Plângere contravenţională. Sentința nr. 2333/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2333/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 25941/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2333
Ședința publică din data de 14 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul D. V. D. și pe intimatul I. J. DE POLIȚIE - SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, prin reprezentant convențional, avocat Ț. A., în temeiul împuternicirii avocațiale a pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimatul, prin reprezentant legal sau convențional.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța ia act că la termenul de judecată anterior deși dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu petentul a fost restituită la dosar, procesul verbal restituit nu a fost completat în mod corespunzător.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Reprezentantul convențional al petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Constatând că sunt concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 N.c.p.c. instanța încuviințează proba cu înscrisuri, proba cu cadrele foto și înregistrarea video depuse la dosarul cauzei.
Instanța dispune vizionarea în ședință publică a înregistrării video depuse la dosar de către intimat.
Apreciind administrarea completă a materialului probatoriu încuviințat în prezenta cauză, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul convențional al petentului solicită admiterea plângerii contravenționale promovate. În acest sens solicită a se observa faptul că între momentul consemnat în procesul verbal ca fiind momentul săvârșirii presupusei contravenții și momentul surprins de înregistrarea video există diferență de o oră și 1 minut. Tot referitor la neconcordanțele constatate în documentația depusă de intimat, solicită se observa că în cuprinsul procesului verbal este consemnată limita de viteză ca fiind de 50 km/h, iar pe înregistrarea video, limita de viteză semnalată este de 60 km/h.
Instanța ia act de concluziile reprezentantului convențional al petentului și în temeiul dispozițiilor 394 N.c.p.c. declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului prezentei cauze.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată la data de 14,08.2013, petentul D. V. D., în contradictoriu cu intimatul IPJ Iași, a solicitat instanței admiterea căii sale de atac și anularea procesului verbal contestat.
În motivare, s-a arătat că petentul nu recunoaște săvârșirea faptei, beneficiind de prezumția de nevinovăție,revenindu-i intimatului obligația de a proba temeinicia procesului verbal. Au fost anexate: duplicatul procesului verbal, dovada achitării taxei de timbru de 20 lei, precum și împuternicire avocațială.
La data de 24 septembrie 2013, intimatul a depus întâmpinare,prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii. S-a arătat că petentul a fost sancționat contravențional pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 4.08.2013 a condus auto marca Audi, cu numărul de înmatriculare_ pe DN 24 Poieni, . a fost înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 103 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h. fapta a fost încadrată în prevederile art.102 alin. 3 litera E din OUG 195/2002. sub aspectul probelor, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri,cadre foto și înregistrare video. La data de 29.11.2013,intimatul a anexat în concret probele de care înțelege să se folosească ( cadre foto, raport agent, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar), la care se adaugă CD – înregistrare video.
La termenul din data de 13 decembrie 2013, instanța a dispus comunicarea setului de înscrisuri către petent.
La termenul din data de 17 ianuarie 2014, instanța a constatat lipsa procedurii de citare cu petentul și a dispus reluarea acesteia.
La termenul din 14.02.2014, instanța a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri,cadre foto și înregistrare video ,aceasta din urmă fiind urmărită în ședință publică, în prezența avocatului ales al petentului. S-a acordat cuvântul pe fond, cauza fiind reținută spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., numărul_ din 4.08.2013, petentul a fost sancționat contravențional pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 4.08.2013,ora 9:52 a condus auto marca Audi, cu numărul de înmatriculare_ pe DN 24 Poieni, . a fost înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 103 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h. fapta a fost încadrată în prevederile art.102 alin. 3 litera E din OUG 195/2002. S-a consemnat expres numărul autoutilitarei poliției în care a fost amplasat radarul, iar procesul verbal a fost semnat fără obiecțiuni consemnate de către petent. Plângerea a fost formulată în interiorul termenului legal.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Amenda în cuantum de 700 lei și sancțiunea complementară au rol de pedepsire și nu de prevenire, iar fapta are caracter general, fiind susceptibile de a imprima obiectului prezentei plângeri, caracterul de „acuzație în materie penală”.
Instanța reține că petentul beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și cadre foto și înregistrare video.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Pe cale de consecință, instanța va proceda în cele ce urmează la analiza temeiniciei procesului verbal contestat.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Se va reține că în cazul faptelor de depășire a vitezei legale, probele ce trebuie administrate au un caracter special, trebuind să fie reprezentate de o înregistrare realizată de un aparat radar omologat, verificat tehnic și declarat admis, cu redarea unei imagini apte a identifica fără urmă de îndoială numărul de înmatriculare al petentului.
La dosarul cauzei există un buletin de verificare metrologică prin care radarul utilizat este declarat admis, fiind în interiorul termenului de 1 an de valabilitate al buletinului, există un atestat de operator calificat, un CD și cadre foto. Din studierea cadrelor foto și a înregistrării se poate observa cu certitudine numărul de înmatriculare a autoturismului, precum și viteza de 103 km/h în dreptul indicatorului T ( target) ,probele depuse fiind de natură a răspunde complet cerințelor normelor metrologice.
Instanța va reține existența obiectivă a faptei reținute de intimat în procesul verbal, și va proceda la analiza proporționalității și legalității sancțiunilor aplicate. Astfel, instanța reține că sancțiunea amenzii a fost aplicată în limitele legale,la fel și sancțiunea complementară a reținerii permisului în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile. Cu privire la gradul de pericol social al a faptei, instanța reține că acesta este semnificativ, prin depășirea vitezei legale cu 53 km/h în localitate și posibilitatea afectării siguranței rutiere. Instanța apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul, acesta din urmă nerăspunzând celor 2 scopuri esențiale ale pedepsei – de represiune și reeducare, și nici înlăturarea sancțiunii complementare, neexistând nici un fel de împrejurări apte de a reduce pericolul social caracteristic faptei.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea și va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. V. D., domiciliat în Iași, ., în contradictoriu cu intimatul IPJ Iași, cu sediul în Iași, ..6.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 14 februarie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud.II
4 ex, 3.03.2014
| ← Suspendare provizorie. Sentința nr. 4856/2014. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2334/2014.... → |
|---|
