Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 38702/245/2013
Dosar nr._
Cod operator: 3171 ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr._/2014
Ședința publică de la 31 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul T. V. în contradictoriu cu pârâții P. L. și P. M. (FOSTĂ C.), având ca obiect obligație de a face autorizarea executării obligației de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 15.10.2014, după care pentru 22.10.2014, pentru 29.10.2014 ulterior pentru astăzi 31.10.2014 când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține:
Prin cererea înregistrată la data 29.11.2013 sub numărul_, creditorul ASOCIAȚIA DE proprietari T. V. . în judecată pârâții C. V., C. A.-T. și C. C. D., solicitând obligarea obligarea acestora din urmă la plata penalităților de întârziere de 5273, 16 calculate pentru neplata la termen a cheltuielilor de întreținere stabilite prin Sentința civilă nr._/29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în Dosar nr._, pentru perioada 31.12.2010 – 22.08.2012.
Cu cheltuieli de judecată.
Argumentele reclamantului:
Pârâții sunt coproprietarii apartamentului situat în Iași, Bld. T. V., nr. 19, .. A, ., jud. Iași.
Prin Sentința civilă nr._/29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în Dosar nr._ pârâții au fost obligați la plata sumei de 5273 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere neachitate.
Debitul a fost achitat integral la data de 22.08.2012, motiv pentru care s-au calculat penalități de întârziere de la data de 31.12.2010 și până 22.08.2012.
Penalitățile de întârziere au fost stabilite prin Hotărârile Asociației de proprietari în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007.
În drept au fost invocate prevederile art. 50 din Legea nr. 230/2007, HG nr. 1588/2007, art. 94 pct. 1 lit. c), art. 194 NCPC.
Reclamantul a solicitat judecata în lipsă.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
Din dispoziția instanței au fost depuse la dosarul cauzei relații de la OCPI Iași (f. 52-53) și DEFPL Iași (f. 68).
Pârâții, legal citați, au formulat întâmpinare (f. 55) prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivare, pârâții au arătat că nu datorează cheltuielile de mediere, având în vedere faptul că informare privind avantajele medierii este o procedură gratuită.
Pârâții susțin că au achitat sumele stabilite prin sentința civilă nr._/29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în Dosar nr._, respectiv suma de 5273, 16 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere, și suma de 4605, 54 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Pârâții invocă excepția autorității de lucru judecat în raport de penalitățile de întârziere solicitate de reclamant, cu privire la acestea pronunțându-se deja instanța de judecată prin sentința civilă_/29.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în Dosar nr._ .
De asemenea, pârâții afirmă că mare parte dintre penalități au fost achitate și este injust să fie obligați să achite de două ori penalități pentru aceeași perioadă.
Mai arată pârâții că penalitățile solicitate de reclamant depășesc cu mult cheltuielile de întreținere în raport de care au fost calculate.
Pârâții au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La data de 23.04.2014 reclamantul a formulat cerere modificatoare a cererii inițiale prin care a precizat că își micșorează valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 667, 62 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate în intervalul 31.12.2010 – 22.08.2012.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți prin întâmpinare, instanța reține caracterul neîntemeiat al acesteia, prezenta acțiune vizând penalități de întârziere calculate pentru un interval ulterior pronunțării sentinței civile nr._/2012.
Astfel, prin sentința civilă nr._/2012, pronunțată în dosarul nr._, instanța a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 4605, 54 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente intervalului 01.02.2008 – 31.12.2010, calculate până la data de 31.12.2010, aspect care a rezultat din studierea anexei nr. 2 la raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul nr._ .
Prin prezenta acțiune se solicită penalități de întârziere calculate de la data de 31.12.2012 până la data de 22.08.2012, data achitării integrale a debitului.
Conform argumentelor de mai sus, instanța conchide că prezenta acțiune și cea care a făcut obiectul dosarului nr._ nu au același obiect, motiv pentru care urmează a respinge excepția autorității de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, instanța reține că există un temei contractual pentru care pârâții datorează penalități de întârziere pentru achitarea cu întârziere a cheltuielilor lunare de întreținere, respectiv procesele-verbale ale Adunării Generale a asociaților din datele de 28.03._ și 15.03.2009.
Penalitățile de întârziere sunt datorate de proprietarii care nu achită la termen cheltuielile lunare de întreținere până la achitarea efectivă a debitului, cu precizarea că, potrivit art. 49 alin. (1) teza finală din Legea nr. 230/2007, penalitățile de întârziere nu pot depăși suma la care s-au aplicat.
Analizând concluziile raportului de expertiză întocmit în dosarul nr._ și, în special anexele la acest raport de expertiză, instanța observă că debitul de 5273, 15 lei la care a fost obligat pârâtul reprezintă, de fapt, cheltuieli de întreținere restante aferente intervalului octombrie 2009 (rest de plată) – decembrie 2010, restul cheltuielilor de întreținere calculate pentru lunile anterioare fiind achitate integral la momentul realizării expertizei contabile (f. 261 din dosar nr._, a se vedea coloana cu data achitării, unde în dreptul acestor sume nu este menționat nimic).
În plus, această concluzie este coroborată și de plata ulterioară a debitului de către pârâți.
Pentru aceste debite restate au fost calculate penalități de întârziere până la data de 31.12.2010 (f. 261 din dosar nr._, a se vedea coloana cu ultima zi în care au fost calculate penalități).
În temeiul proceselor-verbal de stabilire a penalităților de întârziere, acte juridice care nu au fost invalidate până în prezent, Asociația de proprietari reclamantă este îndreptățită să calculeze și să solicite de la proprietarii restanțieri penalități de întârziere până la data achitării integrale a debitului.
Pârâții au achitat integral debitul de 5273, 15 lei la data de 22.08.2012, astfel încât reclamantul este îndreptățit să obțină penalitățile de întârziere care au curs în intervalul 31.12.2010 – 22.08.2012.
Suma maximă la care era îndreptățit reclamantul este egală cu debitul principal datorat de pârâți respectiv 5273, 16 lei. Din această sumă maximă, în mod evident, trebuie săcuzute penalitățile de întârziere calculate până la data de 31.12.2010, penalități care au fost acordate prin sentința civilă nr._/2012, pronunțată în dosarul nr._ .
Adunând sumele stabilite de expertiza contabilă administrată în dosarul nr._ cu titlu de penalități pentru intervalul octombrie 2009 (rest de plată) – decembrie 2010 (interval căruia, astfel cum am arătat mai sus, îi corespunde debitul principal de 5273, 16 lei) instanța a obținut suma de 2195, 46 lei (f. 261 din dosarul nr._, ultima coloană din tabel).
Rezultă că suma maximă care putea fi solicitată de reclamant pentru întârzerea la plata cheltuielilor de întreținere este de 5273, 16 lei - 2195, 46 lei = 3077, 7 lei. Evident la această sumă maximă s-ar fi ajuns în cazul unor întârzieri de plată foarte mari, însă în cauză această condiție este îndeplinită, pârâții întârziind la plată aproximativ un an și 8 luni.
Penalitățile se calculează pentru fiecare debit principal restant în parte, tocmai pentru a putea fi observată respectarea prevederilor art. 49 alin. (1) teza finală din Legea nr. 230/2007.
Având în vedere numărul mare de zile de întârziere, procentul de penalizare și cuantumul debitelor principale la care se calculează penalitățile (a se vedea e.g. debitul de 508, 05 lei datorat pentru luna decembrie 2010) instanța reține că suma la care era îndreptățită reclamanta era superioară celei de 667, 62 lei solicitate prin prezenta acțiune, astfel cum a fost precizată.
Întrucât limitele învestirii sunt stabilite de reclamant prin cererea de chemare în judecată, instanța va reține caracterul întemeiat al pretențiilor reclamantului și, cu respectarea principiului disponibilității, va obliga pârâții să achite penalități de întârziere în cuantum de 667, 62 lei, calculate pentru achitarea cu întârziere a cheltuielilor de întreținere restante aferente intervalului octombrie 2009 (rest de plată) – decembrie 2010.
În temeiul art. 453 NCPC, instanța va respinge solicitarea reclamantului privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește cheltuielile de informare privind mediere, instanța nu le va acorda întrucât, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 192/2006, „pentru activitatea de informare și consiliere a părților cu privire la procedura medierii și avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”. De asemenea, mediatorul nu poate pretinde asemenea cheltuieli sub forma cheltuielilor de pregătire a medierii, cu excepția situației în care aceste cheltuieli se referă la costurile de expediție a scrisorilor recomandate sau alte costuri de birotică. Aceste din urmă cheltuieli pot fi solicitate de reclamant în măsura în care face dovada avansării acestor sume către mediator. În prezenta cauză reclamantul nu a dovedit efectuarea unor cheltuieli pentru comunicarea invitației la ședința de informare pentru pârâți, ci doar plata unei sume de bani pentru serviciile de pregătire mediere, fără a rezulta în ce anume au constat aceste servicii și fără a dovedi caracterul necesar al acestor cheltuieli pentru soluționarea prezentului litigiu.
În privința onorariului avocațial, instanța reține că la dosarul cauzei reclamantul nu a depus dovada avansării acestor cheltuieli, astfel încât acestea nu pot fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI T. V. . în Iași, bld. T. V., nr. 19, .. B, parter și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat „C. Dumitrina” în Iași, Bld. T. V., nr. 24 A, ., parter, . cu pârâții C. V.,C. A. T. ambii cu domiciliul în Iași, Bld. T. V., nr. 19, .. A, ., și C. C. D. cu domiciliul la familia Negai V. în Iași, bld. T. V., nr. 14, ., ..
Obligă pârâții să achite reclamantului suma de 667, 62 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru achitarea cu întârziere a cheltuielilor de întreținere restante aferente intervalului octombrie 2009 (rest de plată) – decembrie 2010.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 Octombrie 2014.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored. G.T./02.11.2014/5 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8478/2014. Judecătoria... | Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 4686/2014.... → |
|---|
