Plângere contravenţională. Sentința nr. 6437/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6437/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 40954/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIIVLĂ NR. 6437
Ședința publică din data de 30 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul Z. A. V. și pe intimatul POLIȚIA L. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 25.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30.04.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.12.2013, pe rolul Judecătoriei Iași, petentul Z. A. V., în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului Iași, a solicitat instanței admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat.
În motivare, s-a arătat că la datade25.11.2013,conducea auto marca Honda Accord cu numărul de înmatriculare_, pe . Mun Iași, dinspre Hotel Continental către T., când a fost oprit în trafic de un agent de poliție din cadrul Poliției Locale care i-ar fi adus la cunoștință că circula pe un segment de drum la începutul căruia exista indicatorul „ Acces interzis”, motiv pentru care a întocmit pe numele său un proces verbal de constatare și sancționare contravenție, fiind reținută în sarcina sa fapta prevăzută de art. 108 alin. 1 litera a) pct. 5 și art.99 alin. 2 OUG 195/2002. Sub aspectul legalității, petentul învederează instanței că actul este lovit de nulitate absolută, deoarece nu se indică pentru agentul constatator calitatea acestuia și nici nu se face mențiunea referitoare la structura din cadrul căreia face parte. Or, legiuitorul a înțeles să instituie o atare mențiune obligatorii pentru a oferi posibilitatea verificării competenței agentului constatator. Astfel, polițistul nu avea calitatea de polițist rutier și nici competența de a constata fapta. Un alt motiv de nulitate ar fi reprezentat de insuficienta descriere a faptei, nefiind precizat dacă indicatorul care impunea o anumită regulă pe sectorul de drum pe care a circulat, se referea la toate autovehiculele sau doar la o parte din acestea. cu toate că agentul constatator a apreciat că prin fapta de a fi circulat pe acel segment de drum s-ar fi generat un pericol public, în realitate și alți conducători auto circulau pe . auto proprietate privată cât și mijloace de transport în comun). Mai apreciază petentul că s-a realizat o încadrare incorectă a faptei pentru care a fost sancționat.
Fapta este doar sancționată de textul delege indicat fiind în realitate prevăzută de un alt text de lege nespecificat ( art.147 pct.2 HG_).
Referitor la temeinicia procesului verbal, petentul arată că fiind vorba de un segment de drum pe care nu îl folosește prea des nu a observat indicatorul amplasat. Se mai subliniază că nu a periclitat în nici un fel circulația pe acel segment de drum și că sancțiunea avertismentului ar fi suficientă pentru atingerea scopului, fiind un conducător auto disciplinat. Astfel, din anul 2010 nu a mai fost sancționat pentru nici un fel de contravenție, astfel cum rezultă din cazierul său auto.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile legii 155/2010, OUG 195/2002, HG1391/2006, OG 27”001 și dispozițiile art. 30, 148și 194 NCPC.
Petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri,atașând cererii duplicatul procesului verbal, dovada de comunicare a procesului verbal, taxa de timbru aferentă cererii ( 20 lei), copie cărții de identitate, a permisului auto și a cazierului auto.
La datrade17 ianuarie 2014, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii. S-a arătat că petentul a fost sancționat pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 25.11.2013,ora 11:05 a condus auto marca Honda Accord cu numărul de înmatriculare_, pe . Mun Iași dinspre Hotel Continental către T., fără a respecta semnificația indicatorului „acces interzis” montat la începutul sectorului de drum . fapta a fost încadrată în prevederile art. 108 alin. 1 litera a din OUG 195/2002. intimata apreciază că procesul verbal încheiat respectă legalitatea și proporționalitatea sancțiunii aplicate și solicită respingerea criticilor referitoare la nulitatea procesului, deoarece acestea nu se încadrează în prevederile art. 17 din OG 2/2001.
Mai învederează intimata că în conformitate cu prevederile art. 7 litera h din legea 155/2010,agenții constatatori din cadrul Poliției Locale au obligația de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprire, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis. În drept, au fost indicate prevederile art. 205 NCPC. S-a realizat precizarea conform căreia nu există alte înscrisuri ce pot fi depuse la dosarul cauzei.
Întâmpinare a fost comunicată petentului, care la data de 5.02.2014,a depus răspuns la întâmpinare ,reiterând aceleași critici din cererea inițială.
În cadrul ședinței publice din data de 21 martie 2014, instanța a dispus citarea intimatei cu mențiunea depunerii ordinului de serviciu cu privire la agentul constatator ce figurează în cuprinsul procesului verbal.
La data de 24 aprilie 2014, intimata a depus precizări și fișa postului agentului constatator.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, a constatat administrat întregul material probatoriu și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., numărul_,încheiat la data de 25.11.2013, petentul a fost sancționat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 160 lei și 2 puncte de penalizare, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 25.11.2013,ora 11:05 a condus auto marca Honda Accord cu numărul de înmatriculare_, pe . Mun Iași dinspre Hotel Continental către T., fără a respecta semnificația indicatorului „acces interzis” montat la începutul sectorului de drum . fapta a fost încadrată în prevederile art. 108 alin. 1 litera a din OUG 195/2002 și art. 99 alin. 2 din același act normativ. În actul de constatare s-a consemnat că petentul refuză să semneze, procesul fiind comunicat prin scrisoare recomandată la data de 2.12.2013. plângerea a fost formulată în interiorul termenului legal de 15 zile.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 160 lei, dublată de o sancțiune complementară), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului, constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. În privința criticilor de legalitate ale procesului verbal, instanța va reține caracterul neîntemeiat al acestora: astfel, cu privire la calitatea agentului constatator, instanța reține că în temeiul art. 7 litera h din legea 155/2010, agenții din cadrul Poliției Locale au competență în constatarea și sancționarea pentru încălcarea normelor legale privind oprire, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis. Competența agentului constatator este susținută, în plus, și de fișa postului ( la litera a ) figurând „ constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor privind oprirea, staționarea autoturismelor și accesul interzis. Lipsa mențiunii referitoare la competența specială a agentului nu poate atrage nulitatea necondiționată a procesului verbal, ci poate interveni doar în situația în care petentul demonstrează vătămarea și faptul că aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal. Vătămarea ar fi putut interveni, în realitate, în contextul absenței unei competențe a agentului constatator, dar nu și în situația de față, în care agentul are competență de constatare și de sancționare a faptei.
Referitor la insuficienta descriere a faptei,instanța reține caracterul nereal al criticii, descrierea efectuată de agent fiind completă și suficientă pentru a permite o corectă raportare a împrejurărilor la textul de lege indicat la încadrarea juridică a acesteia.
Referitor la greșita încadrare juridică a faptei, instanța reține de asemenea caracterul neîntemeiat al criticii, având în vedere că art. 108 alin. 1 OUG 195/2002 prevede: Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 5. circulația pe un sector de drum pe care accesul este interzis. Este foarte adevărat că descrierea regulii de circulație referitoare la respectarea semnului de acces interzis este cuprinsă în alte texte de lege( art. 147 pct.2 din HG 1391/2006), însă acest lucru nu implică o greșită încadrare juridică a faptei, trimiterea fiind implicită prin mențiunile pe care textul le cuprinde ( art.108 descriind complet regula pretins a fi încălcată). Mai mult, o incorectă încadrare juridică a faptei ar putea atrage doarîn cazul dovedirii vătămării și a faptului că anularea procesului verbal ar fi unica modalitate de înlăturare a vătămării nulitatea procesului verbal, aceasta nefiind una necondiționată.
Se va reține că nu au fost identificate alte aspecte care să poată fi puse în discuție și din oficiu de instanța de judecată.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal.
Se va reține că petentul nu a negat realitatea obiectivă a acțiunii de a fi circulat pe . direcția descrisă în procesul verbal, ci a arătat pe de o parte că semnul nu a fost văzut de conducătorul auto,iar pe de altă parte că nu a afectat în nici un fel traficul, care oricum presupunea participarea altor mijloace de transport,personale și de transport în comun. Referitor la prima apărare - ( faptul că nu ar fi observat semnul de interzis), instanța reține că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea regulilor de circulație. O eventuală eroare de fapt a petentului ( astfel cum ar fi dorit să o invoce,în încercarea de a obține exonerarea de răspundere contravențională, prin înlăturarea vinovăției) ar fi trebuit fundamentată pe elemente obiective, imposibil de cunoscut pentru orice alt participant la trafic, aspect ce nu se susține în prezenta cauză. Cu privire la presdupusa participare la trafic a altor autoturisme, petentul nu poate invoca în apărarea sa încălcarea regulilor de circulație și de alți conducători auto și nici nu poate demonstra absența pericolului social. Astfel, încălcarea de un număr mai mare de persoane a uneia și aceleiași reguli de circulație nu poate diminua pericolul social al faptei pentru fiecare dintre aceștia și nici nu poate conduce la concluzia inexistenței acestei trăsături a contravenției.
Instanța reține că renunțarea la prezumția de nevinovăție ( a petentului) se coroborează pe deplin cu mențiunile agentului constatator, realizate în cuprinsul procesului verbal ( fapta fiind percepută direct și nemijlocit de acesta). Astfel,ca urmare a analizei situației particulare, în prezenta cauză va prevala prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, instanța urmând a respinge ca neîntemeiată plângerea și a lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul Z. A. V., domiciliat în Iași, ., ., . cu intimata Poliția L. a Municipiului Iași, cu sediul în ..
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 30 aprilie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 28.05.2014
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 525/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7648/2014.... → |
|---|
