Plângere contravenţională. Sentința nr. 676/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 676/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 34487/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 676
Ședința publică din data de 21 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: T. I.
GREFIER: L. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul B. V. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, observând că prezentul termen este primul termen de judecată cu părțile legal citate, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă., raportat la prevederile art. 32 din O.G. 2/2001, constată că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 238 Noul Cod procedură civilă instanța procedează la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului, fixând un termen de 4 luni.
În temeiul dispozițiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 si art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri, planșe foto și înregistrare video, considerând-le admisibile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei. Respinge proba cu martorul Potângă I., apreciind că nu este utilă soluționării cauzei, în considerarea faptului că fapta contravențională contestată se constată cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate și omologate.
Față de lipsa părților, precum și de solicitarea acestora de judecare a cauzei în lipsă, nemaifiind alte cereri și excepții, în baza art. 244 Cod procedură civilă instanța declară terminată cercetarea procesului și, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25.10.2013, petentul B. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.10.2013, prin care fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, ca netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii, petentul a învederat instanței faptul că la data de 15.10.2013, a fost oprit de către organele poliției rutiere în localitatea Poieni, județul Iași, acestea reținând în sarcina sa depășirea vitezei legale cu 54 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h, prezența unor defecțiuni minore la sistemul de iluminare, precum și faptul că plăcuțele cu nr. de înmatriculare erau murdare. Petentul a menționat că viteza de 104 km/h, ce i-a fost imputată de către agentul constatator, nu corespunde realității faptice, acesta circulând cu o viteză inferioară celei indicate, iar la momentul înregistrării acesta se afla în afara localității. Ca motive de nelegalitate, petentul a menționat că agentul constatator a trecut același text de lege pentru indicarea contravenției și a sancțiunii aplicate, neindicarea datelor de identificare ale aparatului radar.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și a probei testimoniale cu martorul Potângă I., fiind anexate, în copii certificate, procesul-verbal . nr._/15.10.2013, carte de identitate B. V..
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei (f. 7), în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OUG nr. 80/2013, act normativ aplicabil în considerarea datei formulării cererii.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare la data de 14.11.2013, solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ca legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării, a învederat instanței că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal . nr._/15.10.2013 pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e, art. 99 alin. 1 pct. 18 și art. 99 alin. 1 pct. 16 din OUG nr. 195/2002 constând în aceea că, la la data de 15.10.2013 a condus autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare_ pe DN 24, iar în localitatea Poieni, județul Iași, a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 104 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h, având defecțiuni minore la sistemul de iluminat și plăcuțele cu nr. de înmatriculare murdare.
În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, planșe fotografice și înregistrarea video, fiind depuse la dosarul cauzei, următoarele: raportul agentului constatator, atestatul operatorului radar, verificarea metrologică a aparatului radar, CD și planșe fotografice cu înregistrarea contravenției.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 NCPC, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 28.11.2013, petentul a arătat că în conținutul întâmpinării nu se formulează nicio apărare, menționând totodată faptul că raportul agentului constatator nu poate servi drept probă în cauză, fiind un document întocmit ulterior de către agentul constatator.
In cauză a fost administrată, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, precum și, pentru intimat, proba cu planșe fotografice și proba cu înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 15.10.2013, petentul B. V. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se că la data menționată, pe DN 24, în localitatea Poieni, județul Iași, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 104 km/h, pe un sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h, aspect constatat cu ajutorul cinemometrului radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fapta anterior menționată constituind contravenție potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice. De asemenea, s-a reținut că autoturismul avea defecțiuni minore la sistemul de iluminare și plăcuțele cu nr. de înmatriculare murdare, faptele constituind contravenții potrivit dispozițiilor art. 99 alin. 1 pct. 16 și 18 din OUG nr. 195/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic sunt dispozitive destinate măsurării vitezei (art. 6 pct. 20 teza 2 din OUG. nr. 195/2002), iar conform pct. 3.5.1. din Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/14 iulie 2009, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din cele arătate mai sus, instanța constată că cinemometrul radar utilizat de către reprezentantul intimatului la măsurarea vitezei și înregistrările efectuate cu ajutorul acestuia îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice, precum și cerințele de conținut prevăzute de normele legale care reglementează acest domeniu, aspect relevat de buletinul de verificare metrologică (f. 26) și de înregistrarea video (f. 28).
De asemenea, în buletinul de verificare metrologică, sunt menționate datele cinemometrului, precum și faptul că aparatul radar poate efectua măsurători în regim staționar sau în regim de deplasare (f. 26), iar operatorul radar este atestat ca operator PYTHON II (f. 27).
Sub aspectul neutilizării modelului prevăzut în anexa 1D, instanța reține că, astfel cum prevede art. 181 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, în ipoteza în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Potrivit acestei anexe, actul sancționator trebuie să cuprindă rubrica „înregistrat cu”, rubrică ce impune menționarea unor date apte să identifice aparatul radar. Astfel, deși procesul-verbal contestat în prezenta cauză nu conține mențiunile prevăzute de anexa 1D prin raportare la specificul contravenției reținute în sarcina petentului, instanța reține că absența acestor elemente nu atrage nulitatea actului sancționator în condițiile în care petentul nu a indicat și nici nu a făcut dovada vătămării suferite.
Relativ la apărările formulate de către petent cu privire la neindicarea distinctă a textelor de lege ce stabilesc contravenția și sancțiunea aplicabilă, instanța constată că, pe baza textelor de lege menționate de către agentul constatator, se poate realiza controlul legal al sancțiunilor aplicate, iar petentul nu a precizat și dovedit în ce constă vătămarea suferită prin eroarea semnalată. În aprecierea instanței, principiul legalității nu a fost încălcat, în situația menționată, în condițiile în care, la momentul efectuării analizei procesului-verbal contestat, se poate identifica în mod neechivoc care este textul normativ în considerarea căruia au fost aplicate sancțiunea principală și cea complementară.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt netemeinice..
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 15.10.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Având în vedere faptul că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul de poliție, instanța apreciază că faptele constatate personal de către acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Prin urmare, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să solicite instanței încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Având în vedere principiile anunțate, instanța reține că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul tip R. PYTHON II model AM 185/2001, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video JE_, fiind îndeplinite cerințele art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. Din buletinul de verificare metrologică (f. 26) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Din înregistrarea video, suport CD (f. 28), precum și din planșele fotografice anexate la dosarul cauzei (f. 25) se observă că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ circula cu viteza de 104 km/h, în localitatea Poieni, județul Iași, astfel cum s-a reținut în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, pe un sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h.
În ceea ce vizează contravențiile prevăzute de art. 99 alin. 1 pct. 16 și 18 din OUG nr. 195/2002, instanța reține că în cuprinsul plângerii formulate petentul nu a formulat apărări cu privire la acestea, nefiind, în consecință, contestată temeinicia sancționării pentru faptele contravenționale anterior menționate.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum din localitatea Poieni, județul Iași, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, iar faptele constând în prezentarea unor defecțiuni minore la sistemul de iluminare și plăcuțele de înmatriculare murdare constituie contravenții potrivit art. 99 alin. 1 pct. 18, respectiv pct. 16 din OUG nr. 195/2002.
Din aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și că petentul, deși prin plângerea formulată a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002R au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. V., cu domiciliul în Iași, ., . ., având CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI – BIROUL RUTIER, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.10.2013.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.10.2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
T. I. L. M.
Red./Tehnored./T.I.
4 ex./14.03.2014
| ← Fond funciar. Hotărâre din 26-11-2014, Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 15/2014.... → |
|---|
