Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 15210/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică de la 07 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE- C. E. D.
Grefier- D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . contradictoriu cu pârâtul C. M., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 07.10.2014, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2014 sub număr de dosar_, reclamanta . chemat în judecată pe pârâtul C. M. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care acesta din urmă să fie obligat la plata sumei de 167,36 lei din care 143 lei prețul serviciului de salubritate facturat în perioada 01._ și suma de 24,36 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii salubritate nr._/26.06.2004, iar pârâtul nu a înțeles să își execute obligația de plată a facturilor emise, acumulând un debit principal în cuantum de 143 lei și penalități de întârziere de 24,36 lei, calculate conform art. 42 alin. 10 lit. b) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
Prin adresa nr._ din 30.09.2013 pârâtul a fost invitat la sediul reclamantei pentru soluționarea amiabilă a litigiului, invitație căreia nu i-a dat curs. De asemenea, pârâtul a fost invitat de reclamantă la o ședința de informare cu privire la avantajele medierii, invitație căreia nu i-a dat curs, conform procesului-verbal nr. 137/03.02.2014.
În drept, s-au indicat prevederile art. 1516 Cod civil.
În temeiul art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă reclamanta a solicitat judecata în lipsă.
Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 11).
În probațiune reclamanta a anexat cererii introductive următoarele înscrisuri: sentința civilă nr._/24.05.2012 a Judecătoriei Iași (filele 6-7), chitanța nr._/23.01.2014 reprezentând contravaloare cheltuieli mediere (fila 17), proces-verbal nr. 137/03.02.2014 (filele 15-16), adresă nr._/30.09.2013 invitație conciliere (fila 12), contract prestări servicii salubritate nr._/26.06.2004, foaie de calcul penalități (fila 13), factura fiscală nr._/31.01.2013 (fila 14).
Ulterior, la solicitarea instanței făcută în etapa regularizării cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: factura fiscală nr._/31.01.2012, factura fiscală nr._/29.02.2012, factura fiscală nr._/31.03.2012, factura fiscală nr._/30.04.2012, factura fiscală nr._/31.05.2012, factura fiscală nr._/30.06.2012, factura fiscală nr._/31.07.2012, factura fiscală nr._/31.08.2012, factura fiscală nr._/30.09.2012, factura fiscală nr._/31.10.2012, factura fiscală nr._/30.11.2012, factura fiscală nr._/31.12.2012 și factura fiscală nr._/31.01.2013 (filele 21-27).
În conformitate cu dispozițiile art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor doveditoare către pârât. În termenul fixat de instanță de 25 zile, pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză.
La termenul fixat, legal citat, pârâtul s-a prezentat în fața instanței de judecată și a arătat că va achita debitul restant.
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Față de cererea reclamantei de judecare a cauzei în lipsă și față de poziția procesuală a pârâtului, cauza s-a judecat în lipsa părților legal citate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 26.06.2004 între reclamantă și pârâtul C. M. a fost încheiat contractul de prestări servicii salubritate numărul_, având ca obiect colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere pentru o persoană, pe perioadă nedeterminată. În schimbul serviciului de salubritate pârâtul s-a obligat la plata contravalorii acestuia în baza facturilor emise lunar de prestator (art.4 pct. 8 și art. 5 pct.1 și 3 din contract).
Conform art.5 pct.4 din contract părțile au convenit anticipat asupra daunelor moratorii datorate de beneficiar serviciului în caz de întârziere la plata prețului datorat, nivelul acestora fiind stabilit la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare, fără a putea depăși cuantumul debitului principal.
În baza contractului reclamanta a furnizat serviciul de salubritate beneficiarului, facturând contravaloarea acestuia așa cum rezultă din facturile depuse la dosar (filele 21-27).
Față de neplata facturilor de către pârât, reclamanta i-a adresat acestuia atât invitație la conciliere astfel cum rezultă din adresa numărul_ din 30.09.2013 (fila 12), cât și invitație la mediere (proces verbal nr. 137/03.02.2014, filele 15-16 dosar), demersuri rămase fără rezultat.
În drept, instanța reține că sunt incidente situației de fapt anterior descrisă dispozițiile art. 969 alin. 1, art. 970 alin. 1 și art. 1169 cod civil din 1864 dat fiind că raporturile juridice contractuale s-au născut sub imperiul acestor dispoziții legale și față de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009.
Dispozițiile art. 969 alin 1 și art. 970 alin. 1 Cod civil consacră principiul obligativității contractului în rapoturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.
Instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere. Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.249 Cod procedură civilă, conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Aplicând aceste principii la situația de fapt din cauza de față instanța apreciază că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei și necontestate de pârât, unite cu prevederile contractului încheiat intre părți, fac dovada deplină a existenței creanței solicitate de reclamantă prin acțiune, astfel încât sarcina probei în sensul stingerii ei prin plată s-a transferat asupra pârâtului care însă nu a făcut dovada că ar fi achitat sumele pretinse de reclamantă.
În acest context probator instanța reține că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtului și anume: existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea de către aceasta a unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial - prețul serviciilor de salubritate, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa pârâtului, prezumată conform art.1082 Cod civil, atât timp cât aceasta nu a dovedit o cauză străină exoneratoare de răspundere contractuală.
Așadar, instanța îl va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 143 lei reprezentând contravaloarea servciilor de salubritate furnizate în perioada 01._.
Cât privește suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere, instanța arată că neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei bligații contractuale atrage răspunderea contractuală a părții care în mod culpabil nu și-a îndeplinit întocmai obligația și a cauzat un prejudiciu celeilalte părți. Potrivit art. 1068 și 1069 Cod civil, în cazul neexecutării la termen a obligației, creditorul poate cere de la debitor pe lângă obiectul obligației principale și penalitatea, dacă aceasta a fost stipulată pentru simpla întârziere.
Potrivit art. 5.4 din contractul încheiat de părți “Întârzierea în achitarea sumelor datorate după expirarea termenului de 30 de zile, atrage majorări de întârziere egale cu cele utlizate pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat. Valoarea penalităților nu va depăși cuantumul debitului și se contituie venit al prestatorului. ”
Având în vedere convenția părților, dispozițiile legale anterior mențioante, vazând tabelul de calcul detaliat al penalităților depuse de reclamantă la dosar (fila 13) instanța constată că aceasta a aplicat procentul de penalitate în vigoare la data scadenței, că penalitatea astfel calculată nu depășește cuantumul debitului solicitat fiind așadar respectate dispozițiile contractuale și legale pe care convenția se grefează.
Așadar instanța va recunoaște reclamantei dreptul de a obține de la pârâtă plata acestor penalități aferente debitului principal solicitat.
Pentru toate motivele de fapt și de drept expuse instanța va admite acțiunea astfel cum a fost formulată și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 167,36 lei din care 143 lei reprezentând facturile neachitate aferente perioadei 01._ și 24,36 lei penalități de întârziere.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată instanța reține următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului atât la plata sumei de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, cât și a sumei de 35 lei reprezentând cheltuieli de mediere.
Instanța reține dispozițiile art. 61 din Legea 192/2006 conform cărora mediatorul nu poate solicita onorariul pentru activitatea de informare a părților. Mai mult, conform art. 2 alin. 1 indice 4 din Legea nr. 192/2006 serviciile prestate conform alineatelor 1 și 1 indice 1 (servicii de informare privind avantajele procedurii medierii) “sunt gratuite neputându-se percepe onorarii taxe sau orice alte sume indiferent de titlul cu care se solicită”. Or procesul-verbal procesul verbal de informare depus la dosar (fila 15) atestă tocmai efectuarea unei informări, informare gratuită potrivit mențiunilor din cuprinsul acestuia, cu privire la avantajele medierii.
Prin urmare, câtă vreme informarea a avut caracter gratuit, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal, chitanța depusă la dosar (fila 17) pentru suma de 35 lei reprezentând “cv ctr pregatire mediere” nu apare justificată.
Cu atât mai puțin apare justificată punerea ei în sarcina pârâtului în temeiul art. 451 Cod procedură civilă care definește cheltuielile de judecată drept cheltuieli cu “taxe de timbru, timbru judiciar (…) precum și orice alte cheltuieli necesare bunei desfășurări a procesului” întrucât așa cum s-a arătat mai sus, buna desfășurare a procesului nu era condiționată de parcurgere procedurii medierii la data sesizării instanței.
Pentru motivele expuse mai sus instanța va admite numai în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, sub aspectul obligării celui din urmă la plata către reclamantă a sumelor reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în pretenții formulată de reclamanta .> cu sediul în Șoseaua Națională, nr. 43, Iași în contradictoriu cu pârâtul C. M. domiciliat în ., mun. Iași, jud. Iași.
Obligă pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 143 lei reprezentând contravaloarea serviciului de salubritate pentru perioada 01._ și la plata sumei de 24,36 lei penalități de întârziere aferente aceluiași interval, în baza contractului de prestări servicii salubritate nr._/26.06.2004.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de mediere în cuantum de 35 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.10.2014.
Președinte, C. E. D. | ||
Grefier, D. V. |
Red/teh/ced
04.12.2014,4ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
