Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 888/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 888/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 33960/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –C. I.
GREFIER-P. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 888
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta .. IAȘI SA in contradictoriu cu parata S. M., având ca obiect actiune in răspundere contractuala.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă (poziția 31), la prima strigare au lipsit părțile, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din ROI, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa acestora.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că prin compartimentul Registratura s-au depus la dosar,de către reclamanta, precizări.
În temeiul art. 131 din Noul Cod de procedură civilă instanța procedează la verificarea competenței sale de a soluționa cauze constatând, în baza art.94 alin.1 lit j raportat la art.107 din Noul cod de procedură civilă competența sa generală, materială și teritorială de a soluționa cauza.
Apreciind asupra utilității,pertinentei si concludentei probei cu înscrisuri, solicitată de către reclamanta prin cererea de chemare in judecată, instanța constată că aceasta tinde să ducă la justa soluționare a cauzei, considerent pentru care în temeiul dispozițiilor art. 258 coroborat cu art.254 si 255 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, o încuviințează.
Instanța, punând în discuție durata estimativă pentru cercetarea procesului, raportat la dispozițiile art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, apreciază ca durată estimativă un termen de judecată.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare, având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsa părților.
INSTANȚA:
Deliberând asupra prezentei cauze civile, având ca obiect pretenții, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.09.2012 pe rolul instanței sub nr. de dosar_ /21.10.2013, reclamanta S.C. „C. IASI” S.A în contradictoriu cu pârâta S. M. a solicitat instanței de judecată obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 330,91 lei, din care 246,57 lei, reprezentând debit principal neachitat corespunzător facturilor emise în perioada ianuarie 2011-aprilie2011, suma de 84,34 lei reprezentând penalități calculate pentru perioada aprilie 2011 – iunie 2013 pentru acest debit, urmând a fi calculate penalități până la plata efectivă a acestui debit.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că în baza raporturilor comerciale stabilite între părți a fost furnizată energie termică și apă caldă menajeră. Contractul a dat naștere la obligații în sarcina ambelor părți, revenind pârâtei obligația achitării contravalorii energiei furnizate. În considerarea acestor raporturi au fost emise facturi fiscale, rămase neachitate de către asociație. Deși s-a inițiat procedura concilierii, aceasta nu a avut finalitatea urmărită.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1516, art. 1169, art. 1073 și art. 1530 C.civ, coroborate cu dispozițiile legii 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.
În baza art. 77 din legea 85/2006 cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.
S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma motivelor invocate de părți, instanța reține următoarele aspecte:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. Pe cale de consecință, având în vedere obiectul prezentei cauze, dreptul material aplicabil prezentei cauze este din Codul civil decretat în 1864.
Între părți au fost stabilite raporturi juridice contractuale prin semnarea și negocierea convenției nr. 1370/14.09.2009, fila 10.
În baza raporturilor juridice stabilite, părțile s-au angajat la punerea la dispoziție a agentului termic ( reclamanta), respectiv achitarea contravalorii serviciilor oferite, pe baza măsurătorilor efectuate de contoare și a facturilor fiscale emise, pârâta.
Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat sub nici un aspect de niciuna dintre părțile contractante.
Se poate observa așadar că societatea reclamantă se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reprezentat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de partea cocontractantă. În materia răspunderii civile contractuale (în cazul obligațiilor de a da și a face) creditorul trebuie să dovedească existența creanței, debitorul având sarcina dovedirii îndeplinirii obligației. Odată ce creditorul face dovada existenței creanței neexecutarea se prezumă, cât timp debitorul nu dovedește executarea.
Conform art. 969 din Codul civil decretat în 1864, incident conform art. 3 din Legea nr. 71/2011, contractul valabil încheiat are putere de lege intre părțile contractante.
Potrivit art. 46 din Codul comercial în vigoare la data derulării relațiilor contractuale și incident față de calitatea reclamantei cu referire la dispozițiile art. 56 din același cod, înțelege factura ca un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată. Factura, independent de orice semnătură, dovedește, față de emitent, încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează. Pentru a avea însă forță probantă față de persoana de la care nu emană, în speță față de pârâte, aceasta trebuie să fie semnată sau acceptată. Factura poate fi acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit prin fapte concludente.
Motivat de nerespectarea obligației de plată a facturii lunare, în temeiul clauzei penale inserată în contractul încheiat între părți, art. 4 lit. b, reclamanta a calculat penalități de întârziere. Acestea au fost prevăzute conform dispozițiilor art. 18 alin 1 din Ordinul ANRSC nr. 483/2008 coroborate cu art. 42 alin 10 din Legea nr. 51/2006.
Instanța constată că reclamanta, potrivit dispozițiilor art.1169 din Codul civil, a probat existența raporturilor contractuale dintre părți. Ca atare, ținând cont de regula potrivit căreia în materia răspunderii civile contractuale, pârâtei îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației iar aceasta nu a dovedit stingerea ei prin plată sau altă modalitate prevăzută de lege, astfel încât atitudinea acesteia de a nu respecta clauzele asumate la încheierea contractelor cu reclamanta încalcă principiul de drept enunțat de art. 969 Cod civil.
Însă, având în vedere că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților până la achitarea integrală a prețului, iar conform convenției încheiată între părți penalitățile nu pot depăși debitul principal, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 330,91 lei, din care 246,57 lei, reprezentând debit principal neachitat corespunzător facturilor emise în perioada ianuarie 2011-aprilie2011, suma de 84,34 lei reprezentând penalități calculate pentru perioada aprilie 2011 – iunie 2013 pentru acest debit, urmând a fi calculate penalități până la plata efectivă a acestui debit, fără a depăși însă cuantumul debitului principal la care sunt calculate aceste penalități în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. C. Iași SA, având CUI_, cu sediul în Iași, .. 25, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta S. M., având CNP_, cu domiciliul în jud. Iași, .. 1, ., .>
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 330,91 lei, din care 246,57 lei, reprezentând debit principal neachitat corespunzător facturilor emise în perioada ianuarie 2011-aprilie2011, suma de 84,34 lei reprezentând penalități calculate pentru perioada aprilie 2011 – iunie 2013 pentru acest debit, urmând a fi calculate penalități până la plata efectivă a acestui debit, fără a depăși însă cuantumul debitului principal la care sunt calculate aceste penalități în parte.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.01.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/Teh A.P, I.Chi
4 ex/09.04.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3298/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 4468/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
