind administrarea completă a materialului probatoriu încuviințat în prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor 394 N.c.p.c. instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului prezentei cauze.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, având ca obiect plângere contravențională reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 19.11.2013, petentul G. G. F. în contradictoriu cu Poliția L. Iași, Serviciul Circulație Rutieră a solicitat admiterea căii sale de atac și anularea procesului verbal prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 160 lei și 2 puncte penalizare.
În motivare s-a arătat că agentul constatator, ce face parte din Poliția locală Iași nu avea competența de a constata contravenția ce îi este imputată, aceasta fiind de competența poliției rutiere; în acest context lipsa privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Susține petentul că fapta reținută nu are o existență reală, deoarece ar fi intrat pe . a observa indicatorul, ce ar fi fost acoperit de o mașină de marfă. Mai susține petentul că agentul și-a întemeiat procesul verbal pe o analiză ce nu a fost realizată complet. Astfel, se impune constatarea inexistenței faptei, iar în subsidiar reaprecierea gradului de pericol social al faptei. În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001, iar sub aspect probatoriu s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Au fost anexate cererii: duplicat proces verbal și copie carte de identitate.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei cu titlul de taxă de timbru.
La data de 17.12.2013, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate. S-a arătat că, în fapt, prin procesul verbal . nr._, încheiat la 5.11.2013 petentul a fost sancționat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 160 lei reținându-se în sarcina acestuia că la data de 5.11.2013, ora 18:58 a condus autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_, pe . Hotel Europa către magazinul Decora fără a respecta semnificația indicatorului „acces interzis” montat la începutul sectorului de drum. fapta a fost încadrată în prevederile art. 111 din HG 1391/2006 privind aprobarea regulamentului de aplicare OUG 195/2002.
Subliniază intimata că agenții din cadrul poliției locale au competența de a constata fapte de natura celei consemnate în procesul verbal, în baza art. 7 litera h din legea 155/2010. se mai arată că, în opinia intimatei procesul verbal este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este justă. În drept, au fost invocate prevederile art. 205 NCPC. S-a realizat mențiunea potrivit căreia alte înscrisuri aferente cauzei nu mai sunt deținute.
Întâmpinarea i-a fost comunicată petentului, care nu a mai formulat în scris, în cadrul procedurii de regularizare răspuns corespunzător.
În cadrul ședinței derulate la primul termen de judecată 14 februarie 2014, instanța a constatat absența petentului, a încuviințat proba cu înscrisuri, a procedat la închiderea dezbaterilor și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin prin procesul verbal . nr._, încheiat la 5.11.2013 petentul a fost sancționat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 160 lei reținându-se în sarcina acestuia că la data de 5.11.2013, ora 18:58 a condus autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_, pe . Hotel Europa către magazinul Decora fără a respecta semnificația indicatorului „acces interzis” montat la începutul sectorului de drum. fapta a fost încadrată în prevederile art. 111 din HG 1391/2006 privind aprobarea regulamentului de aplicare OUG 195/2002.
Procesul verbal a fost semnat personal de petent, fără a fi formulate la momentul întocmirii sale nici un fel de obiecțiuni. Plângerea a fost formulată în interiorul termenului legal de 15 zile de la comunicarea procesului ( moment ce coincide în acest caz cu întocmirea și înmânarea efectivă a actului).
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Față de caracterul general al normei reținute, gravitatea sancțiunii aplicate și scopul acesteia, instanța reține că toate acestea nu sunt de natură a imprima faptei caracterul unei „acuzații în materie penală”. Așadar nu se poate vorbi de o veritabilă acuzație în materie penală, aptă a sta la baza priorității prezumției de nevinovăție a petentului față de cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal. Astfel, instanța apreciază că în urma analizei legalității actului se va proceda la stabilirea sarcinii probei în cadrul obligațiilor ce revin petentului.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale fiecăruia dintre cele două procese verbale contestate, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Cu privire la critica formulată de petent, referitoare la inexistența unei competențe exprese a Poliției Locale de constatare și sancționare fapte din categoria celor descrise de procesul verbal, instanța reține caracterul neîntemeiat, contrazis de art. 7 litera h din legea 155/2010. astfel se poate observa că în mod legal un agent din cadrul poliției locale a constatat fapta, încheiat procesul verbal și aplicat sancțiunea, nefiind incident nici un motiv de nulitate absolută a procesului verbal.
Apreciind de asemenea, nu mai există motive de nelegalitate care să poată fi analizate și din oficiu, de către instanță. instanța va proceda la analiza celui de-al doilea aspect al actului contestat prin intermediul prezentei plângeri - temeinicia.
Pornind de la premisa inexistenței unei acuzații în materie penală, instanța va sublinia și reține faptul că petentul nu a negat nici un moment faptul că ar fi pătruns și circulat în perimetru aflat sub incidența semnului rutier de acces interzis, pe . Iași, însă a arătat că nu a văzut acest semn, deoarece o mașină de marfă staționa la începutul segmentului de drum. cu toate acestea nici o probă nu a fost furnizată în acest sens, apărările petentului rămânând simple afirmații fără susținere probatorie. Astfel, chiar și în contextul în care procesul verbal ar fi intrat sub incidența interpretării sale ca o acuzație în materie penală, în contextul recunoașterii situației de fapt, însă nuanțării împrejurărilor nerespectării semnificației indicatorului „acces interzis” sarcina probei ar fi revenit în egală măsură petentului. În lipsa unei dovezi concludente a nesemnalizării accesului interzis, petentul nu se poate prevala de necunoașterea sau neobservarea semnelor rutiere, în calitate de conducător auto.
Instanța va reține că petentul nu a reușit să probeze existența unei cauze exoneratoare de răspundere, în contextul recunoașterii nerespectării semnificației indicatorului „ acces interzis” motiv pentru care se va reține existența reală și obiectivă a faptei. Cu privire la sancțiunea aplicată, observând limitele legale ale acesteia, precum și gradul de pericol social al faptei de nesocotire a indicatorului acces interzis pe o stradă centrală din Municipiul Iași, cu punerea în primejdie a siguranței rutiere și securității traficului, instanța va concluziona asupra caracterului legal și proporțional al acesteia, amenda în cuantum de 160 lei fiind în măsură să asigure împlinirea celor 2 scopuri fundamentale de represiune și reeducare.
Astfel, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea și va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G. G. F., domiciliat în Iași, . nr.2G, în contradictoriu cu intimata Poliția L. Iași- Serviciul Circulație Rutieră, cu sediul în Iași, ..
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 14 februarie 2014, în ședință publică.
PREȘEDINTE GREFIER
I. I. P. D.
Red/tehn. jud.II
4 ex, 4.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2333/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6480/2014. Judecătoria... → |
|---|
