Plângere contravenţională. Sentința nr. 7427/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7427/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 38842/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 23.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER-P. A. -M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7427
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent C. D. L. și pe intimat I.P.J. IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI - BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala .
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă (poziția 46), la prima strigare au lipsit părțile, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din ROI, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa acestora.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 02.12.2013 sub număr de dosar_, petentul C. D. L. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.11.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și anularea sancțiunii complementare de suspendare a exercițiului dreptului de a conduce.
În fapt, petentul a arătat că a observat pietonul angajat în trecere, însă nu a oprit întrucât poziția în care se afla permitea continuarea deplasării autoturismului fără a pune în pericol siguranța și integritatea corporală a pietonului. Petentul a mai precizat că deține permis de conducere din anul 1992, fără a avea suspendat exercițiul dreptului de a conduce. Având în vedere că începând cu data de 15.11.2013 deține funcția de inspector superior antifraudă în cadrul Direcției Generale Antifraduă Fiscală, petentul a solicitat anularea sancțiunii complementare.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. 195/2002 și O.G. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001, fapta fiind dovedită cu planșele fotografice anexate și înregistrarea video.
Au fost depuse la dosarul cauzei de către intimat următoarele: raportul agentului constatator, suportul optic cu înregistrarea video și două fotografii extrase de pe filmul aparatului radar, filele 23-25.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și înregistrarea video.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/18.11.2013, petentul C. D. L. a fost sancționat cu 4 puncte amendă în cuantum de 320 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului petentului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru faptul că pe data de 18.11.2013, ora 10:10, pe . fi fost condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, fără a acorda prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3, lit. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.
Procesul-verbal a fost semnat de către petent cu mențiunea: „ vreau să fac contestație”.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Conform art. 100 alin. 3 lit. b constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese, petentul necriticându-l pe motive de nelegalitate.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 republicată și actualizată privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda și punctele de penalizare ori suspendarea exercițiului dreptului de a conduce (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea astfel cum rezultă din analiza procesului-verbal contestat. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În procesul-verbal . nr._/18.11.2013 se arată că petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în travesare, faptă ce a fost înregistrată pe caseta nr. 1504 a aparatului radar instalat.
Analizând planșele fotografice depuse de către intimat și înregistrarea video, instanța constată că la ora 10:09:59, cadrul 9778 un pieton aflat pe sensul de mers al petentului se angaja în traversarea zebrei, pe banda nr. 1, autovehiculul condus de către petent, pe banda nr. 2, continuîndu-și deplasarea fără a acorda acestuia prioritate de trecere.
Având în vedere probele administrate cât și faptul că art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002 republicată și actualizată sancționează fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumului public, instanța constată că fapta petentului a fost dovedită, prezumția de nevinovăție fiind înlăturată.
În ceea ce privește sancțiunea principală aplicată petentului, respectiv 4 puncte amendă în cuantum de 300 lei, instanța reține că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de O.U.G. 195/2002, însă nu este proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite de către petent având în vedere aspectele prevăzute de art. 5 alin. 5, art. 7 alin. 2 și art. 21 alin. 3 din O.G 2/2001: circumstanțele faptei contravenționale, traversarea pietonului nefiind obstrucționată de către acțiunea petentului, sancțiunea complementară fiind însă proporțională față de atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la circulația pe drumurile publice, fapta contravențională săvârșită de către petent presupunând în sine un pericol social generic ridicat. De asemenea, instanța constată că activitatea profesională a petentului nu este prejudiciată în condițiile suspendării exercițiului dreptului de a conduce a petentului, transportul acestuia putând fi asigurat și prin alte modalități, un asemenea aspect nejustificând înlăturarea sancțiunii complementare.
Analizând ansamblul acestor elemente, instanța reține că fapta săvârșită de către petent este de o gravitate redusă, sancțiunea contravențională nereprezentând un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. Constatând că acest scop poate fi atins și prin aplicarea sancțiunilor avertismentului, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii cu amendă în cuantum de 4 puncte cu sancțiunea avertismentului.
În acest sens, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța va atenționa petentul asupra pericolului social al faptei săvârșite, asupra faptului că, potrivit legii, are obligația de a acorda prioritate de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Având convingerea că petentul va înțelege îngăduința instanței, subliniind faptul că avertismentul nu se justifică decât o singură dată, instanța va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și a obligației de a respecta dispozițiile legale.
Pentru toate argumentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. D. L. împotriva procesului-verbal . nr._/18.11.2013, în contradictoriu cu Inspectoratul Județean de Poliție Iași, va înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal și va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și a obligației de a respecta dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul C. D. L., având CNP_, cu domiciliul procedural ales în Iași, ., ..2, .-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.11.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Iași, cu sediul în Jud. Iași.
Înlocuiește sancțiunea amenzii de 4 puncte în cuantum de 320 lei prevăzută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.11.2013 cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și a obligației de a respecta dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.05.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh I.C.
4 ex/10.09.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4596/2014. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 17-12-2014, Judecătoria IAŞI → |
|---|
