Plângere contravenţională. Sentința nr. 2483/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2483/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 26257/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. T.
GREFIER: L. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2483/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent . PRIN ADMINISTRATOR D. P. și pe intimat C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD-EST – C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR IAȘI, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Față de lipsa părților, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, iar prin C. Registratură s-a depus la dosar procesul-verbal privind imposibilitatea executării mandatului de aducere emis pe numele martorului M. L. I., după care:
Instanța, în temeiul art. 313 alin. 3 N.C.P.C.,constată imposibilitatea audierii martorului M. L. I., față de mențiunile din procesul-verbal privind imposibilitatea executării mandatului de aducere emis pe numele acestuia.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța - în temeiul art. 244 N.C.P.C. - declară terminată cercetarea procesului și față de lipsa părților, în temeiul art. 394 N.C.P.C., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 19.08.2013, sub dosar nr._, petenta S.C. D. T. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu C. GENERAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR – REGIUNEA NORD-EST, C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR IAȘI, anularea ca nelegal și netemeinic a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ._ nr. 183/118/26.07.2013.
În motivarea plângerii, petenta a învederat instanței că în urma controlului efectuat la data de 10.07.2013, la sediul din ., s-a reținut în sarcina sa că ar deține în incinta barului zece sticle de bere a căror dată de expirare era 08.06.2013, că nu deține măsură etalon pentru vinul comercializat la pahar și că nu deține autorizație de la Primăria comunei Dumești. În acest sens, petenta a menționat că deținea măsura pentru vinul comercializat la pahar, iar sticlele de bere găsite cu data de comercializare expirată nu erau expuse spre vânzare, ci erau depozitate în frigiderul din incinta magaziei depozit pentru a fi restituite furnizorului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, petenta a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul M. L. I., precum și a probei cu înscrisuri, fiind anexate la dosarul cauzei, în copie certificată, următoarele: proces-verbal ._ nr. 183/118/26.07.2013, adresa din data de 25.07.2013, confirmare de primire.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei (f. 16-20), în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 16.10.2013, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, sens în care s-a arătat că s-a procedat la efectuarea controlului în urma unei reclamații în conținutul căreia s-a precizat că săptămânal, la sediul petentei, este adusă o formație de lăutari ce generează zgomot puternic. S-a precizat că s-a constatat că petenta comercializa băuturi la pahar fără a deține un vas etalon, au fost identificate, expuse spre comercializare, 10 sticle de bere cu data de expirare depășită, iar petenta nu deținea autorizație pentru evenimentele organizate săptămânal la sediul acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OG nr. 21/1992, Legea nr. 252/2003.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind anexat la dosar, procesul-verbal ._ nr. 183/118/26.07.2013, invitație, confirmare de primire.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ._ nr. 183/118 încheiat la data de 26.07.2013 de către intimatul C. GENERAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR – REGIUNEA NORD-EST, C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR IAȘI, petenta S.C. D. T. S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 6000 lei, reținându-se că, în urma controlului efectuat la data de 10.07.2013, la sediul acesteia, s-a constatat că aceasta avea expuse spre comercializare produse expirate, comercializează vin la pahar fără a deține o măsură etalon și desfășoară săptămânal evenimente festive, activitate pentru care nu deține autorizație de la Primăria comunei Dumești, faptele constituind contravenții potrivit art. 5 alin. 1, art. 11 alin. 1, art. 7 și art. 26 alin. 1 din OG nr. 21/1992.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate, ceea ce presupune că cele consemnate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii formulate, să propună administrarea de probe care să infirme situația reținută în sarcina sa de către agentul constatator.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal ._ nr. 183/118 întocmit la data de 11.09.2013 de către intimatul Municipiul Iași reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Din analiza susținerilor petentei din cuprinsul cererii introductive de instanță rezultă că aceasta contestă situația de fapt reținută de către agentul constatator, în sensul că se arată că aceasta deținea măsura etalon pentru vinul comercializat la pahar, iar produsele ce au fost găsite de către inspectori, având perioada de valabilitate depășită, se aflau într-un frigider din incinta magaziei depozit, fiind păstrate pentru a-i fi returnate furnizorului.
În ceea ce privește absența unei măsuri etalon pentru vinul comercializat la pahar, instanța reține că, în ipoteza în care o atare măsură ar fi existat și ar fi fost folosită în cadrul societății petente, nu ar fi existat nicio rațiune pentru care gestionarul prezent la momentul controlului să nu facă dovada utilizării acesteia, la solicitarea agentului constatator.
Referitor la identificarea unor produse având termenul de valabilitate expirat la data controlului, instanța reține că apărările petentei nu pot fi apreciate ca verosimile, din moment ce aceasta însăși admite faptul că produsele în cauză erau expuse într-o vitrină frigorifică, existând neconcordanțe în ceea ce privește locul amplasării acesteia. Conform celor reținute în cuprinsul procesului-verbal sancționator, produsele se aflau într-o vitrină frigorifică amplasată în spațiul de la bar, petenta susținând că vitrina frigorifică se regăsea în magazia depozit. În acest ultim sens, în considerarea faptului că produsele se aflau în frigider, instanța reține că posibilitatea ca acestea să fi fost conservate în aceste condiții în vederea returnării, apare ca fiind cel puțin improbabilă, o atare situație fiind de natură să susțină ipoteza punerii acestora în vânzare, cu ignorarea datei de expirare.
În ceea ce vizează contravențiile ce nu au format obiectul analizei anterioare, instanța nu va proceda la analiza temeiniciei acestora din moment ce, în cuprinsul plângerii formulate, nu a fost contestată situația de fapt reținută în cuprinsul actului sancționator în ceea ce le privește.
Din considerentele arătate, instanța reține că petenta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal prin consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției ._ nr. 183/118/26.07.2013 fiind legal și temeinic întocmit.
Față de individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea aplicată petentei este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite, de modul și mijloacele de săvârșire și de scopul urmărit.
În considerarea celor anterior expuse, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
În baza art. 453 NCPC, instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. D. T. S.R.L., cu sediul în ., județul Iași, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, având cod unic de înregistrare_, în contradictoriu cu intimatul C. GENERAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR – REGIUNEA NORD-EST – C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR IAȘI, cu sediul în Iași, .. 11, județul Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ._ nr. 183/118/26.07.2013.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ._ nr. 183/118/26.07.2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
T.I. C.L.
Red./Tehnored./T.I.
4 ex./11.04.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 4157/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
