Plângere contravenţională. Sentința nr. 7061/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7061/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 3633/245/2014
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR_
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7061
Ședința publică din data de 16 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta I.I. R. P. și pe intimatul P. M. IAȘI- PRIMARIA MUN. IASI -DIRECTIA CONTROL INTERN SI MANAGEMENTUL CALITATII, SERVICIUL CONTROL INTERN, având ca obiect plângere contraventionala. .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 09.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 16.05.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4.02.2014, petenta II R. P., în contradictoriu cu P. M. Iași, Primăria M. Iași-Direcția Corp Control Intern și Managementul Calității a solicitat instanței admiterea plângerii împotriva procesului verbal nr._, încheiat la data de 28.01.2014 și anularea acestuia.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 14.01.2014 s-a întocmit somația prin care a fost înștiințat asupra obligației de obținere a autorizației de funcționare a Primăriei Iași. Susține petentul că s-a conformat somației și a început să strângă actele necesare și s-a prezentat la sediul primăriei pentru a depune dosarul. Persoanele responsabile au respins cererea, învederându-i petentului că are de plătit 2000 lei taxă. Nedispunând dea această sumă a apelat la toate cunoștințele pentru a împrumuta bani și a reușit să strângă această sumă abia la data de 29.01.2014, în jurul orei 19:00, când sediul Primăriei era închis. Pentru acest motiv a depus întregul dosar la data de 30.01.2014, cu o foarte scurtă întârziere față de termenul ce i-a fost impus. Cu toate acestea, la data de 28.01.2014 i-a fost întocmit procesul verbal de sancționare prin care i s-a aplicat o amendă de 500 lei. se subliniază de către petent că fapta nu a fost suficient descrisă ,iar dispozițiile legale nu au fost menționate în mod complet și corect. O descriere pur formală a faptei nu echivalează cu o surprindere a tuturor elementelor de circumstanțiere necesare . mai mult, cu toate că atât el cât și alți potențiali martori erau de față la momentul constatării, procesul verbal a fost întocmit în lipsă. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul, motivat de prevederile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001. se mai susține că atitudinea agentului constatator a fost una tendențioasă și de rea credință . în drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001 și OG 99/2000. sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri .
Au fost anexate cererii: împuternicire avocațială, notă comunicare proces verbal, copie proces verbal, dovadă comunicare prin scrisoare recomandată, dovadă achitare taxă autorizație, somație inițială ( 14.01.2014) cu acordare termen 27.01.2014, copie carte de identitate, copie certificat de înregistrare întreprindere.
La data de 17.02.2014, petentul a depus dovada achitării taxei de timbru aferente.
La datade10 martie 2014, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii. S-a arătat că în urma controlului efectuat la data de 14.01.2014, în Iași, pe ., la barul aparținând întreprinderii petente, s-a constatat că aceasta desfășura activități de alimentație publică fără a deține autorizație de funcționare eliberată de Primăria M. Iași, deși a fost somată în acest sens prin somația 2208/14.01.2014. măsura dispusă a fost . obținerea autorizației. Ordonanța 99/2000 stabilește că pentru comercializarea produselor și serviciilor de piață orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii. Astfel,P. M. Iași, prin serviciul de specialitate eliberează acest tip de autorizație.
Se mai arată că la momentul înregistrării societății în evidențele ORC au fost depuse actele doveditoare și o declarație tip din care să rezulte activități pe care urma a le desfășura,orice modificare trebuind adusă la cunoștința acestei instituții. La data efectuării controlului, petentul nu deținea de la serviciul Avize M. Întreprinzători, din cadrul Primăriei,autorizație de funcționare pentru desfășurarea activității de alimentație publică și ulterior nu a respectat termenul acordat pentru ..01.2014. efectuarea demersurilor pentru obținerea autorizației nu poate justifica buna credință a întreprinderii. Intimatul apreciază că procesul verbal este legal și temeinic,iar sancțiunea aplicată respectă cerințele de legalitate și proporționalitate.
În drept, au fost invocate prevederile OG 99/2000, art. 205-208 C. .
Au fost anexate întâmpinării copie proces verbal, copie adresă somație,, dovadă comunicare proces verbal.
La datade26 martie 2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat apărările de fond, depunând certificat constatator, rezoluție ORC octombrie 2013, cerere înregistrare /autorizare funcționare.
La data de 15aprilie 2014,intimatul a depus la rândul său o . precizări, reiterând apărările formulate.
La data de 25 aprilie 2014, petentul a fost prezent în instanță și a insistat în darea unei declarații în această calitate, declarație consemnată și atașată dosarului cauzei la fila 37 dosar.
Instanța a pus în vedere petentului obligația de a anexa la dosar o copie a autorizației primite. La data de 29 aprilie 2014, petentul a anexat la dosar autorizația eliberată la data de 10 februarie 2014.
În cadrul ședinței publice din data de 9 mai 2014, instanța a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri, a constatat administrat întreg materialul probatoriu și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal nr._, încheiat la data de 28.01.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 500 lei, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: în urma controlului efectuat la data de 14.01.2014, în Iași, pe ., la barul aparținând întreprinderii petente, s-a constatat că aceasta desfășura activități de alimentație publică fără a deține autorizație de funcționare eliberată de Primăria M. Iași, deși a fost somată în acest sens prin somația 2208/14.01.2014. măsura dispusă a fost . obținerea autorizației. Ordonanța 99/2000 stabilește că pentru comercializarea produselor și serviciilor de piață orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii. Astfel,P. M. Iași, prin serviciul de specialitate eliberează acest tip de autorizație. Fapta a fost încadrată în prevederile art. 73 pct.1 lit. a din OG 99/2000 și a fost întocmit în lipsa petentului, fiind-i comunicat acestuia prin scrisoare recomandată la data de 29 ianuarie 2014.
Plângerea a fost formulată în interiorul termenului de 15 zile.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 500 lei), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului, constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Sunt nereale susținerile referitoare la descrierea insuficientă a faptei sau greșita încadrare juridică a acesteia. agentul constatator a individualizat toate elementele necesare stabilirii obligațiilor încălcate și modalității concrete de săvârșire a faptei.
Conform art. 73 din OG 99/2000 Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: 1. desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), cu suspendarea activității comerciale până la data autorizării și cu amendă: a) de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafață mică. Potrivit art. 5 din același act normativ: „ (1) Orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii”.
Verificând susținerile petentului și ale intimatei, instanța constată că la datade14 ianuarie 2014, intimatul a emis o somație inițială prin care a pus în vedere petentului obligația de a intra în legalitate prin depunerea dosarului complet la Primărie și obținerea autorizației speciale. Petentul a demonstrat demersurile efectuate însă nu a reușit să probeze îndeplinirea în termen a obligației de obținere a autorizației ( aceasta fiind emisă la 10 februarie 2014, față de termenul de 27 ianuarie 2014 acordat de persoanele abilitate din cadrul instituției intimate. Astfel, instanța nu va putea reține că procesul verbal este netemeinic, răspunderea contravențională îndeplinind toate condițiile cumulative de reținere.
Deși se poate vorbi de săvârșirea reală a faptei și de vinovăția petentului, instanța va reține anumite circumstanțe particulare în ceea ce privește amenda aplicată. Astfel, petentul a depus diligențele obținerii autorizației într-o perioadă scurtă de timp de la momentul întocmirii procesului verbal, anexând la dosar autorizația de funcționare 162/10.02.2014 în care obiectul de activitate inserat este „alimentație publică”, îndeplinind astfel, ( desigur cu o oarecare întârziere) cerințele din somația inițială și mențiunile de intrare în legalitate din procesul verbal. Astfel, instanța va avea în vedere conduita petentului, depunerea autorizației ulterior întocmirii procesului verbal, conduita sinceră a acestuia și va aprecia ca necesară înlocuirea amenzii cu avertismentul, această din urmă sancțiune fiind proporțională cu pericolul social al faptei.
Astfel, instanța va admite în parte cererea formulată și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 500 lei, aplicată petentei prin procesul verbal nr._, încheiat la data de 28.01.2014 cu sancțiunea principală a avertismentului, menținând toate celelalte dispoziții din cuprinsul actului atacat. Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta II R. P., cu sediul în Iași, ., prin reprezentant legal R. P., în contradictoriu cu P. M. Iași, Primăria M. Iași-Direcția Corp Control Intern și Managementul Calității .
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 500 lei, aplicată petentei prin procesul verbal nr._, încheiat la data de 28.01.2014 cu sancțiunea principală a avertismentului. Menține toate celelalte dispoziții din cuprinsul actului atacat.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la momentul comunicării.
Pronunțată astăzi, 16 mai 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud.II
4 ex, 11 iunie 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5596/2014. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 8839/2014.... → |
|---|
