Plângere contravenţională. Sentința nr. 891/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 891/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 37505/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –C. I.
GREFIER-P. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 891
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta ȘCOALA G. D. A. CORNEȘTI, in contradictoriu cu intimatul M.T.I.- I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă (poziția 41) la prima strigare au lipsit părțile, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din ROI, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa acestora.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care:
Având in vedere lipsa partilor la termenul de astăzi și împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsa părților în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă decretat in 1865, instanța declara dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare .
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 07.12.2012 sub număr de dosar_, petenta Școala G. D. A. Cornești a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.11.2012 în contradictoriu cu intimatul I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, solicitând anularea acestuia și înlocuirea amenzii cu avertisment.
În fapt, petenta a arătat că recunoaște săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, însă solicită înlocuirea cu avertisment față de circumstanțele personale ale petentei și de efectele sancțiunilor pecuniare asupra activității sale.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile HG nr. 69/2012, OG nr. 37/2007.
A fost anexată plângerii copie a procesului-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001, cele menționate fiind conforme realității.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/20.11.2012, petenta Școala G. D. A. Cornești a fost sancționată cu_ lei amendă, pentru faptul că pe data de 20.11.2012, ora 07:45, DN 28 D, microbuzul cu nr. de înmatriculare_ și autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ circulau fără a deține licență de transport sau certificat de transport, faptă ce constituie contravenție potrivit procesului-verbal și este prevăzută și sancționată de art. 3 pct. 1 din HG nr. 69/2012.
Totodată a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei pentru faptul că tahograful digital al autovehiculului era necalibrat, faptă ce constituie contravenție potrivit procesului-verbal și este prevăzută și sancționată de art. 8 alin. 1 pct. 14 din O.G. nr.37/2007 .
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese, faptele contravenționale fiind descrise în mod complet, cu identificarea tuturor detaliilor necesare stabilirii exactității celor reținute și a pericolului concret al celor reținute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cele reținute în sarcina petentei, au caracter general (actele normative se adresează tuturor persoanelor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentei i s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea în fața unui organ ce îndeplinește toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Instanța constată că faptele reținute în sarcina petentei au fost constatate în mod nemijlocit și direct de către agentul constatator prin propriile simțuri, făcând astfel dovada până la proba contrară. Pe cale jurisprudențială Curtea Europeană (cauzele Salabiaku contra Franței - Hotărârea din_ ) a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentei asigurându-i-se dreptul de administra probe contrare celor reținute de către agentul constatator.
Totodată, instanța constată că petenta a recunoscut săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate petentului, respectiv_ lei și 8000 lei, instanța reține că acestea se încadrează în limitele prevăzute de actele normative incidente, însă amenda în cuantum de_ lei nu este proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite de către petent având în vedere aspectele prevăzute de art. 5 alin. 5, art. 7 alin. 2 și art. 21 alin. 3 din O.G 2/2001: împrejurările săvârșirii faptei, pericolul social concret și circumstanțele personale ale petentei, aceasta fiind o unitate școlară cu o situație financiară deosebită ce rezultă din înscrisurile depuse la filele 41-42.
Instanța constată că pentru fapta contravențională prevăzută de art. 3 pct 1 din HG nr. 69/2012, respectiv lipsa licenței de transport, nu se poate reține un raport de cauzalitate față de evenimentul rutier din data de 20.11.2012 invocat atât în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției cât și în întâmpinarea formulată de către intimată. Analizând acest aspect, instanța constată că accidentul rutier soldat cu victime omenești a avut ca și cauză nerespectarea dispozițiilor legale privind acordarea de prioritate, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 24-26. Or, între lipsa licenței de transport sau a certificatului de transport în cont propriu și cauza producerii respectivului accident, instanța nu poate reține nicio legătură de cauzalitate care să imprime acestei fapte contravenționale un grad sporit al pericolului social. Această autorizație prevăzută de art. 3 pct 1 din HG nr. 69/2012 privește cel mult autovehiculul în discuție și nu conducătorul auto, iar rezultatul grav produs a fost cauzat de conduita șoferului, fără legătură cu autovehiculul condus.
Nu pot fi reținute aceleași argumente și pentru fapta contravențională prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 14 din O.G. nr.37/2007, necesitatea tahografului digital al autovehiculului este determinată tocmai pentru a putea controla activitatea conducătorului auto, atât a orelor de condus dar și a comportamentului, iar accidentul auto a fost cauzat de comportamentul în trafic al conducătorului auto, nerespectarea dispozițiilor legale privind acordarea de prioritate putând fi cauzată de o nerespectare a duratei de condus.
Analizând ansamblul acestor elemente, instanța reține că fapta prevăzută de art. 3 pct 1 din HG nr. 69/2012, săvârșită de către petentă este de o gravitate redusă, sancțiunea contravențională nereprezentând un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. Constatând că acest scop poate fi atins și prin aplicarea sancțiunilor avertismentului, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii cu amendă în cuantum de 2 puncte cu sancțiunea avertismentului.
În acest sens, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța va atenționa petentul asupra pericolului social al faptei săvârșite, asupra faptului că, potrivit legii, are obligația de a nu efectua transport de persane fără a deține licența de transport sau certificatul de transport în cont propriu .
Având convingerea că petenta va înțelege îngăduința instanței, subliniind faptul că avertismentul nu se justifică decât o singură dată, la prima abatere de la normele legale, instanța va atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptelor săvârșite și a obligației de a respecta dispozițiile legale.
Cu privire la fapta contravențională reglementată de dispozițiile art. 8 alin 1 pct. 14 din OG nr. 37/2007, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social concret și va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta Școala G. D. A. Cornești, cu sediul în ., jud. Iași împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.11.2012 în contradictoriu cu intimatul I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, cu sediul la I. Teritorial nr. 3, Suceava, .. 16, jud. Suceava.
Înlocuiește sancțiunea amenzii de_ lei, prevăzută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.11.2012 pentru fapta contravențională prevăzută de art. 3 pct.1 din HG nr. 69/2012, cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și a obligației de a respecta dispozițiile legale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.01.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/TEh A.P, I.Chi
4 ex, 09.04.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7473/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 954/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
