Plângere contravenţională. Sentința nr. 4986/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4986/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 23064/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 04.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4986
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe petenta P. O. în contradictoriu cu intimatul M. IASI- POLITIA LOCALA IASI Iași , având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 28.03.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astazi, când:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 19.07.2013 sub număr de dosar_, petenta P. O. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției .-OP nr._/23.06.2013, solicitând anularea acestuia
În fapt, petenta a contestat temeinicia procesului-verbal afirmând că nu se face vinovat de contravenția reținută.
În drept, plângerea nu a fost întemeiată pe nicio dispoziție legală.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției fiind încheiat în mod legal și temeinic.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială, constatându-se imposibilitatea audierii martorului asistent.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal .-OP nr._/23.06.2013, petenta P. O. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 300 lei, pentru faptul că pe data de 23.06.2013, ora 11:00 aflându-se în Piața Agroalimentară A. cel B., Iași ar fi consumat băuturi alcoolice, respectiv vin, faptă care, potrivit procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 3 pct. 23 din Legea nr. 61/1991.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Conform art. 3 pct. 23 din Legea nr. 61/1991 în vigoare la data întocmiri procesului-verbal, constituie contravenție consumul de băuturi alcoolice în următoarele locuri publice: drumuri publice, parcuri, stadioane și terenuri sportive, instituții culturale, săli de spectacole, instituții sau unități economice, toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări și aeroporturi, de stat și private, sau alte locuri prevăzute de lege. În incinta acestor locuri publice se pot consuma băuturi alcoolice prin delimitarea unor spații special amenajate pentru consumarea băuturilor alcoolice, prin hotărârea conducerilor locurilor publice respective. Sunt exceptate localurile de alimentație publică și turism, cum sunt: restaurante, baruri și discoteci. În locurile publice enumerate se interzice cu desăvârșire consumul de băuturi alcoolice de către persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (Legea nr. 61/1991 se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petenteii s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea în fața instanței, organ ce îndeplinește toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimat în fața instanței.
Analizând dispozițiile art. 3 pct. 23 din Legea nr. 61/1991 în vigoare la data întocmiri procesului-verbal, instanța constată că legiuitorul a prevăzut în mod expres anumite locuri publice, ca elemente circumstanțiale de loc pentru săvârșirea contravenției reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat. În această enumerare limitativă nu se regăsește și locul menționat în procesul-verbal, respectiv piața agroalimentară, acesta neputând fi inclus în niciuna din definițiile locurilor enumerate. Concluzia că enumerarea este exhaustivă rezultă și din faptul că în textul legal se face trimitere la alte locuri prevăzute de lege, fiind astfel necesară prevederea expresă a acestor locuri pentru a fi întrunit elementul circumstanțial, trimiterea nefăcându-se la alte locuri asemănătoare, ci prevăzute de lege.
Prin urmare, instanța constată că fapta reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției .-OP nr._/23.06.2013, astfel cum aceasta este descrisă, nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 3 pct. 23 din Legea nr. 61/1991 în vigoare la data întocmiri procesului-verbal, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției fiind netemeinic.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petenta P. O. împotriva procesului-verbal .-OP nr._/23.06.2013 contradictoriu cu intimatul M. Iași –Poliția Locală și va anula acest proces-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petenta P. O., având CNP_, cu domiciliul în Iași, ., jud. Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției .-OP nr._/23.06.2013 contradictoriu cu intimatul M. Iași –Poliția Locală, cu sediul în ., jud. Iași.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției .-OP nr._/23.06.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.04.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A. M.
Red/Teh.I.C.
4 ex/15.04.2014
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2042/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9284/2014.... → |
|---|
