Plângere contravenţională. Sentința nr. 9256/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9256/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 34473/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința camerei de consiliu din data de 27.06.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 9256
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe petenții ., petent J. I., in contradictoriu cu intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ A DRUMURILOR ȘI PODURILOR IAȘI, intimat C. JUDEȚEAN IAȘI, având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 20.06.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.06.2014, când:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată sub nr._ /25.10.2013 pe rolul Judecătoriei Iași, petenții .. și J. I. au contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. nr. 2/26.09.2013 în contradictoriu cu intimata Direcția Județeana de Administrare a Drumurilor și Podurilor, solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii.
În fapt, petenții au invocat aspecte legate atât de legalitatea cât și de temeinicia procesului-verbal, arătând că a fost întocmit în mod nelegal prin sancționarea ambilor petenți în cadrul unui singur procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fără a fi indicate în mod separat sancțiunile pentru fiecare. De asemenea, petenții au arătat că din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu se poate stabili cine este persoana emitentă a procesului-verbal, iar încadrarea juridică a faptei nu este clară.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
La termenul din 20.06.2014, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei nulității plângerii contravenționale calității de reprezentant al semnatarului plângerii contravenționale pentru petentul J. I. și excepția nulității parțiale a plângerii contravenționale pentru lipsa semnăturii petentului J. I..
Conform art. 248 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor care fac de prisos analiza fondului, soluționând excepția lipsei calității de reprezentant cu întâietate, față de efectele produse.
Conform art. 151 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 când cererea este formulată prin avocat sau consilier juridic, acesta va depune împuternicirea potrivit legii.
Analizând actele dosarului, instanța constată că la fila 18 este atașată împuternicirea . nr._/21.06.2013, împuternicire avocațială dată doar de către petenta .. către avocat S. C. D..
Având în vedere că la dosarul cauzei nu s-a depus împuternicire și pentru petentul J. I., instanța va admite excepția lipsei nulității plângerii contravenționale calității de reprezentant al semnatarului plângerii contravenționale pentru petentul J. I..
Potrivit art. 196 din codul de procedură civilă cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele, obiectul, motivele de fapt ori semnătura va fi declarată nulă, arătându-se la alin. 2 că, lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății.
Având în vedere neîndeplinirea cerinței ca cererea de chemare în judecată să poarte semnătura petentului J. I., ci doar a petentei .. prin avocat, prevăzută de art. 194 lit f din Codul de procedură civilă, instanța va admite excepția nulității parțiale a plângerii contravenționale pentru lipsa semnăturii petentului J. I..
Pe fond, în urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. nr. 2/26.09.2013, petenta . a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei pentru faptul că pe data de 24.09.2013, pe traseul DJ 248 B-Lețcani ar fi fost cântărit ansamblul de autovehicule cu nr. de înmatriculare_ și_ încărcat cu produse agricole, depășind greutatea pe axe conform tochetului nr. 282/2013, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 41 alin 1și art. 61 lit c din OG nr. 7/2010 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Conform art. 41 alin 1 din OG nr. 43/1997 modificată prin OG nr. 7/2010, este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3.
Potrivit art. 61 lit d din OG nr. 43/1997 încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depășirea maselor pe axe, masei totale și/sau dimensiunilor înscrise în AST, cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese, petentul necriticându-l pe motive de nelegalitate.
În ceea ce privește persoana sancționată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat prin prezenta cauză, instanța constată din analiza acestui proces-verbal că modalitatea de întocmire conține unele erori materiale, erori care nu sunt de natură însă a atrage nulitatea procesului-verbal.
Astfel, instanța constată că sancționarea doar a unei singure persoane este certă și fără dubiu, respectiv a petentei .., așa cum rezultă din cele consemnate la rubrica „contravenient” din secțiunea semnăturii. La această rubrică singura persoană menționată cu această denumire este petenta .., acesteia comunicându-i-se toate actele legate de acest proces-verbal. Persoana fizică a fost consemnată în cadrul acest proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției doar în vederea identificării conducătorului auto.
Instanța reține că actul normativ incident este OG nr. 43/1997 astfel cum a fost modificat prin OG nr. 7/2010, fapta contravențională reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat este reglementată de art. 41 alin 1 din OG nr. 43/1997 și sancționată de art. 61 lit d din același act normativ, limitele sancțiunii prevăzute de aceste dispoziții legale fiind între_ lei -_ lei.
Prin urmare, instanța constată că apărările petentei cu privire la individualizarea sancțiunii nu pot fi reținute în prezenta cauză.
De asemenea, încadrarea juridică corectă se realizează de către instanța de judecată, aceasta verificând în funcție de situația de fapt dovedită prin probatoriul administrat, prin raportare la încadrarea juridică corectă, legalitatea și temeinicia sancțiunii aplicate. Prin urmare, orice eroare privind încadrarea juridică menționată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate atrage sancțiunea nulității, având în vedere că nu poate fi reținută nicio vătămare în acest sens.
Aceleași concluzii de respingere a apărărilor petentei se impun și referitor la instituția emitentă a procesului-verbal, atât timp cât agentul constatator face parte din instituția abilitată cu întocmirea proceselor-verbal și cu aplicarea sancțiunilor prevăzute de OG nr. 43/1997.
Lipsa datelor de identificare ale unui martor nu poate fi reținută de către instanță ca un motiv nulitate a acestui act, pentru cele ce urmează.
Potrivit art. 19 din O.G. 2/2001, procesul-verbal se semneazã pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurãri, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnãtura acestuia, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Din analiza acestui text legal, instanța constată că nerespectarea acestor dispoziții nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității exprese, fiind astfel supuse regulii generale prevăzută de art. 105 din Codul de procedură civilă. Astfel, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Din analiza dispozițiilor art. 19, mai sus enunțate, instanța constată că rațiunea consemnării datelor de identificare ale unui martor este în sensul confirmării împrejurărilor în care a fost încheiat procesul-verbal, respectiv în lipsa contravenientului, a refuzului sau a imposibilității acestuia de a semna procesul-verbal.
Față de aceste argumente, văzând că petenta nu contestă modul de încheiere a procesului-verbal, instanța constată că prin lipsa datelor de identificare ale unui martor sau a motivului pentru care lipsește un astfel de martor nu a adus petentului nicio vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal.
Totodată, instanța constată că prin modalitatea de întocmire nu s-a adus nicio vătămare petentei, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției fiind în mod legal întocmit, fapta și locul fiind descrise în mod detaliat.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.G. nr. 43/1997 se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal contestat, acuzația în mod detaliat. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Cele reținute de către agentul constatator în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la filele 47/58, fără ca petenta să administreze probe contrarii acestora. Prin urmare, prin probatoriul administrat prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, săvârșirea cu vinovăție a faptei de către petentă fiind dovedită.
Instanța constată că răspunderea contravențională aparține petentei din coroborarea dispozițiilor art. 61 alin 2 și art. 41 alin 1 din OG nr. 43/1997, petenta având calitatea de operator de transport rutier.
Sancțiunea aplicată contravenientei se încadrează în limitele prevăzute de O.G. 43/1997. Această sancțiune este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de urmarea produsă.
Întrucât fapta descrisă întrunește conținutul constitutiv al contravenției menționate în act, iar sancțiunea aplicată este legală și temeinică, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității de reprezentant al semnatarului plângerii contravenționale pentru petentul J. I..
Admite excepția nulității parțiale a plângerii contravenționale pentru lipsa semnăturii petentului J. I..
Anulează plângerea contravențională formulată de către petentul J. I., având CNP_, cu domiciliul în ., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat S. C. I.. Cu sediul în Călărași, . 2, Scb, parter, . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 2/26.09.2013, ca nesemnată.
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta .. având CUI_, cu sediul în ., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat S. C. I.. Cu sediul în Călărași, . 2, Scb, parter, . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 2/26.09.2013 în contradictoriu cu intimata Direcția Județeana de Administrare a Drumurilor și Podurilor, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.06.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A. M.
Red/teh. I.C.
5 ex/16.09.2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 9617/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
