Plângere contravenţională. Sentința nr. 5280/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5280/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 3435/245/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 09 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr. 5280/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta . pe intimatul P. M. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă reprezentanții părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că, prin Serviciul Registratură, intimatul a înaintat răspuns la adresa instanței.
Instanța reține că părțile au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Apreciind că proba cu înscrisuri este concludentă, pertinentă și utilă în soluționarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 167 din Codul de procedură civilă, o încuviințează. Constată administrată proba.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere și împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale, notează următoarele:
La data de 31 ianuarie 2013, sub nr. de dosar_, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași plângerea formulată de către petenta S.C. A. S.A. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._, încheiat la data de 11 ianuarie 2013.
În motivarea plângerii formulate, s-a invocat faptul că procesul-verbal contestat este încheiat de către o entitate fără personalitate juridică, fiind și lovit de nulitate absolută întrucât nu sunt precizate data, ora și locul săvârșirii faptei, nu cuprinde referi la lucrările efectuate, starea în care se găsea asfaltul, nu sunt menționate datele de identificare ale reprezentantului societății. S-a afirmat că petenta este o unitate de utilitate publică, al cărei obiect principal de activitate este captarea, transportul și distribuția apei, colectarea și tratarea apei uzate prin sistemele publice preluate în administrare, obiect ce presupune și intervenții la rețeaua publică de alimentare cu apă potabilă și evacuare a apelor uzate în vederea remedierii avariilor apărute, dar că petenta nu este singura care intervine în carosabil. A mai pretins petenta că intimatul nu a depus probe certe în incriminarea petentei, nefiind respectată prezumția de nevinovăție.
În drept au fost invocate prevederile art. 31 și urm. din OG nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în prezenta cauză timbrul judiciar nu se aplică.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, reiterând motivele de fapt și de drept care au condus la întocmirea procesului verbal. A fost anexată documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
În cadrul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 7191/08.05.2013, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta . cu intimata PRIMĂRIA M. IAȘI.
Prin decizia civilă nr. 211/2014CA pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ la data de 12 februarie 2014, a fost admis recursul intimatei, stabilindu-se că Primăria M. Iași nu are calitate procesual pasivă în cauză, dispunându-se în consecință trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 04 martie 2014 sub nr._, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 09.04.2013.
Judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părților, legal citate.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal numărul_/11.01.2013, petenta a fost sancționată contravențional prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 2500 lei, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei fapte contravenționale: în urma controlului efectuat la data de 10 octombrie 2013, ora 13.00 pe . . constatat nerespectarea obligației de refacere a infrastructurii carosabilului afectat ca urmare a intervenției la rețeaua de apă canalizare, îngropată în infrastructura carosabilului, situată în Iași, . . fost încadrată în prevederile HCL 133/2009, modificată prin HCL 467 /2009. Procesul verbal a fost încheiat în absența persoanei sancționate contravențional, fiind comunicat prin scrisoare recomandată acesteia.
Plângerea a fost formulată în termen legal, la data de 3 ianuarie 2013, procesul verbal fiind comunicat legal la data de 17 ianuarie 2013.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute. Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Instanța reține că toate criticile formulate de către petentă sunt neîntemeiate.
Referitor la criticile privind întocmirea procesului verbal de o structură fără personalitate juridică, instanța reține că instituția emitentă a procesului verbal este P. M. Iași, care în baza prevederilor exprese ale HCL 172/2002 are posibilitatea de a abilita persoane din structura Primăriei să constate faptele contravenționale. Potrivit art. 4 cap. XII: Constatarea și sancționarea contravențiilor săvârșite în prezenta hotărâre se face de către: a) Primar, ofițeri și subofițeri de poliție pentru toate contravențiile; b)Angajații împuterniciți ai direcțiilor din cadrul Primăriei Iași pentru contravențiile săvârșite în domeniul lor de activitate prin Dispoziție a Primarului M. Iași; c) Alte persoane anume împuternicite de către Primar. Rezultă așadar că prin abilitarea expresă a Primarului M. Iași în baza dispoziției nr. 1854 din 17.12.2009, agentul constatator din cadrul Direcției menționate a fost abilitat să constate și sancționeze fapta descrisă, în totalitate concordanță cu dispozițiile legale. Astfel, nu se poate vorbi de încheierea procesului verbal de o persoană fără personalitate juridică.
Referitor la lipsa datei săvârșirii faptei, instanța reține că nu i se poate solicita intimatei consemnarea datei și a tipului lucrărilor pretins a fi fost efectuate de petentă, aceasta constatând prin doar nerepararea părții carosabile. Se poate observa deopotrivă că intimata a consemnat expres data și locul controlului, segmentul pe care a fost constatată nerefacerea carosabilului, efectuând cadre foto detaliate pe care le-a anexat procesului verbal și întâmpinării formulate. Legea nu impune anumite tipuri de refacere a carosabilului, ci o obligație generală, astfel încât orice modalitate de afectare a infrastructurii dă naștere unei obligații corelative. Instanța reține că intimatul a consemnat corespunzător fapta, realizând o suficientă descriere a acesteia.
În ceea ce privește omisiunea agentului constatator de a consemna în cuprinsul procesului-verbal datele de identificare ale reprezentantului societății, instanța apreciază că această omisiune nu este în măsură să atragă nulitatea procesului-verbal contestat, având în vedere că petenta nu invocă și nu dovedește că ar fi suferit vreo vătămare prin această omisiune, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petenta nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal nr._/11.01.2013, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că fapta nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză instanța constată că fapta de nerespectare a obligației de reparare și refacere parte carosabilă deteriorată ca urmare a intervenției la rețeaua de apă canalizare are o existență reală, obiectivă. Astfel, coroborând datele concrete și detaliate din adresa de sesizare cu detaliile cadrelor foto surprinse se poate observa fără urmă de îndoială faptul că intervenția care a determinat realizarea unor lucrări care au condus la dezafectarea părții carosabile, aceasta fiind acoperită cu pietriș. Lucrarea nu a fost finalizată prin asfaltarea la nivel a părții carosabile. Astfel potrivit art. 2.5 Regulament, Anexa 1 din HCL 133/2009, modificată prin HCL 467/2009, obligația de a reface infrastructura carosabilului aparține deținătorilor de rețele de utilități, îngropate în infrastructura părții carosabile. Având în vedere data la care a fost realizată intervenția – 05.12.2012, instanța reține că petenta avea obligația de a reface covorul asfaltic până la data la care a fost constatată fapta contravențională.
Astfel cum se poate observa din redactarea textului de lege, sarcina realizării acestor lucrări de intervenție și refacere revine în totalitate administratorului rețelei de apă, această calitate nefiind contestată de către societatea petentă.
Instanța observă că deși petenta are sarcina probării unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, aceasta nu a probat în nici un fel o altă situație de fapt, aptă să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat. În consecință, instanța va reține legalitatea și temeinicia actului administrativ analizat.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 2.5 HCL 133/2009, modificată prin HCL 467/2009, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Referitor la individualizarea sancțiunii instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptei contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentei nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv. Pericolul social este unul semnificativ, rezultând pe din posibilitatea producerii de accidente determinate de existența unei suprafețe ce prezintă urmele unui șanț extins, în urma acoperirii parțiale.
Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În baza acestor considerente, reținând faptul că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată și va menține ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.
Față de conținutul principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. S.A., J_, CUI RO_, cont bancar RO47RZBR_233 cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului – verbal nr._ încheiat la data de 11.01 2013 de intimatul P. municipiului Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr. 11.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
4Ex./19.05.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8242/2014. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2608/2014. Judecătoria... → |
|---|
